Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): Educația naturalistică la modul ideal – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Pentru a crește nivelul educației naturalistice la pretențiile secolului 21 este nevoie de o transformare radicală a esenței și a stilului. De la un învățământ scholastic, sec, bazat pe dictare din partea profesorului și notițe memorate mecanic din partea elevului/studentului, e nevoie de a se trece la un stil mai deschis, mai liber, al dezbaterii, al punerii de întrebări, a răspunsurilor mai multe care pot să fie valide, a descoperirii împreună a Lumii. Scopul ultim al procesului nu este ca pe cât posibil toți să știe exact aceleași chestiuni, să dea aceleași răspunsuri ca niște roboți programați, să știe fix datele trecute cumva în programa școlară–ci scopul ultim este dezvoltarea cât mai armonioasă a unor oameni diferiți, fiecare cu preocupările lui, cu stilul lui, cu nevoile lui personale– apt pe cât posibil să abordeze un subiect naturalistic: să îl intereseze subiectul, să își pună întrebări, să se poată documenta, să știe unde să caute răspunsuri, să știe să evalueze credibilitatea unei surse de informație, să fie capabil de gândire critică și să prezinte un grad ridicat de empatie față de lume, față de plante și animale, față de ecosisteme și față de alți oameni cunoscuți de el sau nu, și până la urmă o empatie și față de propra lui ființă, cu bune și rele, cu tot ce este uman. În acest demers, profesorul nu mai este sursa unică a informației valide, dictatorul la propriu și la figurat care decide valoarea sau nonvaloarea, care repară grâul de neghină–fără a se uita înainte în oglindă. Față de stilul vechi, unidirecțional, în care profesorul predă și elevul/studentul învață (memorează…), acest nou mecanism este un fel de învățare/descoperire împreună. În acest nou stil, profesorul este un fel de mentor, un fel de călăuzitor, deschizător de drumuri, un facilitator–unul care nu pretinde că știe a priori toate răspunsurile la toate întrebările, unul care caută și el să se dezvolte și să cunoască mai bine realitatea până îl ultima zi a existenței umane; are o opinie mai consolidată despre un oarecare domeniu dar nu este atoateștiutor și nici nu pretinde să dețină adevăruri absolute. E mai decent așa în lumea actuală a accesului instantaneu la informație.  

Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Educația naturalistică și Citizen Science” (Science Citoyenne/La science participative/Știința participativă)

În acest model nou de educație naturalistică școala/facultatea ar trebui să aibă câteva elemente esențiale:

• profesori cu deschidere către nou, dornici și capabili să ajute dezvoltarea intelectuală și emoțională a elevilor/studenților… în timp ce și ei se dezvoltă de la an la an, pe parcursul unor stiluri reale de lifelong learning
• o bibliotecă atractivă cu volume de interes general despre natură, geologie, plante, păsări, șerpi, lilieci șamd
• un laborator dotat cu echipamente precum microscop binocular, tablă interactivă–evident legată la net, niște acvarii/terarii bine întreținute în care să fie prezentate câteva specii cu care elevii/studenții să se familiarizeze și să le poată observa live de aproape
• capacitatea de a organiza ieșiri pe teren la modul sistematic, în zone de interes naturalistic, măcar în județul în care este situată școala sau facultatea
• un program care aduce invitați specialiști sau personalități din domeniul naturalistic, experți în fluturi, ornitologi, speologi, fotografi care să povestească celor tineri despre activitatea lor profesională și despre viața lor
• dezvoltarea unui program de citizen science cu o componentă de vizibilitate online–deși pare greu de crezut, activități științifice concrete se pot derula până și cu participarea elevilor tineri, sub îndrumarea unui mentor; un astfel de program citizen science, bine calibrat pe capacitățile și interesele vârstei elevilor/ studenților, este un fel de training din viața reală, un mecanism de learning by doing care are efecte benefice extraordinare
• crearea unei grădini cu un mic lăculeț în vecinătatea școlii, în curte sau în parc, unde se pot derula experimente bio/eco în aer liber, cu scop educative (spre exemplu plantarea unor specii vegetale de stâncărie calcaroasă pe niște bucăți de calcar, observarea libelulelor care colonizează natural habitatul disponibil șamd). 

Combinând variatele elemente, cele teoretice și cele practice, cele din afara sălii de clasă/amfiteatrului sau laboratorului cu cele din interior, se poate ajunge la un mix atractiv pentru tineri, dinamic și folositor, în care distracția și timpul liber să se combine cu învățarea activă, ceea ce este numit edutainment–și care pe la noi lipsește aproape cu desăvârșire. Aceste elemente au sens și dacă sunt izolate, chiar și dacă există când și unde câte o activitate în acest sens; dar coerența dintre ele, efectul reciproc-potențator, sinergia care poate să apară–acestea sunt de dorit pentru a ajuta schimbarea.

Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Laboratorul de biologie cu scop educațional” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Un asemenea program inovativ este foarte departe de standardul actual, cel bazat pe plictiseală, frustrare, memorare mecanică, birocrație halucinantă, pierderea în detalii–cel care a reușit să producă uriașa cantitate de analfabeți funcțional pe care o avem pe stoc. Desigur, un astfel de program are nevoie și de o bază materială și financiară care trebuie alocată, obținută, managerizată și dezvoltată pe termen lung. E mai simplu să existe un profesor plictisit și extenuat care să zică ceva chestii în clasă, apoi cu toții să plece acasă.       

Un mecanism de educație ecologică nu poate exista fără profesor, care este centrul întregului sistem; toate investițiile în table interactive, în videoproiectoare, în microscoape șamd sunt zero barat dacă nu există capacitatea umană de a le pune în funcțiune la modul eficient–a le da viață. În stilul formelor fără fond atât de răspândite pe la noi a cam fost lăsată de izbeliște „resursa umană” din învățământ, timp îndelungat; atât de marginali erau profesorii, un fel de stafii în societate– subiect de glume; erau atât de mici salariile, față de stres și presiuni încât locul nu era atractiv pentru persoane tinere mai performante, sau aceștia părăseau repede sistemul–imediat ce găseau o variantă mai decentă de a exista; în anii mai recenți au crescut veniturile din învățământ, ceea ce a mai echilibrat un pic situația; dar până și așa, birocrația, tensiunile, gripaje de toate felurile, directori puși pe criterii politice, fac ca sistemul să fie perceput ca fiind destul de ostil… de către profesori; de elevi să nici nu mai zic.  

Profesorul este cel care trebuie să conceapă și să implementeze toată povestea; el este cel care simte suflul nou al direcțiilor potențiale, oportunitățile, el decide direcția, stilul, nuanțele, timpul alocat, el simte când e destul sau când se poate intra în detalii mai profunde, când trebuie revenit, când e necesară o pauză, el face toate corecțiile necesare pe parcurs–și până la urmă de el depinde în mare parte funcționalitatea performantă sau eșecul mecanismului; de el performant sau de indiferența lui depinde dacă elevul X o să fie biolog, cercetător sau o să fie hoț prin Anglia. Dacă profesorul nu merge cu plăcere la locul de derulare a învățământului, la școală sau la facultate, teatru nu se poate juca pe termen lung– sau oricum se vede că e fake totul. Pentru ca omul nostru, profesorul, să fie în parametri de funcționare, este nevoie de câteva elemente, printre care probabil cel mai esențial este ca și lui să îi placă ceea ce face; să simtă că se dezvoltă, că este interesant, că are sens activitatea. Să nu existe constrângeri aberante, o programă standard pe care să o implementeze ca un robot lipsit de creier. Să fie loc de creativitate, de diversitate de abordări, loc de elemente ludice, să își trăiască pasiunea pe care la modul ideal profesorul o are față de biologie.

Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Supraviețuirea prin cultură” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

În lumea reală de pe la noi, pentru ca toate să fie OK șansele sunt cam mici spre zero; poate că pe la început atât elevul/studentul cât profesorul au speranțe să fie bine, dar apoi lucrurile devin mai cenușii, mai banale, mai multe; se adună frustrări și de o parte și de alta; se ajunge frecvent ca nici elevul să nu dea doi bani pe profesor, așa cum nici acesta nu mai bagă în seamă pe nimeni; o conviețuire forțată și fadă, în care fiecare așteaptă cu nerăbdare să poată pleca acasă; bifat doar cât e minimul necesar și ciao; învățământ de fațadă; în loc de atractivitate pentru cunoaștere, sistemul este perceput atât de o parte cât și de alta ca o agresiune, la care trebuie să reacționezi prin minimizarea de pierderi; după ani și ani de astfel de activități lipsite de sens, profesorii ajung la burnout iar elevii/studenții se integrează în masa de analfabeți funcționali. Cu toate că putea să fie altfel.     

Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), născut în 1973 la Sighetul Marmației este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume publicate „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.

Bibliografie

• Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea I)
• Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea a II-a)
• Grindul Lupilor–o minune a naturii incredibil de frumoasă

Notă. Articolele lui Peter Lengyel în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)