1.jpg)
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Era o seară de primăvară târzie sau început de vară 2024, în Munții Igniș. Coboram cu Land Rover Defender dinspre stațiunea Izvoare către DN 18, șoseaua de pe Gutin; după ce iese din zona pășunilor enorme ale Platoului Vulcanic, traseul acesta este un fel de drum forestier care străbate întinse zone cu păduri, ici colo luminișuri, poieni nesemnifiative. Lăsam mașina să „curgă” lin către vale, nu mă grăbeam nicăieri. Singur cu gândurile mele.
La o bifurcație unde din drumul forestier o mică potecă intră prin desiș, văd că apare un șacal auriu. Se oprește fix la intrarea pe poteca care l-ar face nevăzut în fracțiune de secundă. E clar că dacă vede ceva dubios, dacă opresc mașina, se termină povestea; așa că merg mai departe, din ce în ce mai aproape de animal, lent, și ne uităm unul la altul. Fiecare vede altceva, evident. Pe fondul proaspăt-verde al pădurii recent înfrunzite, șacalul cu blana lui roșcat-gălbui-aurie este ca un fel de prototip idealizat al speciei; dacă era să îl denumești, îi ziceai și tu: șacalul auriu, sau mai corect Câinele auriu–Canis aureus.
Ca și cum timpul se dilată, încerci să îl vezi cât mai bine, să percepi perfecțiunea animalului și splendoarea momentului în care în mijlocul sălbăticiei te lasă să îl vezi de aproape. Creierul uman ca și cum ar decupa un cadru: pe fondul verde fresh al pădurii stă splendid șacalul auriu. Dar evident că aceste momente frumoase se termină repede–nu trebuie să îți explic eu asta. Cu o naturalețe impecabilă, cu o adecvare totală la realitate, cum a apărut așa a și ieșit din imagine; fără grabă, fără lentoare, cu o vitalitate mai mult decât perfectă, așa cum doar animalul sălbatic poate să fie. Toată povestea asta a durat poate 10-15 secunde, habar nu am–ceea ce îmi este clar e că în astfel de ocazii percepția timpul devine altfel, ca și cum creierul naturalistului încearcă să dilate timpul, să absoarbă cât mai mult din ceea ce se poate reține. Un fel de cadou care face ziua respectivă mai specială; în rest bune și rele, amalgam de diferite tipuri de frustrare, dar șacalul…clar a iluminat ziua.
Mai demult am fotografiat de mai multe ori exemplare de șacal auriu prin Dobrogea; am și ceva postare pe blog. Din Maramureș știam că există date despre prezența șacalului de la ceva camere de monitorizare a faunei, puse prin situl Natura 2000 Tisa Superioară. Am mai văzut prin Maramureș, de departe, exemplare care eventual puteau să fie șacal auriu, dar nu aș pune mâna în foc pentru ele; la cât de mulți câini vagabonzi sunt și la dificultatea de a face deosebirea lor la distanță mare, când îi vezi pentru o perioadă scurtă. Acesta a fost primul care să fie fără dubiu, 100% șacal auriu, văzut de mine în sălbăticie în Maramureș.
Dobrogea (Dobrogée/Dobroudja). Vreme destul de morocănoasă, din când în când mai apare câte o rază de lumină ce pătrunde cumva printre straturi de nori. Un peisaj cu stepe, petece de pădure, terenuri agricole mai mult sau mai puţin utilizate. (…). De undeva din tufişurile aflate la marginea unei păduri, nu departe de o zonă umedă acoperită cu stuf, ies şi două mamifere: doi şacali (Canis aureus); faţă de alte canide sălbatice (lup–Canis lupus, vulpe–Vulpes vulpes), şacalii sunt mai puţin cunoscuţi pe la noi–mulţi oameni nici nu conştientizează că pe la noi trăiesc astfel de animale; probabil că mulţi şacali sunt confundaţi cu câinii hoinari de care este plină ţara. Şacalii de aici au observat şi ei că pe versant mai sus se adună codalbi şi ciori şi din experienţa lor de o viaţă ei ştiu imediat că acolo trebuie să fie ceva hrană. Doar că unul dintre cei 4 codalbi care stau prin preajmă, înşfacă prada consumată pe jumătate şi se ridică în zbor. Ciorile se dispersează în peisaj, iar şacalii constată că nu au avut nici măcar o şansă. Mai stau ei cât mai stau pe versant, dar observă cu nelinişte că se apropie o turmă de oi, cu păstor şi câinii lui…ceea ce este un pericol mortal: goana cât mai departe de mirosul lor criminal de oaie, oier şi câine. Şacalii intră în desiş, la margine de pădure. Nişte codalbi zboară destul de sus. Este tăcere în peisajul cu stepe, petece de pădure, terenuri agricole mai mult sau mai puţin utilizate. 
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
