Dr. Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Suprapopulare la oameni și la alte animale” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Din punct de vedere biologic/ecologicpopulațiile unei specii oarecare au o anumită dimensiune maximă care este sustenabilă în ecosistemul din care specia respectivă face parte. Să luăm ca exemplu lacul Teplița:cred că e clar pentru oricine că aici nu ar putea exista 1 milion de știuci; sau 1 milion de crapi; nici 100.000, nici 10.000, nici 1000, pentru că sistemul, ecosistemul nu are capacitatea de a le suporta…nu are capacitate de suport pentru ele;se vede de aici că există un număr maxim de exemplare ale speciei X care poate persista pe termen nedefinit în ecosistemul Y, în măsura în care acesta este un ecosistem climax, adică nu ceva temporar pe câteva decenii.
La fel în Pădurea Crăiascănu ar putea persista 100 de perechi de uliu porumbar, nici 10 și nici măcar 3 perechi. Ecosistemele sunt resurse limitate. La fel este și pentru oameni, ecosistemele globului/resursele naturale disponibile reprezintă un factor limitativ–deși nu ne place ideea.
Hai să discutăm un pic despre animale non-umane. Atunci când o specie are o densitate mai mare decât cea pe care o permite ecosistemul, intră în funcțiune variate mecanisme de reglare a dimensiunii populaționale. Să amintim câteva dintre ele. Stresul îndelungat crește vulnerabilitatea exemplarelor la boli și oricum subminează funcționarea organismului. Odată cu creșterea contactelor dintre indivizi, crește răspândirea bolilor contagioase, apar frecvent epidemii bacteriene și virale care decimează populația, aducând-o înapoi în limitele naturale, normale. Crește agresivitatea între exemplare, sunt mai frecvente conflictele, unele chiar cu efecte letale; conflictele izbucnesc pentru obținerea de hrană, de spațiu de viațășamd, lupta dintre indivizi ducând frecvent la moartea căruiva dintre ei… asta inclusiv la specii dealtfel pașnice și docile, care devin diabolice când crește înghesuiala. Scade fertilitatea, femelele au mai puțini pui. În cazuri de stress puternic, spre exemplu femelele de rozătoare au tendința să își ucidă puii.
Nu știu de studii concrete dar nu aș exclude să crească proporția de homosexualitate, care la mii de specii oricum este o realitate prezentă și în condiții normale, adică nu cele de suprapopulație. La șobolani poate apare canibalismul;la fel la porci, iepuri, arici și variate specii de rozătoare. Suprapopularea poate să reprezinte o presiune din fața căria grupuri de indivizi să încerce să emigreze, căutând habitate prielnice speciei în locuri încă nepopulate de ele; probabil că extinderea arealelor, popularea unor noi habitate greu de atins, se produce mai ales în astfel de situații; evident că cea mai mare parte a emigranților mor fără să găsească locuri bune. La lemingi, niște rozătoare din Norvegia, odată la 3-4 ani apar suprapopulări, care declanșează migrația lor în masă; trec peste obstacole, inclusiv peste râuri, înot, multe mor pe drum; interesant este că atunci când valul migrației ajunge la marginea mării/a oceanului,animalele se aruncă în apă și înoată până la epuizare, murind toate.
Variate mecanisme homeostatice la nivel ecosistemic au capacitatea de a readuce în limite sustenabile dimeniunile populaționale ale variatelor specii; atunci când mecanismele ecosistemice homeostatice nu reușesc să facă asta, rezultatul poate să fie distrugerea întregului ecosistem. Acum dacă privim omul în toată splendoarea lui, putem să constatăm că reacțiile umane la lipsa de resurse, adică la suprapopulare, la atingerea și depășirea capacității de suport a ecosistemelor… prezintă multe dacă nu toate patternurile pe care le putem constata la alte specii de animale aflate în condiții similare.
Dr. biolog Peter Lengyel(expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii),născut în 1973 la Sighetul Marmației este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume publicate „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
