Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Prin prezenta mă adresez în primul rând D-lui redactor şef al „Revistei de filosifie” a Institutului de filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu -Motru”, a Academiei Române Ştefan-Dominic Georgescu şi colaboratorilor acesteia, în special recenzenţilor lui, Mircea Flonta, Cornel Moraru, Gabriela Goudenhooft, Claudiu Baciu, Valeria Stuparu şi Sava Totu. Domnilor vă invit să citiţi atent această carte a mea scrisă încă în anul 2013 pe care o trimit în format electronic întitulată „Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi lterar” şi veţi înţlege de ce mi-am permis să abordez în mod critic unele lucrări ale acestor persoane însumate sub genericul „Cum se gândeşte ceea ce se gândeşte în discursurile filosofice ale unor autori contemporani şi nu numai”, răspunsuri la care le-am trimis fiecărui dintre autorii vizaţi, fără însă a primi nici o reacţie din partea lor.
Este foarte regretabil acest fapt nu pentru interesul meu personal, ci pentru interesul noastru al tuturor. Cu mare părere de rău în filosofia contemporană continuă să se operze gânditor cu categoriile logo-logistice învechite ale secolelor precedente de tip kantian, heideggrian şi hegelian. Trimiterile critice la acest subiect efectuate în câteva lucrări ale mele referitoare la unele studii ale autorilor amintiţi sunt primite cu multă duşmănie, total nefondată din punct de vedere filosofic dar şi moral care ating orgoliile lor personale fără însă ca aceştea să înţeleagă că numai în acest mod polemist de critică incisivă adresate direct ideilor şi conceptelor şi nu demnităţii umane ale deţinătorilor lor sunt singurile modalităţi şi posibilităţi efective şi eficiente de a face o filosofie adevărată în înfundătura în care se află discursul filosofic general contemporan.
Critica acestei neputinţe a multor filosofi de a ieşi de sub această modalitate kantiană, heideggeriană şi hegeliană de a gândi le provoacă o răutate cu totul nemotivată filosofic şi de neadmis în spaţiul filosofiei vrut a fi sănătos şi performant, fapt care aduce la intrezicerea totală a oricări posibilităţi de a fi publicat în careva oficioase academice de respectivă prestanţă, îndreptățind interzicerea cu motive absolut formale şi neesenţiale de factură aberantă, standartizată, nedemocratică și chiar absurdă.
A gândi acum în acest început de mileniu trei cu calapoade învechite înseamnă a sta în fond mai mult pe loc, când timpul, de fapt, cere o atitudine radical înoită a modului de a gândi, unul esenţial de tip filosofico-creştin ptofind critic și autocritic. Dacă însăşi filosofii continuă să gândească cu aceste categorii atunci ce să mai aşteptăm de la masa absolută a celor neinițiați în materie. Rezultatele acestei gândiri lumea lu-a cunoscut de-a lungul întregii sale istorii şi le videm, în deosebi, acum, dacă vom privi în jur în realitatea prezentă. O astfel de abordare învechită a mesajelor filosofice este deosebit de păguboasă în stare doar să aprofundeze problemele lumii dar nu să le soluţioneze, prelungind astfel agonia ei.
Orgoliile sunt produsele manifeste ale unui ego încărcat şi derutat de păguboasa incertitudine a unui egosm supraaccentuat al unei măreţii false îngânfate crezută nefondat deţinătoare de corectitudine şi adevăr, un ego personalizat şi individualizat în exceas. De aceea nu-mi fac nici o iluzie că aş fi acceptat şi aș fi publicat în condiţiile unor astfel de stări ale lucrurilor aflate sub dominaţia uni orgoliu generaizat al filosofiei actuale. Şi totuşi, necătând la toate acestea, există nişte oaze de lumină pe care le-am găsit în prestaţiile filosofice cu adevărat calitative ale D-lui inginer fizician Nicolae Sfetcu de la Revista „Cunoaştera ştiinţifică” și ale profesorului universitar Thomas Csinta, redactor șef al „Jurnalul Bucueștiului”–singurii care au ieșit din închisoarea obscurități și încorsetării excesiv standartizate, absolut nedemocratice, ridicate la rangul de adevăruri absolute academie aberante, chiar absurde de interzicere a oricărei polemici deschise sănăoase egală, de fapt, cu o autocritică, criticii și gândirii critice la lumina gândirii libere, deschise, democratice, a diversității maxime adevărate de opinii, idei, concepte, principiii toate incluzând ceea ce numim generic critică, gândire critică, polemică, criticism, libetrtate, dispută–drasemenea inicile, de fapt, în stare să miște și să dezvolte filosofia contmporană.
În esența sa viața cu complexitatea ei naturală fizic-metafizică nu este altceva decât un colos critic din care extragm concluzia exprimată astfel: acolo unde critică nu e nimic nu e, ea în esență întruchipând interesul motivant al existenții omului, matricea de fond a substanței esențializată în ceea ce numim fericirea și bucuriile sale cotidiene și nu numai prin consecimțile rezolviării grijlor lor în mod exclusiv critic.
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
Notă. Alte articole ale autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Comentariul lui Dr. Christian W. Schenk, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului
Îmi exprim, la rândul meu, adeziunea față de atitudinea critică manifestată de autor în raport cu Revista de Filosofie și, mai larg, cu mediul academic actual. Analiza sa atinge un punct sensibil: în loc să promoveze un spirit de reînnoire curajoasă, numeroase cercuri academice rămân ancorate în categorii conceptuale perimate, de sorginte kantiană, hegeliană sau heideggeriană. Așa cum observă pe bună dreptate autorul, impulsurile critice, deși esențiale pentru vitalitatea gândirii, sunt primite nu ca invitații la reflecție, ci ca atacuri personale, fiind respinse cu ostilitate sau tăcere vinovată. Experiența mea personală confirmă această constatare: încercările de a introduce perspective alternative nu au fost întâmpinate cu o veritabilă deschidere, ci cu indiferență sau replici standardizate, lipsite de profunzime. Este simptomatic faptul că orice critică, chiar direcționată strict spre idei și concepte, este percepută ca o atingere adusă demnității personale–o confuzie gravă, care denotă nu numai o lipsă de rigoare filosofică, ci și o fragilitate a spiritului academic contemporan. Așa cum autorul subliniază, fără o critică precisă, orientată asupra conceptelor și limbajelor, filosofia nu poate decât să vegeteze în forme moarte, incapabilă să răspundă provocărilor timpului nostru. Din păcate, această apologie a formelor învechite nu produce decât stagnare și închidere intelectuală, suprimând orice posibilitate reală de dialog autentic. În fața acestui peisaj dezolant, am ales și eu să renunț la eforturile de a mai publica sau colabora cu asemenea instituții, pentru care conservarea unor paradigme învechite pare a fi mai importantă decât căutarea adevărului. Împărtășesc astfel, pe deplin și din proprie experiență, concluziile exprimate de autor.
Articole asociate
Notă. Acordarea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite), calitatea de „Observator intern” la Alegerile prezidențiale din luna mai–2025 de către AEP (Autoritatea Electorală Permanentă)
De ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor
Ghidul prizonierului în MCF (Mediul Carceral Francez) și istoria marii criminalități organizate contemporane (crime de sânge, crime sexuale, crime economico-financiare, atentate, terorism, jafuri armate, kidnapping, erori judiciare) prin intermediul „Faptului Divers”.
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
[…] Dr. Petru Ababii – „omul revoltat”. Orgoliile contemporane ale modului de a gândi kantian… […]
[…] Dr. Petru Ababii – „omul revoltat”. Orgoliile contemporane ale modului de a gândi kantian… […]
[…] Dr. Petru Ababii – „omul revoltat”. Orgoliile contemporane ale modului de a gândi kantian… […]