

În istoriografia românească, dar și în emisiunile TV (inclusiv Memorialul Durerii), s-a cristalizat ideea că disidența din ultimii ani a regimului comunist s-a manifestat doar prin câteva cazuri nominale și izolate care s-au făcut auzite în epocă (Paul Goma, Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Pr. Calciu Dumitreasa, Mircea Dinescu, Iosif Cană, Dan Petrescu, Dorin Tudoran, Radu Filipescu etc.), dar care nu au putut genera manifestații de amploare de tipul celor din Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia.
În aceste condiții, dacă nu a existat o voință colectivă care să concentreze nemulțumirile împotriva regimului în acțiuni de anvergură, când, unde și cum s-au manifestat energiile contestatare? Oare teroarea excesivă și represiunea dezlănțuită din perioada lui Gheorghiu-Dej au slăbit resursele de împotrivire ale românilor pentru decadele următoare? Nicidecum! Documentele epocii ne vorbesc de o împotrivire îndelungată, explicită și manifestă pentru societatea românească.
Numeroși tineri, elevi și studenți, muncitori, țărani și oameni de cultură și-au exprimat revolta prin diverse forme și acțiuni de protest, individuale sau de grup: comentarii politice negative sau ostile, distrugerea sau incendierea unor monumente și simboluri comuniste, vandalizarea operelor și portretelor lui Nicolae Ceaușescu, realizarea de inscripții și lozinci, scrisori adresate conducerii, distribuirea de manifeste, publicarea unor ziare clandestine, proteste deschise sau sinucideri în locuri publice.
Aproape toți care au avut ceva de comentat, care au cerut un trai decent, libertăți mai multe sau abolirea dictaturii au fost arestați, condamnați și trimiși la închisoarea de la Aiud, fără a se cunoaște foarte mult despre ei în epocă și nici măcar acum, în prezent. Doar în contextul dezvăluirilor despre trecutul procurorului Augustin Lazăr la Aiud s-a aflat că în anii 80 mai existau deținuți politici încarcerați pe motive politice. Multe dintre poveștile acestor celebrii anonimi ai disidenței anilor 80 sunt absolut spectaculoase. Sunt oameni care și-au asumat deschis lupta cu un sistem totalitar și au rămas necunoscuți opiniei publice. Ei sunt adevărații disidenți ai regimului ceaușist care merită să le aflăm povestea. Aici, dl. Alecu Racoviceanu (cel mai bun jurnalist de investigații la Dosare de presă) căruia i-am prezentat multe dintre cazuri, poate confirma că față de acești oameni, disidența lui Mircea Dinescu în epocă pare că nici nu a existat sau contat.
Concret vorbim de persoane:
- Care întorcându-se spre casă au șters de pe șosea textul activiștilor de partid-„Trăiască 23 august!” și au scris cu var ,,Jos Ceaușescu”. Un vecin i-a urmărit și i-a denunțat și au fost condamnați la ani grei de detenție
- Care l-au înjurat pe Ceaușescu la cozile de alimente și au fost condamnați pentru agitație publică
- Care fiind secretari județeni ai partidului (au tipărit la mașina de scris în timpul nopții în sediile PCR!) manifeste împotriva partidului și a lui Ceausescu, s-au deplasat de la Iași la București și s-au urcat pe schela Magazinului Cocor din București. Au început să vorbească lumii cu voce tare și să arunce sute de manifeste de pe înălțimea blocului din strada Lipscani prin care chemau populația la demonstrații împotriva lui Ceaușescu
- Care au avut curajul nebun să demonstreze de unii singuri în centrul Bucureștiului, pe bulevardul Magheru, cerând demisia lui Ceaușescu. Au blocat circulația cu o Dacie roșie pe care au montat niște pancarte și au ancorat un portret îndoliat cu chipul lui Ceaușescu pe care au scris cu litere mari: „Cerem judecarea familiei Ceaușescu pentru dezastrul economic al țării. Jaf, crime și uzurpare”; ,,Călăule nu te vrem conducător”. Au transformat mașina într-un adevărat carusel, cu panglici negre de înmormântare legate la oglinzi, cu steaguri care fluturau și anunțau demiterea lui Ceaușescu de la conducerea statului pe tot traseu dintre Piața Unirii și Universitate
- Care au cerut demiterea lui Ceaușescu în timpul pelerinajul catolic de Miercurea Ciuc râspândind manifeste pe tot dealul din Sumuleu Ciuc cu bicletele în timpul nopții, fentând autoritățile, râspândind cuie pe drumuri ca să nu fie urmăriți și prinși de mașinile Miliției, descoperiți și turnați de un popă, arestați și încarcerați, încheind căsătorie în plină dictatură comunistă în închisoarea de la Aiud în prezența comandatului și a gardienilor pușcăriei, grațiați de Ceaușescu, persecutați după eliberare și alungați în America
- Care la vârsta de 16-17 ani au ajuns în arestul din Calea Rahovei pentru răspândire de manifeste împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Este cazul elevului de atunci din clasa X1 Cristian Duțescu (azi avocat important în Baroul București) care a decis să acționeze împotriva propagandei sufocante pentru realegerea dictatorului la congresul XIV din 1989. A luat poza lui Nicolae Ceaușescu din almanahurile școlare și sub aceasta a înserat următorul conținut: „Criminal pericol. A se prinde mort sau viu. Recompensă: recunoștința a 23 de milioane de oameni”. În ziua respectivă (24 octombrie 1989) a conceput și relizat un număr de 14 manifeste pe care le-a pus într-un rucsac, iar pe timp de noapte le-a împrăștiat pe străzile Bucureștiului și pe bulevardul Dacia în zona ambasadelor, crezând că impactul asupra opiniei publice internaționale ar fi mai mare. După miezul nopții a fost prins în flagrant în dreptul Hotelului Dorobanți. În timpul acela i s-au făcut percheziții la domiciliu unde i-au fost confiscate poeziile, eseurile și cele două scrisori pe care le pregătise pentru a le trimite la „Europa Liberă” și „Vocea Americii”. Ca urmare a gestului său, măsurile represive au vizat întreaga familie. Tatăl său, Victor Duțescu, documentarist la Biblioteca Centrală de Stat a fost dat afară din slujbă, iar mama sa a fost exclusă din baroul bucureștean. După finalizarea anchetei i s-a dat drumul cu condiția de a declara în scris că a participat la spargerea unui mașini și cu promisiunea că nu va povesti nimănui despre condițiile anchetei. Pe 1 noiembrie 1989 a revenit la școală, iar colegii l-au întâmpinat ca pe un erou. Au urmat sancționarea și excluderea sa din UTC, și chiar și exmatricularea din Liceul „Mihai Viteazu”. A scăpat de pușcărie datorită declanșării revoluției din decembrie 1989;
Și lista poate continua, dar nu ar avea sens sa detaliez aici toate cazurile din Pitești, București, Prahova, Dambovița, Miercurea Ciuc. Avem fotografii, documente, articole publicate, dosare cercetate în arhive, lista de contacte a celor are au supraviețuit ca să îi putem filma. Avem poveștile lor care sunt în mare parte inedite.
Articole asociate
Alte articole despre Casa de Cultură Friedrich Schiller în Jurnalul Bucureștiului
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…