„Dreptul de a fi diferiți” (Cronică de întâmpinare) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
Motto: Este o fericire să găsești în ochii cuiva ceea ce nu ai descoperit în propria minte. (Petru Ababii) Citind poeziile tale, dragă Iosefina, îți dedic ție și lor acest poem scris aici, față de tine cu tine și față de ele și cu ele. Iată-l: Totul este iubire. Iubirea este ceea ce stă drept primordialitate în toate cele și pentru toate cele generice și genetice, originale și originare, fizice și metafizice, fixate substanțial dar și esențial în metafora magna care este Viața… Geometrice construcții verbale metaforic și interstițial plasate dinspre fizic în metafizic, legate și îmbinate în aria imaginarului fără început și sfârșit, lungite și prelungite în vers din univers și soare… Cu ele ne iei de mână prin această furtună nebună, călători, cititori în stele, în lună. Iată ce sunt poeziile tale: perle șlefuite, povești de viață, fire de destin purtate peste vremuri. Qamenii sunt atât de fericiți pe cât înțeleg să fie!
Volumul propune o formulă compozițională atipică, situându-se la confluența mai multor genuri. Cartea nu poate fi încadrată exclusiv nici în categoria dialogului epistolar, nici în cea a eseului filosofic sau a jurnalului literar, ci reprezintă o construcție hibridă, în care discursul poetic, reflecția filosofică, confesiunea și critica literară coexistă. Motto-urile funcționează ca o introducere în universul ideatic, pregătind cititorul pentru o lectură în care individualitatea fiecărei voci se conservă, fără ca întregul să fie afectat. Alternează trei registre de exprimare:
Primul nivel-dialogul propriu-zis-depășește convențiile unei simple conversații, funcționând asemenea unui laborator în care fiecare idee generează o alta, fiecare frază produce o replică, fiecare observație critică deschide o nouă direcție de interpretare. Dialogul este liber, neconstrâns, apropiindu-se de ceea ce filosofia contemporană numește „gândire în mișcare”.
Al doilea nivel structural este constituit din poezii integrate firesc. Ele nu întrerup conversația, ci o continuă printr-un alt limbaj, poezia nefuncționând ca ilustrație a ideilor filosofice, ci ca formă alternativă de exprimare. Fiecare poem îndeplinește mai multe funcții simultan:sintetizează tensiunile dialogului anterior; deschide noi perspective interpretative; introduce un registru emoțional absent în discursul filosofic; oferă cititorului un moment de respiro înaintea reluării dezbaterii.
Un al treilea palier structural îl constituiereflecțiile critice, aforistice și microeseurile filosofice inserate. Acestea au autonomie conceptuală, dau greutate în economia volumului, funcționând asemenea unor noduri de sens care organizează discursul. Afirmații precum: „Haosul este o ordine stabilă a mișcării și transformărilor a tot și a toate în univers.” sau „Oamenii sunt pe atât de fericiți pe cât înțeleg să fie.” nu reprezintă simple maxime, ci formule sintetice ale întregii concepții filosofice dezvoltate de Petru Ababii.
Această alternanță dintre poezie și comentariu filosofic conferă volumului forță, ritm interior, în care expresia artistică și argumentul rațional coexistă. Organizare produce impresia unei construcții discontinue, în realitate însă, lectura atentă relevă existența unei arhitecturi interne riguroase. Ideile revin, se dezvoltă gradual și construiesc ceea ce s-ar putea numi o spirală hermeneutică. Cititorul trăiește permanent aceleași himere:iubirea, creația, timpul, metafizicul, poezia, cunoașterea-însă de fiecare dată dintr-o perspectivă diferită. În plan narativ,dialogul nu urmărește evoluția unui conflict, ci dezvoltarea unei experiențe. Personajele nu acționează, ci gândesc, interpretează și construiesc împreună un spațiu comun. Conflictul este unul interior și epistemologic, rezultat din confruntarea permanentă dintre sensibilitatea poetică și exigența filosofică.
Definitorie este absența delimitărilor stricte între autor și operă.În numeroase pasaje, reflecția critică asupra poeziei devine simultan una asupra condiției creatorului, iar comentariile filosofice se transformă în mărturisiri existențiale. În consecință, dialogul produce o continuă osmoză între biografie, critică literară și meditație. Titlul volumului oferă, de asemenea, cheia organizării întregii cosmogonii. Expresia „Acolo unde nu se întâlnesc paralelele”trimite aparent la imposibilitatea întâlnirii a două direcții distincte. În interiorul cărții însă, această imposibilitate este suspendată prin intermediul dialogului. Cele două conștiințe creatoare, provenind din domenii diferite-filosofia și poezia-demonstrează că limbaje culturale aparent incompatibile pot comunica atunci când sunt animate de aceeași căutare a adevărului.
Privind din perspectivă estetică, cititorul nu este invitat să urmărească o intrigă, ci să participe la un proces de gândire. Cartea se citește asemenea unei conversații continue în care fiecare pagină modifică sensul paginilor precedente și pregătește reinterpretarea celor următoare. Această dinamică transformă lectura într-o experiență, nu doar într-un act de receptare pasivă. În ansamblu, arhitectura volumului se remarcă printr-un echilibru subtil între spontaneitate și reținere. Deși discursul păstrează aparența unei conversații libere, organizarea tematică și recurența motivelor demonstrează existența unui proiect literar bine sistematizat. Rezultatul este o operă care depășește granițele tradiționale ale genurilorși propune o formulă originală de dialog între poezie și filosofie, între sensibilitate și logică, între experiența individuală și universalitatea ideilor.
Nucleu tematic complex este construit în jurul dialogului. Dincolo de caracterul confesiv al schimbului de idei, cartea propune o meditație asupra condiției creatorului, a posibilităților cunoașterii și a rolului literaturii ca formă de depășire a limitelor existențiale. Tema centrală este dialogul ca modalitate de (auto)cunoaștere. Conversația depășește nivelul unei corespondențe literare și se transformă într-un exercițiu în care fiecare replică generează noi perspective asupra poeziei, filosofiei și existenței. Dialogul devine astfel un spațiu al construirii sensului, în care diferențele de formație intelectuală nu separă, ci completează cele două viziuni asupra lumii. O a doua temă este raportul dintre fizic și metafizic, prezent constant în scrierile lui Petru Ababii și ilustrat poetic de autoare. Rezultă implicit că realitatea imediată poate fi transfigurată prin creație, iar poezia devine instrument de acces către un plan superior, al simțirii și înțelegerii. În această perspectivă, actul artistic nu mai reprezintă doar expresia emoției, ci și un proces spiritual.
Metafizica iubiriiconstituie un alt motiv, însă nu este tratată ca experiență afectivă, ci ca principiu ontologic și forță creatoare. Ea apare drept energia care unește lumi aparent incompatibile, transformând distanța într-un spațiu al comuniunii. Numeroase poeme și reflecții filosofice dezvoltă această idee, sugerând că adevărata întâlnire dintre oameni se produce la nivelul spiritului și al creației, nu al proximității fizice. Un loc aparte îl ocupă simbolistica podului, a paralelismului și a zborului, luminii și haosului. Podul devine metafora comunicării dintre conștiințe și dintre cele două spații culturale românești, în timp ce zborul simbolizează libertatea spiritului creator și depășirea limitelor impuse de realitatea cotidiană. Lumina este asociată cunoașterii și creației, iar haosul este reinterpretat filosofic ca o ordine ascunsă a universului, idee prezentă explicit în textele lui Petru Ababii asupra raportului dintre mișcare și existență.
Titlul volumului sintetizează, la rândul său, una dintre ideile fundamentale ale cărții. „Paralelele” nu desemnează doar două destine individuale, ci două moduri diferite de a înțelege lumea – filosofia și poezia, care, deși aparent nu se intersectează, descoperă în spațiul dialogului posibilitatea unei convergențe. Tocmai această depășire simbolică a imposibilului conferă volumului originalitate.
Una dintre particularitățile definitorii ale volumului constă în articularea a două tipuri de discurs aparent diferite, dar complementare: discursul filosofic, reprezentat de Petru Ababii, și discursul poetic, ilustrat de autoare. Între cele două nu există o relație de opoziție, ci una de reciprocă validare, fiecare perspectivă contribuind la construirea unei viziuni unitare asupra condiției umane și a actului creator.
Discursul filosofic este construit pe reflecții privind:cunoașterea, existența, timpul, haosul, ordinea și raportul dintre realitatea sensibilă și cea metafizică. Autorul recurge frecvent la definiții, aforisme și demonstrații conceptuale, propunând interpretări personale asupra unor teme fundamentale ale filosofiei. Ideea potrivit căreia haosul reprezintă, în esență, o formă de ordine universală ilustrează tendința de a depăși sensurile consacrate ale conceptelor și de a construi o viziune metafizică originală asupra existenței.
În contrapondere, discursul poeticnu urmărește demonstrația logică, ci revelarea sensului prin imagine, metaforă și sugestie.Poezia transformă experiențele cotidiene în simboluri ale iubirii, memoriei, așteptării și transcendenței, propunând un univers liric în care realitatea este permanent depășită prin imaginație. Motive recurente precum: zborul, lumina, podul, marea sau stelele, configurează un imaginar orientat spre depășirea limitelor spațiului și timpului.
Originalitatea volumului rezidă tocmai în dialogul continuu dintre modalitățile de exprimare. Filosofia oferă poeziei un cadru conceptual, în timp ce expresia poetică umanizează și sensibilizează discursul critic. Astfel, demonstrația și metafora, analiza și emoția, logica și intuiția nu se exclud, ci se completează reciproc într-o construcție spirituală. Această interferență dintre filosofie și poezie dă valoare cărții, demonstrând că actul creației poate deveni simultan exercițiu estetic, de cunoaștere, proces de meditație asupra sensului existenței și rolului literaturii. Volumul „Acolo unde nu se întâlnesc paralelele” se remarcă prin caracterul său interdisciplinar, situându-se la intersecția dintre dialogul literar, eseul filosofic și discursul poetic. Valoarea sa derivă din originalitatea formulei compoziționale și din complementaritatea celor două voci care transformă dialogul într-un exercițiu. Alternanța dintre filosofie și poezie conferă textului dinamism, în timp ce simbolurile recurente:podul, zborul, lumina, haosul sau paralela, construiesc un imaginar cu evidente deschideri metafizice.
Din punct de vedere conceptual,cartea propune o meditație asupra relației dintre rațiune și sensibilitate, susținând implicit că actul creator reprezintă o formă privilegiată de cunoaștere. Dialogul demonstrează că adevărul nu este prezentat ca un sistem închis, ci ca un proces continuu de interpretare și de confruntare a ideilor. În această perspectivă, volumul depășește limitele unei simple corespondențe și dobândește dimensiunea unui eseu asupra condiției umane. Dialogurile păstrează spontaneitatea comunicării și evită construcțiile strict demonstrative, ceea ce favorizează cititorul în a interpreta corect mesajul. Totodată, bogăția referințelor și densitatea comprimatelor filosofice sporesc consistența volumului și îi conferă identitate.
În ansamblu,textul se afirmă ca o operă originală, un proiect literar în care dialogul, poezia și filosofia se completează reciproc, dar converg spre aceeași finalitate:transcenderea limitelor existenței, transformând lectura într-o experiență estetică, demonstrând că dialogul autentic poate deveni o formă de creație și comuniune spirituală.
De remarcat pe lângă conținut, realizarea de excepție, datorată colectivului de la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, familiei Mirela și Daniel Voinea, pe care îi recomand pentru profesionalismul și buna lor credință. În „Acolo unde nu se întâlnesc paralelele” (aici) avem ce citi și la ce medita!
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.