Joi, 1 iunie 2023, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) își așteaptă cei mai dragi vizitatori, copiii, pentru a se bucura de o serie de activități organizate special pentru ei, cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului. Muzeul va fi deschis conform programului obișnuit (10h00-18h00), iar copiii cu vârste de până la 18 ani vor beneficia de accesul gratuit, atât pentru vizitarea muzeului, cât și pentru participarea la activitățile de educație muzeală. Însoțitorii acestora au acces pe baza achiziționării unui bilet de vizitare, conform categoriei de public din care fac parte. Activitățile educaționale se vor desfășura în expoziția permanentă „Copia Columnei lui Traian și în expoziția temporară Dacia–ultima frontieră a romanității”. Activitățile pe care le-am pregătit special pentru această ocazie, sunt:
- Orele 11h00-12h30; 13h00-14h30; 15h00-16h30
Descoperă comoara!–atelier de tip vânătoare de comori (treasurehunt); recomandat copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani; Prin intermediul acestei activități vom păși pe urmele strămoșilor noștri, dacii și romanii pătrunzând în universul fascinant al acestora, aflând modul în care au trăit și provocările cu care s-au confruntat. În prima parte a atelierului vom vizita expoziția permanentă Copia Columnei lui Traian, încercând prin intermediul ghidajului, să descifrăm tainele acestui monument impresionant. Vom vorbi despre războaiele daco-romane, prezentând cele mai importante momente ale confruntărilor. Apoi, copiii vor porni, în calitate de mici detectivi, în propria aventură. Cu ajutorul unei hărți secrete aceștia vor descifra însemnele Columnei lui Traian pentru a descoperi comoara regelui Decebal. Pe parcursul acestei aventuri participanții vor fi implicați activ, vor învăța prin experimentare și își vor dezvolta creativitatea și imaginația.
- Pentru participarea la acest atelier este necesară înscrierea până la data de 31 mai, la adresa de e-mail: educatiemuzealamnir@gmail.com; vă rugăm să specificați vârsta copilului și intervalul orar preferat 11h00-12h30/13h00-14h30/15h00-16h30.
- Intervalul orar 11h00–15h00
Povestea Coifului de la Coțofenești, ghidaje interactive în expoziția Dacia. Ultima frontieră a romanității, susținute de Alexandru Scorțar. Pentru că tot ceea ce ne înconjoară este o poveste, în acest interval orar, Alexandru, cel mai tânăr voluntar al muzeului, pasionat de istorie, va prezenta cu entuziasmul caracteristic povestea celei mai populare piese antice de aur provenită din România–Coiful de la Coțofenești. În cadrul ghidajului, vizitatorii vor avea ocazia să afle povestea celebrului exponat aflat în colecția muzeului. Alexandru realizează, în cadrul muzeului, seria de ateliere online numite Atelierul micilor istorici, prezentând patrimoniul muzeal pe înțelesul copiilor, pe care le puteți viziona aici. De asemenea, toți copiii care vor vizita muzeul vor avea ocazia să realizeze propriul semn de carte cu simboluri ale strămoșilor noștri.
Notă.Drepturile copilului, pe înţelesul lui. Copil fiind am dreptul:
- Să-mi cunosc părinții şi să fiu crescut de aceştia,
- Să am un loc unde să locuiesc, haine şi mâncare sănătoasă;
- Să nu fiu obligat să muncesc
- Am dreptul la o educaţie potrivită aptitudinilor şi abilităţilor mele
- Am dreptul de a avea un cuvânt de spus în toate aspectele care mă afectează
- Am dreptul de a beneficia de o îngrijire specială, în cazul în care nevoile mele speciale o cer
- Am dreptul să fiu protejat împotriva violenţei
- Să primesc îngrijiri medicale şi să fiu protejat împotriva tutunului, alcoolului şi drogurilor
- Să am propria mea religie şi cultură
- Am dreptul să am numele meu şi la naţionalitatea mea
- Să fiu tratat la fel cu toţi ceilalţi copii, indiferent de culoarea mea, de rasă, sex, limbă sau religie
- Să fiu mândru de lucrurile în care cred şi de tradiţia mea
- Să vorbesc şi să fiu ascultat
- Să trimit şi să primesc corespondenţă personală, care nu să nu fie deschisă sau citită de alţii
- Am dreptul la viaţă privată
- Să menţin relaţii cu familia mea sau cu orice altă persoană la care ţin
- Am dreptul la un avocat în sala de judecată şi în audierile care îmi afectează viitorul
- Să ştiu care sunt drepturile mele
- Sunt o persoană cu drepturi şi responsabilităţi şi am dreptul să fiu tratat ca atare;
Bineînţeles, în paralel cu aceste drepturi, ai şi responsabilităţi legate de exercitarea acestora, precum şi obligaţia de respecta la rândul tău drepturile celorlalţi–copii sau adulţi. De exemplu, ai dreptul la educaţie dar ai şi responsabilitatea să mergi la şcoală, să iţi respecţi profesorii şi să înveţi
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului prevede drepturile fundamentale ale copiilor a fost adoptată pe 20 noiembrie 1989. În România, prevederile Convenţiei ONU se regăsesc în Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Convenţia este documentul internaţional privind drepturile omului cu cea mai largă recunoaştere:194 de ţări au ratificat-o – (asta înseamnă că sunt de acord cu prevederile ei); Somalia şi SUA au semnat convenţia, dar nu au ratificat-o, ultima ţară care a ratificat convenţia este Muntenegru, în octombrie 2006.
Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naştere prima mişcare preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda pentru protecția acestuia împotriva neglijării, exploatării şi a violenţei. În Europa, perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituţii publice de ocrotire, scoli şi instituţii separate pentru copii delincvenţi, precum şi de tribunale pentru minori.
După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenţia lumii. În 1924, Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţia de la Geneva. În 1959, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului. Ambele declaraţii au reprezentat o recunoaștere timidă a drepturilor copilului, deoarece, deşi susţineau ferm protecţia şi bunăstarea copilului, nu îi recunoşteau dreptul de a participa la deciziile care îl priveau. Conform acestora, copiii erau niște membri fragili, slabi şi vulnerabili ai societăţii. În plus, nu au fost luate măsuri ulterioare pentru punerea în aplicare a drepturilor menţionate în cele două declaraţii. Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului. Mai mulţi lideri de opinie au susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua decizii în privinţa problemelor importante din viaţa lor şi că trebuie lăsaţi să participe la luarea acestor decizii. De exemplu, copiii trebuie să aibă un cuvânt de spus în privinţa educaţiei lor. Profesorii şi părinţii trebuie să-i sprijine în această privinţă şi să-i ajute să devină independenţi.
În 1978, cu un an înainte de Anul Internaţional al Copilului, Guvernul Poloniei a propus elaborarea unei Convenţii privind drepturile copilului. S-a înfiinţat un grup de lucru special care să redacteze un proiect al Convenţiei. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 şi a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume, cu excepţia Statelor Unite ale Americii şi a Somaliei. România a ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990 şi s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Notă. A se vedea și celelate articolele asociate despre Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției
„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
