Acasă Recenzie carte Ediția germană a volumului „Lacrimi de sticlă” a poetei Doina Guriță, corespondenta...

Ediția germană a volumului „Lacrimi de sticlă” a poetei Doina Guriță, corespondenta noastră internă permanentă, în versiunea prestigiosului poet, eseist și traducător trilingv german de origine română Christian Schenk

De către

Thomas Csinta, Chief Editor J-B (Journal of Bucharest), Private investigator & Press attached OADO (Organization for Human Defence-United Nations-Ecosoc) Paris

24 decembrie 2021

1370

Doina Guriţă ^{(vezi traducerea în Nota redacției)} drittem Gedichtband „Lacrimi de sticlă” (Glastränen, Timpul Verlag, 2019) der lyrische Ausdruck wird klarer, die „Gelegenheitsdichtungen” sind seltener und bleiben auf jeden Fall in einer dezenten Rhetorik, überwacht, ohne Ausschweifungen und die Gedichte „versammeln” sich in einer Formel, die der neoromantischer Dichterin entspricht; wir sprechen von einem produktiven Modell von Eminescus Lyrik in der Rumänischen Poesie nach 1960, deren aktive Präsenz nicht gleichzeitig „Übernehmen” und „Glänzen” bedeutet, sondern Identifikation in den Kraftlinien eines literarischen Feldes, nämlich denen, die Kontinuität geben, Bedeutung und Widerstandsfähigkeit der poetischen Sprache in Bezug auf die politischen, sozialen, literarischen Strukturen sich auflösen, die mehr als hundert Jahre lang aufeinander folgte: zeitgenössische Dichter fanden eine textuelle Wiederbelebung, von Nichita Stănescu¹ und Ana Blandiana², bis Cezar Ivănescu³ und Ioan Es. Pop⁴ oder Daniel Corbu⁵.

Der erwähnte neoromantische Hintergrund führt Doina Guriţă zu dem Ton der Elegie, der noch nicht zum Orphismus gelangt, aber in einer langen Klage näher an der Bedeutung des griechischen Etymon gehalten wird (Elegie bedeutete früher „Trauerlied”); Die von den Schnäbeln und den Totengräbern bewachte Gegenwart geht durch die Sitte der Traurigkeit zum „Paradies des Todes”, auf bleiernen Pfaden, auf einer weiteren Jakobsleiter, auf der das Wesen nicht aufsteigt, sondern hinabsteigt in sein irdisches Exil, wo der Traum erstarrt ist und gejagt wie der Tod, in Angst und „Versagen nach dem Fehlgang”, mit vergiftetem Mund, fixiert in einem „Knoten aus qual- vollem Eis”, im Albtraum der endgültigen Niederlage und der Leiche der „grenzenlosen Illusion”, der Jahres- zeit der Gedichte, die das Sieb des Novembers ist, „Vor dem Frost“, die den „großen Durchgang” ankündigt: auf diese Weise spricht das Wesen von einer Zukunft, die nicht existiert, in einem Zug ohne jemanden der ins Nirgendwo fährt, wo sich das Daseinsschwarz in nichts auflöst: „Wir sprechen von der Zukunft/und die Zukunft existiert nicht./Ein Zug nä-hert sich/Auf seinem Weg/niemand wartet auf den Fahr- gast./Beladen mit Nostalgie/Die Schmerzen sind bitter;/im Nichts./Alles ist jetzt möglich/wenn die Zukunft nicht existiert” (Wir sprechen über die Zukunft).

Es gibt zwei Alternativen, um aus dem Paradies des Todes zu entfliehen, den gesicherten Räumen in Doina Guriţă Gedichten aus Glastränen. Zuerst die lyrische Schutzfigur der Mutter, die die Dichterin in einer langen Reihe von Texten sowohl im Angesicht der Heiligen Mutter (So sei es! Frühling) als auch in der tragischen Erscheinung der Mutter, die „webt” Windeln aus Tränen, erinnert an Lucian Blaga⁶ Mutter aus dem Kinderkreuzzug. Schließlich, in der barocken Balance zwischen dem Tellurischen und dem Himmlischen in Gedichten wie: Glastränen, die ich lange gesammelt habe, Es schneit über uns mit Narde, Die Morgendämmerung wird geboren, der Traum von Licht, Hoffnung, Erlösung und Höhe.

Doina Guriţă, eine Dichterin, deren Debüt mit der ehemaligen Zöliakie-Aktivität von Cezar Ivănescu³ verbunden ist, hat ein offensichtliches Potenzial, den Wert ihrer Lyrik zu steigern.

Dr. Dr. Christian W. Schenk

Bibliografie

„Trovantul Schenk” al Mihaelei Grădinariu (din Convorbiri Literare, luna august 2021) văzut din punct de vedere fizico – matematic

____________

Nota redacției

1. Nichita Stănescu (1933-1983, poet, scriitor și eseist român, aparținând, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960-70, ales membru post-mortem al Academiei Române, considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, iar de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici)

2. Ana Blandiana (n.1942, scriitoare – autoare a 26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi și luptătoare pentru libertate civică din România, membru corespăondent al Academiei Române din 2016, care în luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. Este printre fondatorii Alianței Civice în 1990 și președinte între 1991-2002. În ianuarie 1993 a fost inițiatoarea, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent).

3. Cezar Ivănescu (1941-2008, poet, dramaturg, scriitor și director de editură român, nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu matematicianul Octav Onicescu, distins în 2018, post-mortem cu „Titlul de Excelență în domeniul literar”. La 14 iunie 1990 este victima mineriadei. În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală).

4. Ioan Es. Pop (n.158, poet și publicist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din 1987 participă sporadic la ședințele cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. A fost editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”).

5. Daniel Corbu (n.1953, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România–USR, în filiala, considerat de academicianul Mihai Cimpoi ca fiind liderul generației de poeți optzeciști, dar criticul literar Gheorghe Grigurcu consideră că el cultivă un lirism particularizat, neîncadrabil în șabloanele „generaționiste”. Criticul literar Theodor Codreanu îl consideră unul dintre „bacovienii” generației ’80, iar poetul George Vulturescu afirmă că este cel mai orfic dintre poeții optzeciști).

6. Lucian Blaga (1895-1961, eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Există zvonuri cum că ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru premiul Nobel pentru literatură. Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, dar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an).

Lect. dr. Doina Guriţă, corespondenta noastră internă permanentă de la Iași (a Jurnalului Bucureștiului) a devenit membră a SPAF (Societatea Poeților și Artiștilor din Franța), fiind și distinsă cu „Mention d’Honneur au Grand Prix du Jury”

Lect. dr. Doina Guriță, corespondenta permanentă (internă) a Jurnalului Bucureștiului premiată de către SPAF (Société des poètes et artistes de France – Societatea Poeților și Artiștilor din Franța) la Barbizon (Greater Paris)

„În cel de-al 3-lea treilea volum de poezii al Doinei Guriţă „Lacrimi de sticlă (Glastränen, Timpul Verlag, 2019) expresia lirică devine mai limpede, „poeziile de ocazie (ocazionale)” sunt mai rare și rămân în orice caz într-o retorică subtilă, monitorizată, fără desfrânare care „se adună” într-o formulă care corespunde poetului neoromantic; vorbim de un model productiv al liricii lui Eminescu în poezia românească de după 1960, prezența căruia activă nu înseamnă „preia” și „strălucește” simultan, ci mai degrabă identificarea unor linii de forță ale unui câmp literar, cele care dau continuitate, sens și reziliență limbajului poetic dizolvându-se în raport cu structurile politice, sociale și literare, care se succed de mai bine de un secol: poeții contemporani au găsit o renaștere textuală, de la Nichita Stănescu¹ și Ana Blandiana², la Cezar Ivănescu³și Ioan Es. Pop⁴ sau Daniel Corbu⁵.

Contextul neoromantic amintit o conduce pe Doina Guriţă la tonul elegiei, care nu a ajuns încă la orfism, dar este ținută într-o lungă bocetă, mai apropiată de sensul etimonului grecesc (elegia însemna anterior „cântec funerar”); prezentul păzit de ciocuri și gropar trece prin obiceiul tristeții către „paradisul morții”, pe cărări de plumb, pe o altă scară a lui Iacov, pe care ființa umană nu urcă, ci coboară în exilul ei pământesc, unde visul a înghețat și a urmărit (vânat) ca moartea, în frică și „eșec după eșec”, cu gura otrăvită, fixată într-un „nod de gheață chinuitoare”, în coșmarul înfrângerii finale și cadavrul „iluziei fără margini”, anotimpul poeziei, care este sita lunii noiembrie, „Înainte de îngheț”, care vestește (anunță) „marea trecere”: în felul acesta ființa umană vorbește despre un viitor care nu există, într-un tren fără pasageri (călători), unde întunericul existenței se dizolvă în nimic: „Vorbim despre viitor/și viitorul nu există./Un tren se apropie/În drum/Nimeni nu așteaptă pasagerul/Încărcat de nostalgie/Durerea e amară;/în nimic./Totul este posibil acum/când viitorul nu există” (Vorbim despre viitor).

Există două alternative (posibilități) de evadare din paradisul morții, camerele securizate din poeziile Doinei Guriţă făcute din lacrimi de sticlă. În primul rând figura lirică protectoare a mamei, pe care poeta o amintește într-un lung șir de texte atât în fața Sfintei Maici (Așa să fie! Primăvara), cât și în apariția tragică a mamei care „țese” scutece din lacrimi, amintind de Lucian Blaga⁶Mama din Cruciada Copiilor. În fine, în echilibrul baroc dintre teluric și ceresc în poezii ca: Lacrimi de sticlă pe care le-am adunat de multă vreme, ninge peste noi cu nard, se nasc zorii, visul luminii, al speranței, al răscumpărării. si al înălțimii. Doina Guriță, o poetă al cărei debut este legat de fosta activitate celiacă a lui Cezar Ivănescu³, are un potențial evident de a adăuga valoare poeziei sale.”

Nota Bene. Alte articole ale autoarei Lect. dr. Doina Guriță (membră a USR–Uniunea Scriitorilor din România, al AJTR–Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și al SPAF–Societatea Poeților și Artiștilor din Franța) în Jurnalul Bucureştiului

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului

Omagiu și recunoștință unor personalități românești în cărți de matematici generale și aplicate, prezente în Bibiloteca Națională a Franței „François Mitterrand“ și adresate absolvenților de liceu și elevilor „preparatoriști” (studenți în primul ciclu universitar – Licență) candidați la concursurile de admitere în școlile superioare franceze de înalte studii științifico – inginerești și economico – comerciale.