Justiția este o componentă esențială a oricărei societăți democratice și ea trebuie să fie eficientă în protejarea drepturilor omului. Însă, din păcate, în multe cazuri, sistemul judiciar nu reușește să îndeplinească acest rol. Cu siguranță mulți își pun întrebarea legată de eficienta ei și ce trebuie făcut pentru a îmbunătăți situația?!
Ineficiența justiției are mai multe cauze. Unul dintre cele mai importante este subfinanțarea sistemului de justiție, care poate duce la lipsa de personal calificat, la întârzieri în procese și la un nivel scăzut al calității serviciilor judiciare. În plus, politicizarea justiției poate duce la influențarea deciziilor judecătorești, ceea ce poate afecta negativ protecția drepturilor omului. Cu toate acestea, există și exemple de eficiență în justiție, în special în cazurile în care se respectă independența sistemului judiciar. În multe țări, există instanțe specializate în drepturile omului care sunt responsabile de protejarea acestora.
Din moment ce România se confruntă în momentul de față cu un număr semnificativ de 5 milioane de procese în diversele ramuri ale sistemului judiciar, cum ar fi cele penale, civile, comerciale sau de contencios administrativ, observăm că unul din trei români este implicat într-un astfel de proces. Astfel, este imperativă luarea unor măsuri adecvate pentru a gestiona această situație. În primul rând, trebuie să fie o prioritate majoră a autorităților să finanțeze corespunzător sistemul de justiție, astfel încât să fie asigurat personalul calificat și mijloacele necesare pentru a funcționa eficient. Alocarea adecvată a resurselor financiare către sistemul judiciar va permite angajarea unui număr adecvat de judecători, procurori și personal auxiliar, ceea ce va duce la diminuarea numărului de procese, la scurtarea duratei acestora și la îmbunătățirea calității actului de justiție. De asemenea, o finanțare adecvată va permite modernizarea infrastructurii judiciare și implementarea tehnologiei avansate pentru a facilita gestionarea cazurilor și a informațiilor.
În plus, trebuie să se pună un accent mai mare pe instruirea și formarea profesională a judecătorilor, procurorilor și avocaților, astfel încât să fie capabili să înțeleagă și să aplice corect normele drepturilor omului. Asigurarea unei instruiri continue și specializate a personalului judiciar în domeniul drepturilor omului și a standardelor internaționale de drept. Aceasta va permite dezvoltarea unor competențe specifice pentru abordarea cazurilor de discriminare și încălcare a drepturilor omului, precum și promovarea unui tratament corect și egal pentru toți cetățenii. De asemenea, ar trebui să se asigure independența sistemului judiciar față de factorii politici, astfel încât deciziile să fie luate în mod imparțial și fără presiuni externe și să se promoveze transparența în procesele judiciare. În același timp, trebuie să se asigure accesul egal la justiție pentru toți cetățenii, indiferent de statutul social sau economic.
Transparența în procesele judiciare este esențială pentru asigurarea încrederii publice în sistemul de justiție. Accesul la informații despre cazuri și proceduri judiciare trebuie să fie ușor și deschis pentru toți cetățenii, în conformitate cu principiul transparenței și dreptului la informare. Publicitatea înfăptuirii justiției va facilita monitorizarea proceselor și va contribui la prevenirea și combaterea corupției și abuzurilor. Este important, deasemenea, să se asigure protecția și sprijinul adecvat pentru victimele discriminării și ale încălcărilor drepturilor omului. Crearea unor mecanisme de raportare adaptate nevoilor specifice ale victimelor și facilitarea accesului la asistență juridică și socială sunt măsuri esențiale pentru redresarea prejudiciilor suferite și pentru evitarea repetării acestor situații în viitor.
O justiție eficientă și imparțială este esențială pentru o societate democratică și echitabilă și poate contribui la protejarea drepturilor fundamentale ale omului și la asigurarea responsabilității și echității în fața legii. Prin finanțarea adecvată, instruirea continuă, transparență și protecția victimelor, putem construi un sistem judiciar mai responsabil, mai accesibil și mai echitabil pentru toți cetățenii. Când ne asigurăm că drepturile omului sunt respectate în sistemul de justiție, oamenii au mai multă încredere în corectitudinea și echitatea acestuia. Astfel, putem construi o societate mai dreaptă și mai incluzivă, unde fiecare persoană este tratată cu respect și justiție.
Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Nota redacției (Thomas Csinta, Chief Editor)
Există mai multe abordări teoretice pentru a explica cum și de ce drepturile omului devin parte a așteptărilor sociale. Una dintre cele mai vechi filozofii occidentale privind drepturile omului este că acestea sunt un produs al unei legi naturale, care decurge din diferite fundamente filozofice sau religioase. Alte teorii susțin că drepturile omului codifică comportamentul moral, care este un produs social uman dezvoltat printr-un proces de evoluție biologică și socială. Drepturile omului sunt, de asemenea, descrise ca un model sociologic de stabilire a regulilor. Aceste abordări includ ideea că indivizii dintr-o societate acceptă reguli de la autoritatea legitimă în schimbul securității și al avantajului economic. Teoriile dreptului natural bazează drepturile omului pe o ordine morală, religioasă sau chiar biologică. Socrate și moștenitorii săi filosofi, Platon și Aristotel, au poziționat existența dreptății naturale sau a dreptului natural. Dintre aceștia, se spune adesea că Aristotel este părintele dreptului natural, deși dovezile pentru acest lucru se datorează în mare parte interpretărilor lucrării sale de către Toma d’Aquino. Dezvoltarea acestei tradiții a dreptății naturale într-una de drept natural este de obicei atribuită stoicilor. Unii dintre primii părinți ai Bisericii au căutat să încorporeze până atunci conceptul păgân al dreptului natural în creștinism. Teoriile dreptului natural au apărut foarte mult în filozofiile lui Thomas Aquinas, Francisco Suárez, Richard Hooker.
Prin urmare Drepturile omului reprezintă o instituţie constituţional juridică necesară oricărui stat de drept democratic şi modern, care are drept obiectiv prioritar alinierea la normele şi cerinţele europene, urmărind scopul integrării în comunitatea europeană. Statul contemporan se afirmă ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, această îndatorire avînd un caracter juridicointernaţional şi constituţional. Eficienţa unui sistem de justiţie penală într-un stat este apreciat în primul rînd după nivelul respectării drepturilor omului, nivelul profesionalismului actorilor implicaţi în acest sistem şi după impactul efectiv al sistemului asupra societăţii. Orice pedeapsă din acest sistem are drept scop şi prevenirea săvîrşirii unor noi infracţiuni, ceea ce presupune o individualizare adecvată a reacţiei sociale la faptele prejudiciabile prevăzute de legea penală. Datele obţinute pot fi utile pentru eleborarea unor strategii în reforma justiţiei penale.
Nu pot să nu atrag aici atenția asupra faptului că respectarea drepturilor omului, în cazul cetățenilor români, nu este numai o problemă pe teritoriul național, dar în toate țările lumii în care aceștia sunt stabiliți (legal sau ilegal) și în care își desfășoară activitatea lucrativă (legală sau ilegală) sau chiar și cea infracțională (corecțională/delictuală sau criminală) ca reprezentanți ai (lumpen)diasporei române.
Indiferent de situație, organizațiile drepturilor omului din România au obligația, atât „morală”, cât și „profesională” de a-i sprijinii pe aceștia în demersul lor în fața instanțelor judecătotrești (inclusiv, în fața Curților cu Jurați) pentru a putea avea parte de un proces echitabil (conform art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului), un drept fundamental violat sistematic chiar și în țările Uniunii europene, în special, datorită interpretării mai mult sau mai puțin corespunzătoare ale infracțiunilor comise în cadrul unor sisteme de justiție diferite (ca stuctură și ca organizare) dar mai ales datorită problemelor de ordin lingvistic, care nu rareori duc la confuzii ale cărori consecințe vor fi greșite, deci vor genera erori judiciare, în principiu, ireparabile.
Cum a fost cazul proxeneților români din Țara Loarei sau a celor condamnați la moarte în Malaezia. În primul dosar criminal (transferat înainte de proces în procedura corecțională), niște „loverboy” au fost confundați, cu importanți șefi ai unei organizații criminale internaționale și tentaculare de proxenetism care ar fi operat la Nantes Métropole (prefectura departamentului Loire-Atlantique și capitala Regiunii administrative Pays de la Loire).
În cel de-al doilea dosar criminal, 3 compatrioți de-ai noștri (români) interpelați (arestați) pe aeroportul din Kuala Lumpur (Malaezia) au fost condamnați la moarte pentru trafic de stupefiante. Este vorba de „cărăușii” Marian-Laurenţiu Peity (intrepelat pe 12 octombrie 2011), Ionuț–Alexandru Gologan (intrepelat pe 26 iunie 2012) și Daniel–Ionel Țurcan (interpelat pe 13 ianuarie 2013), cazurile cărora le-am dezbătut la congresul internațional de la Kuala Lumpur (Malaezia, 12-15 iunie 2015) ca tașat de presă al Națiunilor Unite, din partea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturiulor Omului). Într-o situație similară se afla și un alt compatriot al meu (francez), Serge-Areski Atlaoui (arestat pe 11 noiembrie 2005, la Tangerang în provincia Banten, în Indonezia, nu departe de Jakarta, pe care l-am susținut alături de organizația franceză de apărare a drepturilor omului ECPM (Ensemnle contre la Peine de Mort, membru al comitetului de pilotaj al Coaliției Mondiale). Acesta era însărcinart cu întreținerea unor mașini ale unei uzini din localitate (cu 4.000€/săptămână), care fabrica fibre textile (teoretic), dar în realitate, pastile de ecstasy (MDMA, 3,4-méthylènedioxy-N-méthylamphétamine), o substanță psihoactivă empatogenă din familia amfetaminelor, întâlnită de obicei sub formă de tablete sau capsule numite ecstasy, ce pot conține de asemenea și alte substanțe.
De remarcat este însă faptul, că nicio organizație de apărarea a drepturilor omului din România (în afară de OADO-reprezentat de mine) nu a participat la niciun Congres Internațional contra Pedepsei cu Moartea, unde să apere interesele concetățenilor noștri români pentru comutarea pedepselor lor de condamnare la moarte (în sfârșit, după un lung moratoriu de execuții) la pedepse cu executare (în penitenciar) cuprinse între 18-20 de ani de recluziune criminală (însoțite și de 10 lovituri de bici-sic!). Astfel, ca urmare a dezbaterilor pe tema drepturilor omului la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași (2–5 martie 2023) derulat în prezența unor personalități de mare anvergură ale lumii contemporane în toate domeniile de activitate ale vieții sociale, la care Jurnalul Bucureștiului (magazin cultural–educațional și de cercetare științifică în științele socio–judiciare franco–român) a fost prezent cu două lucrări de mare răsunet, ieșite din comun („Congresele internaționale ale organizației de apărare a drepturilor omului ECPM-Together Against the Death Penalty” și „In memoriam Claude Erignac–Yvan Colonna. Corsica nu crede în lacrimi”), consiliul director al acestuia a hotărât renunțarea la proiectul inițial de a crea o filială a OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului) la Paris, în favoarea implementării în Românis a unui SICCFF (Serviciu de Investigații Corecționale & Criminale Franceze & Francofone-Service d’Investigations Correctionlles & Criminelles Françaises & Fracophones) de tip ONG (Fundație) în parteneriat cu Jurnalul Bucureștiului și cu Jurnal Săptămânal Național Independent Patria Română care să intervină, în exclusivitate, în dosare penale criminale (judecate de către Curți cu Jurați) și doar în mod excepțional în dosare penale corecționale, ale căror gravitate a necesitat instrumentarea lor în procedura penală criminală (chiar dacă acestea au fost trimise, ulterior, în fața Curții Corecționale) ale cetățenilor români încarcerați (în detenție (provizorie) în Franța sau în spațiul francofon (în particular, european). SICCFF va acorda în egală măsură, atât sprijin moral cât și juridic tuturor cetățenilor români, cercetați penal (încarcerați sau în liberetate) cât și rudelor acestora pe bază de consultații cu caracter socio-judiciar.
Articole asociate
Rolul cazierului judiciar în reinserția socială a foștilor deținuți
Importanta și necesitatea armonizării legislației românești cu legislația Uniunii Europene
Cu nostalgie, Sri Lanka – fosta insulă Ceylon, „Insula surâsului și a pietrei lunii”
„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

[…] Eficiența justiției în protejarea Drepturilor Omului (Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. … […]