„Le principe” d’Anne-Marie Thiesse. „Atac” justificat la adresa eminescologilor! Eminescu – Genomul divin al poporului român (Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu, scriitor, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

 

Iată-ne, în sfârșit, la 174 de ani de la nașterea lui Eminescu. Poetul nostru național este de peste un secol și jumătate un generator și un aspirator de superlative. Cred că nimeni-fie el om, sfânt, diavol sau înger-nu s-a bucurat de atâta fervoare și adoraţie?! Într-adevăr, Eminescu face parte din genomul divin, dar și din genomul cultural al poporului român. Aș vrea să explic, pe scurt, cam ce înseamnă această sintagmă: genom cultural, o revelație științifică, pe care științele de ultimă generație o explorează și încearcă să și-o explice. 

Cercetătorii din medii diverse converg către opinia că evoluția umană a fost modelată de interacțiunile genom-cultură. Savanții folosesc modele genetice ale populației pentru a demonstra că procesele culturale pot avea un efect profund asupra evoluției umane. Aceste constatări, susținute de analize recente ale variației genetice umane, dezvăluie că sute de gene sunt supuse unor selecții pozitive recente, ca răspuns la activitățile umane. Dacă această teorie ar fi aplicată la unicitatea co-existenței noastre spirituale, adică la seculara existență-împreună a poporului român cu Poetul naţional, am putea înțelege mai bine în ce măsură, cât de profund și modelator a acționat „efectul Eminescu” asupra evoluției culturii și mentalului românesc.  Desigur nu cred că ipoteza mea de lucru, absolut originală, va fi aplicată și studiată vreodată, dar o propun ca un alt tip de metaforă-laudatio, omagiu adus lui Eminescu, total diferit de etichetele desuete, plictisitoare și inerțiale, cu care suntem obișnuiți de atâta amar de ani. Într-adevăr, noi, românii, lucrăm de 174 de ani, la chipul cioplit al Poetului Național.

Dacă ne-am lua după Moshe sau Moise, ar însemna că trăim într-un grav păcat de un secol și ceva, încălcând imperturbabili porunca a doua. Mai șțiți ce zice porunca a două din Biblie, din Vechiul Testament? Cum e posibil ca nouă, un popor cu frica lui Dumnezeu, să nu ne pese de a două poruncă din Decalog?  „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor […]; Să nu te închini lui, nici să-i slujeșți lui” (Ies. 20, 4-5; Exodul 20:3-17).

Nu încerc să explic acest paradox, această contradicție, această încurcătură din mintea noastră. Îmi pun doar o întrebare retorică, desigur. Observ doar niște jocuri subtile dintre adorația creștină și adorația laică, profană, păgână, care mi se par foarte amuzante și câtuși de puțîn dramatice. Nu cred că riscăm să pierdem vreo secundă din viața de apoi! Dumnezeu ne iartă, pentru că și lui îi place Eminescu, chiar dacă l-a pedepsit fără milă, in viața sa din spațiul mioritic, supranumit exagerat și Grădina Maicii Domnului.

Unii români consideră că acest loc binecuvântat, numit astăzi România, este buricul lumii. Aici este originea tuturor civilizațiilor, limbilor, ideilor. După aceeași matrice mentală, alți români, câtă frunză, câtă iarbă, cred că Eminescu este the Best, inegalabil, nepereche, absolut, Omul deplin al culturii românești etc. Este limpede că asemenea clișee, stereotipuri, mini -dogme sunt rezultatul unor blocaje și inerții intelectuale. Devine tot mai clar că eminescolatria este o psihoză. Și, bineînțeles, nu Eminescu este vinovat. El este un geniu intangibil. Ultimul romantic european. Vinovații-fără-vină sunt acei români, care se simt biblic, despuiați și înspăimântați  sau, în versiunea lui Norman Mailer: The Naked and the Dead. Încercând să-i înțeleg – fără prejudecăți – pe acești oameni, care fac parte din toate categoriile socio-profesionale, nu mă pot gândi decât la destinele lor chinuite.

Repet: problema nu este la Eminescu, ci la noi, urmașii lui. Epigonii. Eminescolatria nu este numai o psihoză, ci și o nedreptate față de cultura română. În momentul în care repeți o sintagmă a lui Iacob Negruzzi din 1888, anume, Poetul Național, timp de 174 de ani, din secolul XIX până în secolul XXI, înseamnă că ai o problemă. O fixație. Înseamnă că ai restrâns cultura română la un singur reprezentant. Cum e posibil? Ce se întâmplă cu ceilalți poeți uriași? Urmuz, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu și mulți alții. Ce se întâmplă cu marii noștri romancieri, dramaturgi, istorici, filosofi? Îi anatemizăm? Îi exilăm? Eminescu nu este un solitar în lumea culturală românească. Ne putem întreba dacă și cât se mai simte influența sa asupra literaturii române contemporane?

Simpozionul internațional „Urmuz 140 – 100”. Corespondență de la prof. dr. Narcis – Stelian Zărnescu (critic și istoric literar, redactor șef adjunct al Jurnalului Bucureștiului, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța) participant la eveniment cu lucrarea științifică „Inerții hermeneutice, stereotipuri critice și antidoturi semi-utopice” [Eseu Polemico-Didactic].

„Urmuz şi Eminescu”. Editorial – Revista de Cultură „Curtea de la Argeș” (Corespondență de la Acad. Gheorghe Păun – Redactor șef)

Eminescu a fost, este și va fi recunoscut ca poet național, universal,  global. Deși, iată, nimeni nu a abordat încă ipoteza globalismului eminescian. Oare de ce se preferă numai perspectiva provincială? Trebuie să recunoaștem că este greu să evadezi din bătătură ontologică, tradițională. Ne putem, totuși, întreba–pe de altă parte–împreună cu Anne-Marie Thiesse (director de cercetare în istorie culturală al CNRS-Centrul Național de Cercetare Științifică în Franța, distinsă cu Medalia de Argint a instituției) ce semnificație mai are astăzi, în epoca globalismului, conceptul Poet Național? Autoare a unei monografii universitare de răsunet, apărută în 2010, reeditată și tradusă în mai multe limbi, și intitulată Faire les Français:quelle identité naționale?, Anne-Marie Thiesse definește Poetul Național drept un creator individual, reprezentant recunoscut al unei identități colective. El este încarnarea unei imagini a națiunii, prin opera și prin persoana sa, plasată între literatură și politică. Este o definiție clară, didactică, simplă, cu care, desigur, putem fi de acord. 

În dezbaterile recente, pe diverse paliere, din Uniunea europeană, ca și din România,  identitatea națională a fost frecvent asociată cu viziunea retrospectivă și xenofobă, chiar dacă devine evident că națiunile sunt „asediate” și amenințate de globalizare și imigrație. Deși, de obicei, universitarii sunt defazați și rătăciți în tranziții diverse, profesoara universitară Anne-Marie Thiesse răstoarnă argumentele oficiale și propune o perspectivă aproape revoluționară: Identitatea națională merită atenția noastră pentru că vorbește despre modernizarea care a transformat societățile europene în ultimele două secole, la nivel politic și cultural. Era națiunilor a marcat momentul istoric, în care au apărut fabricile și monumentele istorice, dar și profesia de dascăl. Pe de altă parte, actuala criză de identitate este, fără îndoială, o criză a modernității. Argumentele autoarei sunt copleșitoare și convingătoare. Consider că inaugurarea unor dezbateri polemice în media, ca și în mediile academice sau în socialmedia românească, pe baza reperelor, argumentelor și demonstrației thiessiene, revizuite, adaptate și optimizate, ar constitui nu numai o renaștere a eminescologiei vlăguite, ci și un omagiu adevărat, responsabil, serios, demn, științific, fără superlative ridicole și grotești.

Eminescu, la fel ca marile genii ale omenirii, la fel ca marile religii și ca marii zei, este un produs cultural și mental cu un termen de expirare. Nu cred că ne face plăcere să auzim așa ceva. Noi suntem convinși că Eminescu este veșnic. Dar dacă noi, adoratorii lui, nu suntem veșnici, cum ar putea să fie el? Nimic și nimeni nu va cunoaște veșnicia. Dar asta este o altă problemă. Cine se mai gândește la veșnicie, când abia ne descurcăm de la o săptămâna la alta sau de la o zi la alta…?  Au trecut aproape două secole. Cât din Eminescu a expirat? Ce procent? Dacă vom spune că niciun procent, înseamnă că noi, românii, am descoperit veșnicia. Iar dacă vom crede că Eminescu este contemporanul nostru, acum, în secolul Inteligenței Artificiale Gemini, ar fi o gravă eroare. Nu, Eminescu aparține secolului XIX. Dacă, din întâmplare, găsim corespondențe, brodeli, potriviri, este pentru că mentalul românesc este încă nostalgic, infantil, legat de energiile parentale: materne și paterne.

Totuși, există mereu un totuși, din fericire! Tot ce se spune și s-a spus despre marile personalități, despre genii și creatori naționali, universali, i se potrivește și lui Eminescu. Prin urmare, ce spunem noi acum, ce s-a spus până astăzi despre Eminescu, face parte din biografia și bibliografia națională și universală a unui Geniu național și global, indiferent de locul nașterii sau de limba vorbită. Și chiar dacă pare, uneori, desuet, exagerat, idolatru – într-o epocă a extremismului,  radicalismului, a grotescului oficial și legalizat, de genul culturii cancel sau woke-despre un geniu național și universal, nu putem vorbi decât la modul superlativ și apologetic. Excelența personalului impune excelența limbajului.

Sărbătorirea solemnă din această lună ca să-l parafrazez, cu respect și admirație, pe cel mai mare poet al Franței, Victor Hugo,  ar putea fi un semn al unei comuniuni sublime între națiunile europene. Deocamdată. România îl sărbătoreste pe Eminescu, așa cum Germania îl sărbătorește pe Schiller; Anglia pe Shakespeare; Italia pe Dante. Fiecare națiune dăruieste, astfel, celorlalte o cuantă din geniul său. Unirea Popoarelor, credea Victor Hugo, prin 1865, se poate împlini – numai sau și – prin fraternitatea geniilor. Aceasta este Calea Luminii și a Adevărului, scria Hugo, contemporanul lui Eminescu.

Mă rog la Demiurgul lui Eminescu să nu-l trădeze pe Eminescu, nici neamul și cultura românească. Deși totul este atât de complicat și de primejdios. De altfel, este posibil ca – ținând cont de statistici, de indicele demografic, de migranți și de  alte date neromanțate, în două-trei decenii, românii vor deveni minoritari, scăldați fiind în valurile migratoare. Să sperăm că nu vom apuca acele vremuri, când ultimii supraviețuitori eminescofili se vor aduna într-o sală, cât o debara, și îl vor aniversa pe Eminescu în șoaptă. Să sperăm că acele vremuri nu vor veni niciodată, iar Demiurgul își va spăla păcatele, dăruindu-i veșnicia acestui Fiu crucificat și năpăstuit, dar și poporului său, dator să-l cinstească până la sfârșitul veacurilor. 

Narcis-Stelian Zărnescu (prof. dr., critic şi istoric literar, traducător, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția  Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, membru, al Uniunii Scriitorilor din România–USR și al Uniunii Ziariștilor profesioniști din România-UZPR)

Articole asociate

Cultura și globalizarea ei în secolul XXI (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk, medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard – Renania-Palatinat)

„Eminescologie” la Centrul Cultural „Carmen Sylva” din Sinaia cu ocazia Zilei Culturii Naționale și a zilei de naștere a marelui nostru poet național Mihai Eminescu cu Jurnalul Bucureștiului (magazin cultural – educațional și de cercetare științifică în științele socio – judiciare)

„Excesele românismului” și „Seriozitatea lui Eminescu” (fragmente din cartea „Istoria literaturii neînregimente” a lui Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor în viață) cu dedicație Simonei Lazăr – Țigău (poet, prozator, eseist, jurnalist și eminescolog, bibliotecarul casei de cultură „Carmen Sylva” din Sinaia, corespondentul Jurnalului Bucureștiului)

De Ziua Națională a Culturii Naționale „POEM-I (Proiectul Orizont Eminescu Mihai–Internațional)” din Australia (Corespondență de la colaboratorul nostru Profesorul Constantin Hărăbor)

Nota redacției

Henri Poincaré, printre contemporanii săi și dincolo de ei. Incursiuni în geo-receptologia și geofilosofia științei (Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu, scriitor, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția  Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

„Am trăit prea mult?” Evenimentul Grid Modorcea („Omul bibliotecă”, „The Great Mitică”) – 80 la Galeria de Artă „Kulterra” din București. Polihistorii Sophianici

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce”

Din Pomerania de Vest la Lună – O rememorare printre ruine (Corespondenţă de la Axel Riwe din Anklam – Germania)

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (Die Geschichte der rumänischen Lyrik) de la începuturi și până astăzi, a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Conferința națională a detectivilor (Privat investigator – Pi/∏/π) din România. Forum de consultări și dezbateri privind necesitatea modificării Legii 329/2003 privind activitatea detectivilor privați (particulari). Gala „Sfântul Nicolae” 2023 (Ediția a 17-a)

In memoriam Profesorul universitar – sociolog Ion Iordăchel. „Civitas Innocentiae” în „Lumea II” a marelui intelectual Grid Modorcea, (neo)Comunismul, Libertatea „sub sechestru electronic” cu ajutorul sistemelor de navigație prin sateliți în cadrul structurilor inter-, pluri și transdidciplinare ale Noii Ordini mondiale. „Societatea ordonată” și cuantificarea stărilor psihice și psihologice ale „omului – matrice” („atom – social”, „robot – uman”)

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal [Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel]

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” (Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics, Macta Clinic – Constanța)

Francezul „supradotat” (gifted, tânăr cu abilități intelectuale înalte, tânăr intelectualmente precoce, tânăr capabil de performanță). Învățământul alternativ elitist (de excelență) în Franța

Enseignant dans les CPGE (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles) & les Grandes Ecoles. Les concours externe et interne de l’agrégation. Les professeur agrégés de l’enseignement supérieur. Enseignant – Chercheur. Concours de l’agrégation de Mathématiques externe – 2023 (Les sujets)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Zilele academice ieșene. Sesiunea știinţifică anuală a institutului de cercetări „Acad. Ioan Hăulică” al Universității „Apollonia” din Iaşi [(Lucrarea „Rolul parametrilor comunicării prin social – media în promovarea sistemului (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani”)]

Centrul Gifted Education: Conferința „Alternative în Educație” sau „Învățământ neînregimentat”. Mai sunt copiii fericiți să învețe?

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Sesiunea științifică a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București [Lucrările „Sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani” și „Brabantul în haos și sub teroare. Asasinii din Brabant. Adevărul istoric după 40 de ani”]

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 2)

Le Casse du siècle – „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizația Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb”de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric (Partea 1 – Preambul)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra