
Se spune că omul se „complace” între emoţii şi raţionamente. Raţionamentul este partea de cuget care îl menţine pe individul uman în cadrul stabilit de un echilibru ce îi asigură echivalentul numit viaţă ca un produs al conlucrării /compromisului extremelor de dreapta și de stânga ale felului său de a fi, iar emoţia este sentimentul pe care-l trăieşte la un apogeu sau perigeu al cedărilor reciproce mediei tributare a acestora. Reţinem că emoţia/sentimentul devine astfel o capacitate graduală a intensităţii aplicării în cotidian a raţionamentelor. Atunci când spunem, preocupaţi fiind de anumite stări ale gândirii în terţe situaţii conjuncturale, că trebuie să minimalizăm emoţiile şi să revenim pe tărâmul raţionamentelor lucide şi reci, nu facem altceva decât să apreciem un anumit grad al trăirii emoţonale, adică să ne coborâm la cea mai mică temperatură a ei, dar nicidecum să o părăsim definitiv. Nu sunt adevăraţi cei care consideră emoţia inferioară raţionamentului. Ori, raţionamentul este emotiv aflat în diverse trăiri tensionate ale emoţiei. Nu există raţionament lipsit de emoţie, aşa cum nu există emoţie iraţională. Oricât de raţional s-ar considera pe sine omul, el întotdeauna se va găsi în una dintre stările emoţionale ale raţionalului. Există aşadar un factor care determină diversificarea trăirilor emoţionale ale raţionamentului. Acesta nu poate fi decât legat nemijlocit de satisfacţie (de plăcere).
Plăcarea emoţională este gradul superior al aflării omului în raţionamente. De aceea emoţia este superioară oricărui raţionament, cu toate că nu putem face o distincţie separată şi specifică între ele, deosebirea fiind una de formă şi nu una de fond. Din acest motiv nu trebuie să ne temem atunci când suntem conduşi/preocupaţi în totalitate de emoţii, căci ele reprezintă culmile raționamentelor trăite în cele mai incandescente stări/forme ale lor. A fi glacial/inert cu desăvârşire, adică a fi pur raţional, şi a nu ne supune emoţiilor nu este cea mai mare virtute a omului de altfel imposibil de realizat. Dimpotrivă a fi emotiv, a trăi emoţia din plin, şi a ne bucura de ea este o mare virtute, pentru că toate cele vii din această lume cunosc emoţiile şi se supun lor, omul fiind acela care le savurează în cea mai mare tensiune și intesitate cu toată plinătatea lor. Prin aceasta el se deosebeşte radical de toate celelalte vieţuitoare.
Plăcerile pur fizice ţin mai mult de satisfacerea necesităţilor biologice ale omului. Acestea alcătuiesc emoţiile inferioare. Ele sunt legate nemijlocit de raţionamentele de natură pragmatică din categoria aşa numitelor percepţii somatice inferioare calculate la rece şi puţin mobile. Cu cât omul se detaşează mai mult de ele, ridicându-se în sferele superioare ale senzaţiilor complexe, el cunoaşte sentimentele emoţiilor de înaltă ţinută sufletească, a aşa numitelor percepţii spirituale. Nu încape îndoială că raţionamentele tempertaurilor joase ale emoţiilor somatice sunt acelea la care ne cheamă să ne întoacem cei mai mulţi dintre contribuabilii la actul pragmatic social, pe când adevăratele culmi ale simţirii, omul le atinge numai trăind emoţiile superioare pe care le transformă din categorii pur fiuzice în categorii spirituale. Astfel emoţiile spirituale sunt, de fapt, emoţii de o înaltă ţinută morală. De aceea nu trebuie să subapreciem emoţiile şi pe oamenii emotivi. Din categoria acestora fac parte, în primul rând, toţi acei oameni înzestraţi cu spirit creativ artistic indiferent din ce breaslă de creaţie fac parte.
Emoţiile spirituale constituie una dintre categoriile frumosului. Fiind legate de simţire şi plăcere, aşadar, pentu a le cuceri trebuie de educat simţul frumosului şi vom avea parte şi de emoţii pozitive de înalt rang spiritual, astfel influenţând benefic şi întreaga sferă emotivă a omului. În acest mod emoţiile pot fi cultivate dar şi controlate, dându-se prioritate emoţiilor superioare prin negligarea celeor inferioare. În rezultat vom cunoaște starea desăvârşită emotivă când și în care vom fi capabili să fim pe cât de emotivi pe atât şi de raţionali în cultivarea, controlarea şi folosirea lor. Acesta va fi omul viitorului-omul cu un înalt cujet emotiv.
Notă. Raționamentul este un sistem dinamic de cel puțin 3 judecăți între care există o relație necesară ce determină apariția unei noi judecăți pe baza celor precedente. În raționament are loc o mișcare a minții de la judecăți cunoscute la judecăți necunoscute, noi. Raționamentul inductiv este un model de gândire umană care este folosit cu precădere în științele empirice, și care constă într-o inferență (operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul) de la enunțuri singulare (descrieri, observații, experimente, calcule făcute cu anumite mărimi), la enunțuri universale, la ipoteze sau teorii. Prin raționamentul inductiv, gândirea umană poate detecta similaritățile sau/și diferențele fenomenelor naturii sau a obiectelor din natură sub forma unor formulări generale.
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Notă. Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] […]