„Eterul din Borcan”- în slava mediocrității. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german de origine brașoveană din Boppard, Renania-Palatinat, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare (research professor) în Modelizare matematică și Matematici Aplicate în Științe Sociale (MASS – ramura socio-judiciară),  director și  redactor-șef  (francez) al Jurnalului Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Am primit „Eter” de Horia Gârbea, împreună cu alte câteva cărți, de la un bun prieten. Mi le-a trimis, între altele, ca exemple despre cum nu trebuie scrisă o carte sau, cu puțină indulgență, despre cum poate ar fi mai bine să nu fie scrisă. Formula mi s-a părut la început cam aspră. După lectură, nu prea. Despre Horia Gârbea am mai scris. Nu mi-am schimbat părerea. Nici n-am avut de ce. Îl numeam cândva una dintre acele prezențe hiperactive ale literaturii române unde activitatea începe să țină loc de substanță, iar vizibilitatea de valoare. Poezie, teatru, proză, critică, traduceri, jurii, funcții. Mult. Mereu mult. Numai literatura, uneori, ceva mai puțină. Am spus și atunci că Horia Gârbea nu este un scriitor prost. Ar fi prea simplu. Este un scriitor mediocru cu mare vizibilitate. Știe meserie. Știe unde se pune poanta, unde intră referința, cum trebuie mișcat textul. Asta se învață. Altceva, nu. Necesitatea. Scânteia. Fraza despre care știi că n-o putea scrie altul. În Eter am căutat-o. N-am găsit-o. Poate vina e a mea. Dar cartea n-a făcut mare lucru ca să mă convingă.

Trebuie să spun și altceva, fiindcă se vor găsi destui care să-mi explice ce am vrut de fapt să spun. L-am tradus pe Horia Gârbea. Nu din obligație. I-am tradus un volum întreg de poezie, „Der vergessene Traum”, apărut în 2020 la Dionysos, în Germania. Cu bunăvoință. Pe alocuri, probabil cu mai multă bunăvoință decât avea poezia față de traducător. Cartea a apărut prin editura mea. Și pe banii mei. N-a trebuit chemat vreun institut cultural. Asta doar în treacăt. Faptul că am tradus un autor nu mă obligă să-i declar genialitatea până la moarte. Traducerea nu este jurământ de fidelitate. Critica nici atât. Atunci am avut poezia în față. Acum am romanul.

Eter vrea mult. Foarte mult. Memoria, moartea, comunismul, ciuma, medicina, fantomele, istoria, mitul, societățile secrete, Mateiu Caragiale, Eliade, Shakespeare, pandemia, metafizica. Dacă mai rămânea loc, poate și facerea lumii. Nu numărul mă deranjează. Ci faptul că prea multe rămân exact acolo unde au fost puse. Nu se transformă. Nu se mistuie. Se văd. Ca lucrurile pe care nu te înduri să le arunci și le urci în pod. Peste ani tot acolo sunt. Chiar începutul spune ceva. Autorul introduce o explicație cu pretenție științifică despre eteri, tratați ca o substanță organică lichidă, incoloră, volatilă și inflamabilă. Nu. Eterii sunt o clasă de compuși organici cu structura R–O–R. Eterul dietilic este lichid, incolor, volatil și inflamabil. Nu e o tragedie. E doar greșit. Dacă intri în roman cu știința de braț, trebuie să fii ceva mai atent.

După aceea cartea începe să-și explice dezordinea. Aici devin atent. Când autorul îmi spune dinainte că nu trebuie să caut cronologie, că am fragmente, oglinzi sparte, labirint și perspective, încep să mă întreb de ce trebuie să mi se spună. Dezordinea devine fragmentarism, lipsa construcției devine labirint, firele lăsate baltă primesc și ele un nume. Postmodernismul a suportat multe. Mai suportă unul. Un labirint nu este totuși o grămadă de coridoare. Are arhitectură. Fragmentul adevărat te face să simți întregul care nu se vede. În Eter am avut prea des impresia că fragmentul trebuie să explice de ce întregul n-a mai venit. Iulia Dragomir vede un „roman-labirint”, polifonic și complex, o meditație asupra vieții, morții, istoriei și memoriei. Savu Popa găsește un „bazar funambulesc și distopic”. Frumos. Critica are uneori această generozitate: vede și ceea ce autorul ar fi vrut să fie acolo. „Bazar” îmi place însă. Într-un bazar găsești de toate. Unele bune. Altele nu. Te plimbi, te uiți, poate chiar cumperi ceva. Numai să nu-i spunem catedrală. Când într-o cronică se adună prea repede polifonie, profunzime, rafinament, metafizică, memorie și invizibil, eu devin prudent. Adjectivele au făcut carieră în literatura română. Uneori mai mare decât substantivele. Nu știu dacă asemenea elogii vin din entuziasm, prietenie, politețe sau dacă alții au văzut pur și simplu mai mult decât mine. Se poate. Eu n-am văzut.

Am spus și altădată că o literatură puternică nu se teme de critică. Când aud numai aplauze, mă uit și spre culise. Reflex vechi. Am trăit într-o lume în care aplauzele veneau la comandă. De atunci unanimitatea mă face atent. Nu spun mai mult. Dacă spui „polifonie”, trebuie să existe voci. Dacă spui „profunzime”, nu e destul să scrii despre moarte. Sau Dumnezeu. Sau ciumă. Tema nu dă automat valoare frazei. Nici fantoma nu dă automat fantastic. Uneori este doar acolo. Mai vechea mea obiecție față de teatrul și proza lui Gârbea reapare aici. Personajele vorbesc prea des cu aceeași gură. Se schimbă costumul, profesia, epoca. Vocea rămâne. Taximetristul trebuie să fie taximetrist, medicul medic, intelectualul intelectual, mortul mort. Iar strigoiul, dacă tot s-a întors, să nu vorbească precum autorul la o ședință. Nu ajung câteva regionalisme și niște ticuri verbale. Procedeul se vede. Omul, mai puțin. De aceea personajele lui Gârbea nu m-au convins niciodată pe deplin. Nu pentru că ar fi prost construite. Dimpotrivă. Sunt construite și se vede prea bine. Aici este necazul. Le lipsește acel ceva dintre mecanism și viață pe care nu-l poți măsura și nici preda. Intră cu rostul stabilit: unul aduce misterul, altul arhiva, altul ciuma, altul comunismul. Și-au făcut treaba, pot pleca. Oamenii sunt de obicei mai incomozi. Chiar și cei din Uniunea Scriitorilor. Nici livrescul nu mă impresionează. Gârbea a avut întotdeauna o slăbiciune pentru referință. Mateiu Caragiale, Eliade, Shakespeare. Apar. Numele mari nu transferă valoare. Cultura nu funcționează așa. Literatura veche trebuie mistuită până când nu i se mai vede cusătura. Dacă se vede, mai era de lucru.

Am observat același lucru și în teatrul lui Gârbea. Inteligență tehnică există. Joc livresc există. Ironie, parodie, combinații, destule. Carne, mai puțină. Am numit cândva unele dintre piesele sale farse provinciale cu ambalaj livresc. Nu retrag formula. Autorul știe bine cum arată literatura. Mai rar simt de ce trebuia scrisă. Funcționarul sugrumă poetul, scriam cândva. În Eter îl mai prinde și pe prozator. Partea medicală mă obligă să citesc altfel. Meseria are defectele ei. Nu mă lasă să admir o infecție numai pentru că lângă ea stau un manuscris vechi și două lumânări. În episoadele legate de ciumă apare ideea conservării agentului patogen și apoi a reapariției bolii. Ca fantastic, Gârbea poate păstra Yersinia pestis unde dorește. Literatura îi permite. Dar dacă aduci medicii, microbiologia și documentarea, lucrurile se schimbă. Ciuma nu izbucnește fiindcă bacteria a așteptat într-un recipient până a venit rândul ei în roman. Între bacterie și epidemie există transmitere, vectori, contaminare. Există un mecanism. În carte, tocmai aici lucrurile se subțiază. La fel cu păstrarea culturilor. Yersinia pestis poate fi conservată. În anumite condiții. Nu devine nemuritoare fiindcă ai pus-o într-o pivniță. Ori explici. Ori rămâi în fantastic. Se poate și una, și alta. Dar trebuie să știi unde ești.

Mai apare ideea că, dacă energia nu dispare, nici conștiința n-ar trebui să dispară. Sună bine. Numai că una nu rezultă din cealaltă. Conservarea energiei nu înseamnă conservarea organizării biologice care face posibilă conștiința. Energia poate rămâne. Omul, nu. Atât. Nu contest dreptul romanului de a fabula. Dimpotrivă. Literatura are voie să mintă magnific. Pentru asta o iubesc. Dar dacă aduci știința ca martor, n-o poți trimite acasă exact când începe să te încurce. Fantasticul suferă și el de acumulare. Nu orice strigoi produce fantastic. Nu orice arhivă produce mister. Fantasticul adevărat are nevoie de fisură, de clipa în care realitatea nu mai este sigură și nu știi exact de ce. În Eter, inventarul vine prea des înaintea neliniștii. Fantomă? Avem. Societate secretă? Avem. Ciumă? Avem. Strigoi? Avem. Comunism? Avem. Destul.

Există și contextul instituțional. Horia Gârbea nu este un pustnic care scrie necunoscut la lumina lumânării. Este de multă vreme foarte prezent în mecanismul Uniunii Scriitorilor, cu funcții, comitete, jurii. Nimic ilegal. Am scris cândva, poate fără prea multă delicatețe, că în România cine n-are operă are funcție. Nu aplic formula mecanic. Ar fi nedrept. Uneori există și una, și alta. Alteori una se vede mai bine. În fața paginii însă funcția nu valorează nimic. Nu adaugă o virgulă bună. Organigrama nu scrie literatură. Cel puțin nu încă. Nu-mi place critica în genunchi. Am spus-o și nu am de ce să îndulcesc acum. Am trăit într-un sistem unde aplauzele erau obligatorii. De aceea, când sunt prea multe, mă uit cine aplaudă. Nu înseamnă că orice laudă este suspectă. Ar fi prostesc. Dar unele coincidențe pot fi observate fără să fie explicate. Le observ. Faptul că un autor cu poziție instituțională primește elogii nu demonstrează nimic. Nici despre autor, nici despre cei care îl laudă. Dar o literatură care are nevoie mereu de protecție, de politețe și de oameni care să păzească liniștea începe să mă intereseze din alte motive. Literatura n-are nevoie de yes-men. Ajunge să fie citită. Iar când nu e de aplaudat, nu aplaud. De aceea mă interesează prea puțin dacă Eter este declarat roman-labirint, roman polifonic, roman al memoriei, al morții sau al invizibilului. Mă interesează ce rămâne după cuvintele acestea. Rămâne un autor inteligent, cultivat, cu dexteritate și multă încredere în ea. Rămâne o carte în care acumularea vrea prea des să treacă drept profunzime, fragmentarea drept formă, referința drept substanță. Fantasticul este încărcat până nu mai are aer. Iar când apare un gol, autorul îl umple. Cu ceva. Orice. În slava mediocrității spuneam că Horia Gârbea stăpânește multe tehnici și registre, dar prea puține ating necesitatea literară autentică. După Eter nu trebuie să-mi retrag părerea. Mi-ar fi plăcut. N-am de ce. Talentul nu înseamnă să știi să faci multe. Nici să publici mult. Nici să fii peste tot. Pot fi calități. Talentul începe unde meseria nu se mai vede. La Horia Gârbea se vede. Aproape mereu. Eter (răsfoiește online aici) vrea să fie roman și antiroman, istorie și coșmar, satiră și metafizică, document și fantasmă. Vrea mult. Ca întotdeauna. Numai că mult nu înseamnă bine. Uneori înseamnă numai mult. Iar dacă trebuie să explici atât de des de ce cioburile sunt artă, poate problema nu este cititorul. Poate oglinda nu trebuia spartă. Sau, dacă ai spart-o, trebuia să știi ce faci cu cioburile.

Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat), corespondent permanent și membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (Germania)

Articole asociate

Destin fără adresă – prin aforisme „schenkiene”. Cum devine „destinul” un alibi al eului, al instituțiilor și al tăcerii. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german de origine brașoveană din Boppard, Renania-Palatinat, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Degradarea reperelor sau când decadența devine normă culturală – prin aforisme „schenkiene”. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german de origine brașoveană din Boppard, Renania-Palatinat, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul românilor încarcerați pentru crime sexuale și proxenetism în centrele de detenție din Franța (Châteauroux, Besançon, Aix-Marseille-Provence Métropole/Métropole Nice Côte d’Azur) și în Spania (Lleida), adepți ai „Triunghiul amoros familial (conjugal)” – o crimă sexuală deosebit de gravă și pedepsită foarte sever

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul „hoților de cabluri din cupru” români încarcerați (în detenție privizorie cu statut de „preveniți”) în centrele JVA (Justizvollzugsanstalt) ale landurilor germane Bavaria (Würzburg, Schweinfurt, Aschaffenburg, Bamberg) și Hessa (Darmstadt/Eberstadt, Frankfurt am Main I/IV, Weiterstadt). „KriPo” și organizarea Sistemului judiciar german

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)