Acasă Dezvoltare Personala Etica vorbitului în public („The Ethics of Public Speaking”)

Etica vorbitului în public („The Ethics of Public Speaking”)

Motto: „Oamenilor nu le pasă de cât de mult știi până nu înţeleg cât de mult îți pasă”

Notă. Etica este ramura filozofiei ce se confruntă cu probleme de bine și de rău în afacerile umane. Întrebările legate de etică apar atunci când fie ne întrebăm dacă o acțiune este morală sau imorală, fie corectă sau incorectă, fie cinstită sau necinstită și așa mai departe. Avem parte de astfel de întrebări în marea majoritate a zilelor noastre, întrebări pe care ajungem să ni le adresăm singuri. Părintele trebuie să decidă cum să se comporte cu un copil care a fost trimis acasă de la școală pentru un comportament neadecvat. Cercetătorul trebuie să decidă dacă vrea să ascundă o parte din informații sau nu în cazul în care își dorește ca studiile sale să fie recunoscute în felul în care el își dorește. Vânzătorul trebuie să decidă ce să facă cu cei 5 dolari primiți în plus de la cel care a cumpărat fructe. Studentul trebuie să decidă să spună ceva despre colegul lui care trișează la examen. Și exemplele pot continua. Întrebări legate de etică ajung să intre în joc oricând un vorbitor în public are parte de o audiență. În lumea ideală, la fel cum filozoful grec Platon spunea, toți vorbitorii în public vor fi sinceri și devotați pentru binele societății. Cu toate acestea, istoria ne spune că puterea unui discurs este adesea abuzată câteodată cu rezultate dezastruoase.

Răspundere și responsabilitate

Desigur, dacă tu crezi că mesajul de a pune centura de siguranță este un mesaj bun și oferă siguranță, vei dori să fii cât mai convingător cu putință. Desigur, comparând cele trei scenarii din articolul anterior, vei fi făcut o diferenţă între grade de convingere. În primul exemplu, ai prezentat nişte date și ai folosit un limbaj de influențare („natural”, „tot mai interesant”, „înainte să te gândeşti mai departe”, etc.). În al doilea caz, ai oferit o experiență pentru participanți, pe care şi-o vor aduce aminte, într-un mod publicitar. Asta a fost persuasiune. În cele din urmă, ai manipulat emoţional publicul de la început până la sfârșit. La sfârșitul zilei, te simți bine pentru că îti imaginezi că ceea ce ai spus va fi salvat niște vieți.

Desigur, un aspect important care nu s-a menționat în toate cele trei prezentări este ca, la o viteză mai mare de 80 km/h, centura de siguranță nu mai este un beneficiu de protecție, ci un instrument traumatizant. Unul dintre participanții la prezentare, să-l numim Mihai, conduce cu 125 km/h, face accident și pentru că purta centura de siguranță, îşi rupe coloana vertebrală și îşi fracturează coastele. În primul caz, s-ar putea ca Mihai să-şi amintească faptul că s-a predat înțelepciunii comune de a purta centura de siguranță. Şi-ar putea aminti că cineva a făcut o prezentare și a sugerat că ar putea fi o idee bună. În al doilea caz, Mihai îşi va aminti cu siguranță de fantezia rutieră prin care l-ai făcut să treacă, și te va urî pentru că i-ai dat informații incomplete.

În al treilea caz, poți conta pe faptul că de această dată, soția lui Mihai, Diana, îşi va aminti de tine, pentru că atunci când Mihai a ajuns acasă nu se putea abţine să povestească iar şi iar despre prezentarea genială pe care ai susţinut-o și mesajul important pentru toate familiile. Diana va da în judecată pe tine și compania pentru care lucrezi, pentru mai mulți bani decât tu, copiii și nepoţii tăi veti putea plăti într-o viață, pentru informații incomplete care are ca rezultat infirmitatea permanentă a soțului ei și toate facturile de sănătate.

Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Intensitatea cu care foloseşti convingerea într-un anumit mesaj pe care doreşti să-l porţi cu tine, nu numai că te face responsabil/ă, ci şi răspunzător/oare pentru unele dintre rezultatele experienței ascultătorilor tai.

De multe ori, în viața noastră, suntem convinși de convingerile pe care le deținem, ca acestea sunt bune și sănătoase, și ne grăbim să le împărtășim în bună-credință. Dar, în timp, mai ales atunci când suntem cu adevărat informaţi pe un anumit subiect, putem înțelege cum ceea ce am crezut odată nu mai are aceeași valoare. Deci, ţine minte că tu şi numai tu eşti responsabil/ă față de tine, față de ascultătorii tai, față de organizatori, față de organizația pe care o reprezinţi atunci când vorbeşti în public, și, mai presus de toate, față de Dumnezeu. „Acționează întotdeauna ca şi cum bunica ta ar fi cu ochii pe tine!”

Mesajul și intenția vorbitului în public

Sensul comunicării este de a influența. Noi comunicăm doar pentru a influența pe alții. „Comunicarea umană este un proces prin care fiecare ca individ (comunicatorul) transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi” (sala).”(1). Prin urmare, orice comunicare în public trebuie să influenţeze, sau să convingă, sau să manipuleze.

În timpul secolului trecut, scopul unei prezentări putea fi informarea. A oferi informații. Astăzi, trăim în secolul XXI. Nimănui nu îi mai pasă de informații. Informațiile pot fi găsite gratuit pe internet, cu privire la aproape orice. Este la îndemâna tuturor. Dacă doreşti doar să informezi, întoarce-te în epoca de piatră și joacă-te în țărână!

Etica, în acest context este pur și simplu o chestiune de cât de bine știi informațiile actuale pe tema de prezentare și care este intenţia ta. Orice persoană capabilă de manipulare trebuie să fie conștientă de faptul că determinarea unei schimbări improprii, pe termen lung, în persoana manipulată, îşi va pierde efectul și va genera o pierdere a credibilităţii pentru tine. Integritatea este o noțiune în legătură cu care unii oameni au început să formeze în stilul acesta: „Cum să rezonezi cu mesajul tău?”, „Cum să fii conectat cu sinele tău interior, atunci când transmiţi un mesaj” și prostii de genul acesta. E simplu. Dacă crezi că în mesajul și intențiile tale, vei fi congruent/ă. Dacă nu crezi, nu vei fi. Orice e mai puţin este a picta aripi de vultur pe un pui cu speranţa că se va înălța peste nori și va zbura către apus.

Vrei să știi de ce Etica vorbitului în public a fost atât de hotărât să inventeze becul, după ce a descoperit 1000 de moduri de a nu-l inventa, după ce laboratorul lui a ars din temelii? A scris 9 pagini despre cum lumea ar fi fost mai bună dacă ar fi adus invenția sa la viață. Nu cred că Edison avea nevoie de exerciții de congruență interioară.

Există chiar și o privire mai adânc în această chestiune. Să spunem că vedem pe cineva făcând ceva rău pentru sine, în viața proprie, cum ar fi victimizarea și căutarea de salvatori. Am putea explica întregul mecanism și să facem această persoană conștientă de o lecție pe care are nevoie s-o învețe, dar, în același timp, am priva-o de o lecție pe care are nevoie s-o învețe singur/ă.

Văd acest lucru mai ales la tineri, atunci când încep să înţeleagă modul în care funcţionează procesele psihice, aceştia sunt tentați sa le aplice pretutindeni, uneori cu oameni care nu sunt pregătiți să se confrunte cu unele din propriile lor adevăruri. Un lucru este să determini pe cineva să nu bea alcool sau să nu mai fumeze, sau să fii ferm cu un prieten. Și altceva este a spune cuiva, sau unui public, că este pe o cale greșită. Când luăm cuiva puterea de a învăța din propriile greșeli, de multe ori ne poziționam în perspectiva de atotştiutor, cu toate că am putea avea intenții bune. E pur și simplu o chestiune similară cu a da cuiva pește în loc să-l înveţi să pescuiască.

Îmi amintesc o experiență pozitivă, atunci când Bogdan Enoiu, antreprenorul care a pornit McCann Erickson România și unul dintre cei mai bogaţi experți de publicitate din România, la Business Club Conferences din primăvara anului 2010, București, a întrebat studenții de la ASE (Universitatea de Studii Economice cea mai prestigioasa din România) ce alegeri profesionale ar face pentru viitorul lor.

Unii răspuns „branding”. Alţii au răspuns „PR”. Dar nu erau foarte convinşi. Bogdan Enoiu, pur și simplu, a spus că nu sunt atât de multe locuri deschise în branding. Și că nu există mai mult de 500 de locuri de muncă în PR, în toată România. El a fost diplomat. Într-o industrie în care agenţiile de branding se străduiesc să supravieţuiască și abia puteau face, toate împreună, 1 milion de euro pe an, în condițiile în care organizațiile caută mai mult măsurabilitate și mai puțin PR. În aceeaşi industrie, pe vremea aceea, toţi advertiserii lucrau de trei ori mai mult pentru jumătate din ce primeau cu doi ani în urmă, acești studenți și cine știe câţi alţii, visau să devenă comunicatori. Bogdan Enoiu ar fi putut să le spună nu au nici o șansă, insa după, toată lumea l-ar fi urât. În câțiva ani, pot vedea asta ei înșiși. El pur și simplu a sugerat. Dar pentru cei care înțeleg dincolo de cuvinte și știu dinamica pieței, ceea ce a spus el a fost mai mult decât suficient. A fost o prezentare memorabilă, de impact, prin simplitatea sa.

De obicei reținem: 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce vedem, 50% din ceea ce vedem și auzim, 70% din ceea ce vorbim cu alții, 80% din ceea ce experimentăm, 95% din ceea ce învățăm pe alții (2).

Avem tendința să ne amintim mai mult ceea ce ne spunem noi înşine decât ceea ce spun alții. Când vorbim în public, avem șansa de a comunica mesajul nostru la sute, mii de oameni și datorită tehnologiei din prezent, avem şansa de a comunica instantaneu cu milioane de persoane, asta înseamnă că exercităm una dintre cele mai dificile sarcini posibile din zilele noastre: a face mesajul nostru memorabil.

Referințe

  •  Dinu, Mihai–Comunicarea, Ed. Științifică, București, 1997, apud Prutianu, Ștefan,–Tratat de Comunicare Și negociere în afaceri 2007, Polirom, primul capitol.
  • William Glassere

Cărți de citit

  •  Carnegie, Dale (1934)–Arta de a vorbi public
  • James, Tad (1997)–Presenting Magically/Arta de a prezenta magic
  • Hoff, Ron (1992)–Te pot vedea dezbracat, o nouă ediție revizuită a bestsellerului național A face prezentari fara frica, Andrews şi McMeel, Statele Unite ale Americii
  • Prutianu, Ștefan–Tratat de Comunicare și negociere în afaceri, Polirom, 2007
  • Cleveland, Kenrick E.–„Cum să utilizați cele 36 de stratageme chinezești pentru a câștiga”, Influence Marketing LLC, 1997

Filme de văzut

  • Patch Adams (1998) Regia: Tom Shadyac
  • Iulius Cezar/Julius Caesar (1953) Regia: Joseph L. Mankiezewicz
  • Thank you for Smoking (2004) Regia: Jason Reitman
  • The Network (1976) Regia: Sidney Lumet
  • Kramer vs. Kramer (1977) Regia: Sydney Pollack
  • The Verdict (1982) Regia: Sydney Lumet
  • A Time to Kill (1995) Regia: Joel Schumacher
  • Shakespeare în Love (1998) Regia: John Madden
  • There Will Be Blood (2007) Regia: Paul Thomas Anderson
  • City Hall (1995) Regia: Martin Brest

Traducere a articolului „The Ethics of Public Speaking” de Marcus Victor Grant, publicat iniţial pe Analytic Vision la 15 aprilie 2012. Traducere de AIM. Copyright © Marcus Victor Grant

Marcus Victor Grant, român creştin ortodox (consultant și trainer în învățare eficientă-citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP).

Articol asociat

Blogul Discerne împlinește, un deceniu de existență!

Nota redacției

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.