Acasă Literatura Eu nu plâng…ca un prunc abandonat (Corespondență de la Conf. dr. Cristina...

Eu nu plâng…ca un prunc abandonat (Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, Craiova)

Cristina Barbu

Plagiatul în lumea contemporană (Plagiatul, boala copilăriei epigoniei. Responsabilitatea morală, răspunderea civilă și penală. Reforme structurale administrative și socio – juridice pentru combaterea cu eficacitate a plagiatului)

De dimineață am fost chemat la medic, trebuia să-mi spună rezultatele. Am plecat senin, nu am premoniția lucrurilor negre, sau a celor albe ce urmează să se întâmple. Apoi, nu am știut cum trebuie să reacționez. Nu am mai trecut prin astfel de momente, nu aveam habar că se plânge, sau se râde, sau se ironizează totul, clipa, întâmplarea, viața. Fiecare din noi reacționează după cum îi e firea, nu cred în pașii descriși de manualele de psihologie: negare, mânie, acceptare. Nu am spus: „nu, eu nu!”, nici măcar furie n-am simțit, am acceptat. Fără să plâng, pentru că nu știam că se plânge, fără să râd, pentru că nu știam că se râde. Nu am fost consternat, poate mi-am pierdut puțin din seninătatea cu care am plecat dimineață de acasă, atât. Crina susține că și aceștia sunt niște pași, că am nevoie de consilierea ei, ca medic psihiatru. Ei, asta-i bună, doar obiect de studiu pentru nevastă-mă nu fusesem. Sau fusesem? Uneori, boala face parte din viața noastră, deși eu nu mă simt bolnav. Boala a făcut parte și din viața părinților mei, au acceptat-o, au luptat, au câștigat, apoi au pierdut. Probabil, aceștia vor fi și pașii mei. Accept totul, ca parte din viață. Nu mă revolt, sau nu știu, posibil ca acum, organismul meu să fie anesteziat, vestea a funcționat ca o morfină prin corpul meu, nu simt nimic.

Nu mi-e frică, au trecut câteva ore de când am aflat, nu, nici acum nu mi-e frică, este ceva ce a crescut în mine, probabil i-a plăcut, sunt o ființă comodă, i-a plăcut țigara pe care i-o dau periodic, da, probabil ar trebui să mă las, deși știu că n-o s-o fac, i-o fi plăcut și cafeaua și angoasele mele, și teama asta de rutină, de zilnic, i-o fi plăcut și Crina, cu răceala ei studiată, cu dragostea ei dozată pe zile, pe ore, pe secunde, i-o fi plăcut ordinea din jur și dezordinea din mine. Este ceva ce a crescut în mine, zâmbesc, sunt bărbatul-femeie, poate crește în interiorul meu, ca un copil, îl duc la termen și apoi cu un travaliu de câteva ore, părăsim amândoi lumea asta. Până atunci, am să am grijă de ceea ce crește în mine, o să fim frați, e un corp nou, într-un corp vechi, am să-l plimb, am să-l duc la servici, apoi amândoi, acasă, o să vedem filme împreună, o să ascultăm muzică, o să-l întreb ce-i place, o să ne consultăm, da, poate aveam nevoie de un prieten fantomă, acum îl am.

E seară, acum, stau cu mâinile în față, nu am oglindă, sunt singur, nu-mi simt fața, îmi dau seama dacă plâng, doar dacă simt picături pe mâini. Nu, sunt uscate, nu plouă din mine. Nu sunt nor. Curios, când duc mâna la față, este umedă, probabil, lacrimile ies din ochi, apoi, se întorc prin pori, să mai fie plânse odată, și încă odată, se agață de bărbie să nu cadă, sunt disperate să mai urce odată spre ochi, ca într-un circuit, ca pe o pârtie de schi, urcă ușor cu telescaunul, coboară în viteză pe față, fac slalom printre riduri, viraje, fac cristiane, apoi opresc în plug, se agață iar de bărbie, intră în celule, în sânge, urcă iar cu teleschiul și coboară plânse, deja obosite. Și totuși, eu nu plâng!

Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)

,,Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova ….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina –Mihaela Barbu– mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat…..” (Dan Lupescu)

Notă. Prieteni dragi, este doar o ficțiune. Eu nu am un corp străin în mine

Mă strecor prin frig, încerc să nu mă las atins de fumul gerului, de ceață. Totul este alb, eu sunt alb, inima mi-e albă și prin vene îmi circulă zăpadă. Simt cum se fac blocaje la intrare în inimă, țurțuri mari se înghesuie să încapă într-un atriu, bucăți mari de gheață blochează, apoi din vene vine cu putere zăpadă dezghețată, sparge bariera și intră în inimă și țurțuri și gheață și ger și ceață. Simt cum sunt învăluit de frig, dacă uit să pun picioarele unul după altul, ușor, ritmic, devin stană de piatră, ca soția lui Lot, deși eu nu am curajul să mă întorc înapoi. Nici ochii nu se mișcă, privesc fix un punct din față, ca un scop, apoi când îl depășesc alt punct, și altul, îmi imaginez că așa trec prin viață, atingând scop după scop, lăsându-le în urmă, îmbogățindu-mă, transformându-mă.

În viață, cele mai multe scopuri le-am depășit fără să le rezolv, le-am adunat, fiecare scop ratat, o frustrare, am adunat frustrare după frustrare, scopuri ratate pe care aș vrea să le răsfoiesc, ca paginile unei cărți, să le reiau, să încerc să le rezolv de acum. Poate mai am timp. Sau poate încerc să îmi stabilesc scopuri noi, să încerc să le trec, să le depășesc, ca punctele din ceață. Mi-e teamă să respir, aș vrea să trag aer adânc în plămâni, dar mi-e teamă că trag ceața din jur, așa că respir ușor, aburul se amestecă în ceață, trăiește efemer, doar la marginea buzelor mele, apoi dispare, moare înainte de a trăi, ca un prunc abandonat pe scările unei mănăstiri. Mi-e frică să-mi spun că mi-e frig, insist încăpățânat că este cald, că am pistrui pe față de la soare, dar corpul nu mă ascultă, tremură îndârjit din ce în ce mai tare, dar eu refuz să mă întorc acasă, vreau să văd dacă ajung la marginea lumii, îmi imaginez că de acolo, mă voi arunca pe lună, cu siguranță pe lună este cald, continui să merg, este scopul pe care mi l-am propus azi, continui să fixez un punct din față, apoi altul și altul… refuz gândurile, refuz amintirile, deși imagini vechi se derulează prin mintea mea, le arunc, ca pe rebuturi, nu mai vreau amintiri, nu mai vreau imaginea mea dansând cu brațele înfășurate pe trupul curat, subțire, fragil.

Mi-aș fi dorit să fie ea, Eva, dar a fost doar o întâmplare fără rost, ca atâtea întâmplări din viața mea, ca șirul lung de întâmplări fără rost ce a compus viața mea, întâmplare după întâmplare, fiecare mi-a zburat inima din loc, am sperat, am dorit, dar a trecut, a murit înainte de a trăi, ca respirația mea în frig. Ca un prunc abandonat pe scările unei mănăstiri. Am rămas tânjind, dorind ce n-a mai fost, ce n-am avut, ce n-am trăit. Iar mi-o iau gândurile razna, iar le pun piedici, mă gândesc doar la pași, la picioarele mele ce s-ar opri, mă dor, le simt, sau nu le mai simt, dar mintea mea continuă să le comande: acum dreptul, acum stângul, doar frigul din mine nu poate să-l comande, să-l alunge, să-l transforme în soare pătruns prin pori în fiecare celulă. Mi-e frig, aș vrea să mă întorc, dar simt Medusa în spatele meu, mi-e teamă că ochii ei au să mă facă bucată de piatră înghețată, măcar fire de nisip să devin, pe undeva pe o plajă goală, și trupul unduios, curat, fragil să danseze, eu să-i îmbrățișez gleznele, măcar gleznele. Continui să merg! Continui să trăiesc!

Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)

,,Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova ….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina –Mihaela Barbu–mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat…..” (Dan Lupescu)

Articolele autoarei Cristina – Mihaela Barbu în Jurnalul Bucureştiului

Subiect de teză de doctorat inter-pluri și transdisciplinar. Sisteme complexe. Formalismul (modelul) matematic al algebrei și analizei matriciale în contaminarea unui „human specimen” cu un virus (agent patogen inframicrobian, inclusiv, Covid-2019/SARS-CoV-2). Aplicații la crearea unui vaccin rezistent contra acestuia. [Subject of inter-pluri and transdisciplinary doctoral thesis. Mathematical (model) of algebra and matrix analysis in contamination of a „human specimen” with a virus (inframicrobial pathogen, including Covid-2019/SARS-CoV-2). Applications to create a resistant vaccine against it. (Multi-and inter-disciplinary dissertation topic. The mathematical algebraic and matrix model in the contamination of a human specimen with a virus)].

Articolul precedentComunicat de presă al OADO (Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite – Ecosec)
Articolul următorCurierul (israelian) de pretutindeni (Reportaj pe glob – Secretele din Bucegi, Olimpia Diaconiuc)
Fizician teoretician și matematician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.