Explicaţii cumulative în favoarea filosofiei contemporane – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Asistăm astăzi la peste două mii de ani, cunoscuţi mai mult sau mai puţin  istoriei omenirii inclusiv şi filosofiei, care a supus-o dezbaterii şi analizei gnostice în general şi în special aplicată şi asupra manifestării omului făuritorul istoriei, direct la un apogeu al desfăşurării ei mai mult pe orizontală decât pe verticală, adică mai mult în extensiune decât în tensiune (profunzime). Extensiunea filosofiei este mare cât de mare este întinderea istori  omenirii cu reprezentanţii săi multipli, care s-au ocupat, contribuind la organizarea structurală a ei identificată cu potenţialul  logo-logistic al întrgii lumi. Astfel constatăm, că imensul filosofic  este totuşi limitat de cadrul limitat al acestui potenţial gnostic uman, care la rânduâ-i este mărginit de capacitatea omului de al pătrunde şi de însuşi acest ptențial  exegetic  al lumii. 

În acest areal al cnoaşterii filosofia îşi are spaţiul său de manevră  şi dezvoltare atât pe orizontală cât şi pe verticală şi el limitat de acest cadru logo-logistic uman. În interiorul lui gânditorii şi-au manifestat şi realizat gândirea şi logica filosofică de la o etapă istorică la alta a filosofiei în general. Apogeul extensiunii filosofiei pe orizontală de-a lungul a două mii de ani atins astăzi se explică prin căpătarea unui caracter specific actual manifestat printr-o îndelungată mişcare ajunsă la capătul vectorului său în prim planul conştientizării lui logice din partea  nenumăratelor idei şi concepte filosofice a nenumăraţi autori identificaţi de acest timp îndelungat  ca surse bibliografice,  exzaminaţi în mod repetat în cele mai divese modlităţi  mereu în altă formă, dar aproximativ cu acelaşi sens şi conţinut prin comparare, complementare, asociere, coformitate, repetare şi interpretare aproximative a unor şi aceleaşi idei şi doctrine, dar fără  o contribuţie substanţială nouă aprofundată la filosofie în special în ultimul secol. Atare situaţie dovedeşte faptul potrivit căruia extensiunea pe orizonală a discursului filosofic se apropie de final, limitat fiind de cadul fenomenologiei existenţialului realităţii. 

Se poate spune oare, că filosofia în general, este satisfăcută de realizările atinse?  Nicidcum. În vizorul ei mai stau probleme serioase fundamentale, care necesită a fi rezolvate. Dacă ele n-au putut fi soluţionate pe parcursul a dăuă mii de ani de frământări ale gândirii filosofice a mii şi mii de fiosofi,  atunci este evident, că urmând şi mai departe desfăşurarea ei pe orizontală, acolo unde nu mai este loc, devine imposibil a se atinge aceste scopuri. Acum a venit timpul de a schimba strategia modalităţilor de a face filosofie, printr-o mişcare tactică radicală, care se numeşte intensificara şi tensionarea disursului filosofic nu pe orizontală, ci pe verticală, prin schimbarea vectorului ei spre profunzime şi transcendenţă, spre începuturile primordiale generatoare de  idei noi pe structura cărora să se poată fundamenta  „substanţa esenţială” a filosofiei–suporturile sale obiectiv-subiective primordiale.

E drept, că extensiunea filosofiei pe orizonală este şi ea într-o oarecare măsură o pătrundere spre interior prin repeterea şi interpretarea la nesfârşit a unor şi aceleşi ideii, pătrundere însă foarte neânsemnată, înceată, consumatoare de mult timp şi spaţiu, total în imposibilitate de a pune pe piciore filosofia şi ai asigura succesul aştepat de la ea. Acest lucru poate fi realizat numai printr-o aprofundare pe verticală, spre esnţialitatea primodială transcendentară a începuturilor ei temeinice fundamentale. De aceea acum nu mai sunt valabile vechile scheme de analiză şi investigaţie a terţelor teme, puse în discuţie şi evaluare a căror carcteristici le-am amintit aici mai sus.

În prezent trebuie valorificate noi modalităţi de a pune în valoare gnostică vechile teme, concepte şi idei la rezultatul eczaminării cărora nu s-a ajuns la un consens filosofic, finalităţile ei fiind vulnerabile din punct de vedere al corectitudinei rezultatelor la care s-a ajuns. A venit timpul de a destandartiza evaluările  fiolsofice şi a renunţa le ele, ca fiind deosebit de nocive împreună  cu toate restricţiile formale impuse discursurilor filosofice de dregătorii filosofiei în aspect general, şi a celei academice în special, care toate au un impact negativ pătrunderii mai facile a unor modalităţi noi de a face filosofie. Discursul filosofic trebuie să devină acum adânc particularizat, individualizat prin introducerea polemicii acerbe, incisive a luptei ideilor şi principiilor contrariilor personalizate–arma principală şi cea mai eficentă şi procedeul de bază în stare să impulsioneze  şi să dea mişcare vectorială accelerată proceselor filosofice spre interior pe verticala esenţialităţilor transcendentare ale lor.

Acest lucru se poate face numai printr-o democrtaizare autentică a filosofiei, prin admiterea şi pătrunderea câtor mai multor idei şi concepte filosofice în cât mai multe surse de informare ale mass-media srise şi electronice de cea mai diferită speţă. Căci, ce ar însema o astfel de condiţie stupidă restrictivă cum este intrezicerea unor lucrări care sunt concomitent publicate sau au fost publicate în alte surse de informaţii? De unde vine o astfel de restricţie? Oare nu dintr-un egoism şi orgoliu bolnăvicioși în esenţa lor,  străine oricărui  filosof,  implicit  întregii filosofii? De unde acest drept de a confisca posibilitatea de publicare a unor lucrări concomitent în mai multe surse publicistice? Cât mai mulţi oameni vor avea acces la ideile filosofice cu atât mai bine pentru beneficiarii lor. Acest lucru poate fi atins şi printr-o minimalizare şi reducere maximă a numărului de referinţe bibliografice în lucrările elaborate pe noile principii propuse aici, deoarece oricum este imposibil de a-i cuprinde pe toţi cei care au tratat şi tratează o temă sau alta şi de care se ocupă un autor anume, pentru a îndreptăţi chipurile cât de cât scopul pe care şi-l propune filosofia de a fi cât mai obiectivă pe toate planurile.

Pentru a îndreptăţii şi eficientiza corectitudinea unor astfel de cerinţe, atunci ar trebui să cuprindem toată filosofia care s-a făcut pe parcursul timpurilor–lucru  ireal şi imposibil. Un autor poate fi în  stare să aducă drept suport de referinţă 2-4, maximum 10 de astfel de surse bibliografice. Astăzi  este imperios necesar, deci pentru a aprofunda dezbaterea şi analiza filosofică, dar nu de a ne atârna de ele în baza vechilor scheme şi procedee de natură extensivă, ci printr-o interiorizare, apreciere, argumentare, analizare şi sintetizare  a lor prin mijlocirea unei gândiri critice aprofundată, detaliată în esenţial din punctul de vedere al adevăruli pe care-l conţine de natură intensiv-intrinsecă şi tensionată, în stare să valorifice rezultatele luptei contrariior pe verticala ideilor spre începuturile lor primordiale.

De aceea analiza va fi consumatore de mai multă „substanţă” verbală gândită şi argumentată ce necesită, deci şi mai mult spaţiu descriptiv, fapt care este catalogat ca abuz de cuvinte de către cei care nu concep caracterul procedeului conform căruia se face filosofie într-o lucrare dată.  El fce posibilă atingerea unei concentrări a unei gândiri analitice mult mai profundă, mai intensivă şi mai tensionată a dialogului analizatorului cu analizatul, atât a celui direct cât şi cu însăşi toţi autorii surselor lui bibliografce. Oare nu este îndejuns pentru o astfel de analiză? Poate ea cuprinde datorită caracteruluu său mai mult decât atâta încât să poată fi învinuit analizatorul, că nu se foloseşte de mai multe referinţe bibiografice? Mai mult-ul  este, pur şi simplu, imposibil pentru  caracterul totuşi limitat ca volum şi ca scop al său. Faptul în sine îndestulează pe deplin caracterul discursului şi implicit a atingerii scopului dezbaterii temei  puse în discuţie, ce poate fi compensat printr-o gândire critică acerbă penetrantă în profunzimi, capabilă să faciliteze mult mai mult parcurgerea verticalei pătrunderii în primordial.  

Prin urmare, nu se poate face mai mult decât numai atât. Însă cu regret aceste lucruri nu sunt înţelese de cei care le apreciază academic din cu totul alte puncte de vedere şi din alte ungiuri conceptuale. De aceea nu avem ce cere de la astfel de materiale analitice mai multe referinţe bibliogarfice decât cele expuse în materialul exzaminat. Timul neapăprat va impune cerecetările filosofice să folosească și să implementeze aceste noi procedee.  Din această cauză noua modalitate de a face filolofie este primită cu neînțelegere, chiar  cu ostilitate de toți acei care doresc să rămână toate pe vechi și  care resping orice polemică personalizată (căci ea numai personalizată poate fi),  neadmițind în publicațiile filosofice absolut nici un material bazat pe exegeze polemice.  

Nu au ce căuta în filosofe, care trebuie să fie prin dfiniţie absolut democartică şi polemică, condiţii restrictive toxice, aberante şi stupide pentru caracerele  ei naturale. Întroducând aceste reforme, filosofii români vor deveni pionerii reformatori ai filosofiei pe noi principii şi metodologii atât de necesare  contemporanităţii, astfel ei dându-i  filosofiei  româneşti un caracter specific naţional mai incandescent, mai tendențios și mai polemic conforme particularităților naționale ale poporului român. Ajunge a alerga la nesfârșit  în coada fetişismului filosofic  străin ocidental şi nu numai. Filosofia româneasă trebuie să fie diferită de celelalte filosofii prin ceia ce i se cere, de  a fi națională,  rămânând și păstrând totodată bazele ei fundamentale universale la care a  muncit istoria milenii. Da! Filosofia în geneal este comunitară, internaţională, adică unitară şi universalizată aşa cum în parametrii săi genrali este necesar  să fie doar în ceea ce are ea cosmopolit şi substanţial în structura  formei sale, dar nu şi  în forma structurii în care ea este necesar  să devină participativă  cu caractere specifice naţionale. Fie ca strucura formei în cazul fiosofiei româneşti să fie universală, dar în forma structurii  ei ea trebuie să devină naţional-românească.   Aceste veşminte vor purta cea mai mare parte din  caracterele  propuse aici  fără frică şi fără îndoieli.

Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)

Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.

Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.

Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).

Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)

Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)