„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.” –Albert Einstein
Mass-media, pe lângă calitatea de sursă de informare, trebuie să funcţioneze și ca o instituţie de utilitate publică, dintre care un rol important îl are și de a contribui cât mai mult la folosirea corectă a limbii române. Aceasta cu atât mai mult cu cât frecvent se constată că atât în viața de zi cu zi, dar și în mass-media sunt exprimări nechibzuite, agramate, dintre care în acest articol voi da câteva exemple.
Exemplul nr. 1. În dimineaţa zilei de 17 decembrie 2019, la „Radio România Actualităţi”, atât la ştirile de la ora 6 (6h00 a.m.), cât și la cele de la ora şapte (7:00 a.m., poate și la altele, pe care eu nu le-am urmărit, s-a prezentat milioanelor de ascultători din toată ţara ştirea că, în primele condamnări în dosarul „Colectiv”, o persoană „a fost condamnată la 9,8 ani de închisoare”. O asemenea ştire a produs o mare nedumerire în rândul milioanelor de cetăţeni care au auzit-o, indiferent de gradul lor de cultură, de educaţie, de pregătire profesională. Nedumerirea a fost cauzată de faptul că o asemenea ştire, „de exprimare a unei perioade de timp printr-un număr zecimal”, este nemaiîntâlnită și nemaiauzită în scrierea și în vorbirea corectă. Exprimări precum „a fost condamnată la 9,8 ani de închisoare”, „copilul are 2,9 ani”, „este ora 14,7”, „are o restanţă la plată de 11,4 luni” nu se întâlnesc nici la persoanele cu cel mai redus grad de cultură, de educaţie, de gândire, de pregătire profesională. Asemenea exprimări sunt sursa multor neînţelegeri din cauză că nu asigură o reprezentare a realităţii, sunt neclare asupra modului în care trebuie înţelese, gândite, puse în practică.
„Cuvintele trebuie să ne spună cum să gândim şi să acţionăm.” –Benjamin Lee Whorf
Numai o exprimare corectă, logică, raţională, conformă cu uzul, pe înţelesul celor cărora le este destinată poate avea efecte benefice, poate asigura redarea corectă a realităţii. Să analizăm sensul și conţinutul real al celor „9,8 ani”. Astfel, 9,8 ani = 9 ani+0,8 ani = 9 ani + opt zecimi de an. Calculul celor 0,8 ani, adică al celor „opt zecimi de an”.
- Varianta de calcul nr. 1, bazată pe numărul zilelor dintr-un an. Conform acesteia 0,8 ani=opt zecimi de an=(8/10)x 1 an =(8/10)x365 de zile =(2920/10) 292 de zile: 30,416 numărul mediu al zilelor unei luni dintr-un an=(274 + 18) zile = 9 luni+18 zile. Rezultă deci că 9,8 ani=9 ani+9 luni+18 zile
- Varianta de calcul nr. 2, bazată pe numărul luni9lor dintr-un an. Conform acesteia 0,8 ani=opt zecimi de an (8/10)x un an=(8/10)x12 luni=(96/10)luni=9luni+(6/10)x 1 lună=9luni+(6/10)x30,416 zile=9 luni+18 zile, adică, adică 9,8 ani=9 ani+9 luni+18 zile Deci, și în varianta 2 rezultatul este acelaşi cu cel din varianta 1, adică 9,8 ani=9 ani+9 luni+18 zile.
Ca urmare, se observă că în fiecare dintre aceste variante calculele s-au făcut „cu aproximări”, care nu sunt prevăzute și nu sunt admise prin vreo reglementare, respectiv:
- 1) la „an” s-au luat 365 de zile, cu toate că sunt și ani bisecţi, de 366 de zile
- 2) lunile s-au calculat pe baza a „30,416 zile, ca medie a numărului zilelor lunilor dintr-un an”.
Conform ştirii transmise de „Radio România Actualităţi”, persoana care „a fost condamnată la 9,8 ani de închisoare” ar avea de efectuat 9 ani+9 luni+18 zile, și nu 9 ani și 8 luni cât a stabilit și a comunicat justiţia. Prin această ştire agramată „Radio România Actualităţi” a mărit condamnarea la închisoare a persoanei respective cu o lună și 18 zile. Făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Dar nici cei de la „Radio România Actualităţi” nu prea ştiu uneori ce vorbesc.
„O pasăre căreia îi dai drumul poate fi prinsă din nou, însă un cuvânt care îţi scapă de pe buze nu se va mai întoarce niciodată.”-Proverb evreiesc sau, altfel spus, „Proștii mor, dar prostia rămâne.” –Ion Luca Caragiale
Foarte important este a se reţine și faptul că chiar și cele mai corecte calcule de exprimare a timpului în numere zecimale conduc la erori și la aproximări inevitabile din cauză că:
- 1) la an există deja două variabile ale numărului de zile, fie cu 366 de zile în anii bisecţi, fie cu 365 de zile în anii care nu sunt bisecţi;
- 2) la luni există 4 variabile ale numărului de zile, lunile fiind de 28, 29 (în anii bisecţi), 30 sau 31 de zile.
Absurditatea, ciudăţenia, paradoxul oricărei ştiri (informaţii) prin care se exprimă timpul prin numere zecimale este dată de nedumeririle, de confuziile, de interpretările diferite, chiar contradictorii pe care le generează aceasta în rândul celor care o receptează.
„Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.”-Mahatma Gandhi
Dovada că asemenea exprimări sunt „nechibzuite”, „negândite”, rezultă din faptul că şi cei care le-au redactat, și cei care le-au comunicat publicului nu le-au analizat, nu au gândit la semnificaţia mesajului transmis, la ce exprimă acesta, la câte luni de închisoare este vorba, pe lângă cei 9 ani (păstrez exprimarea și a cifrelor în cifre pentru a reda cât mai corect mesajul agramat în discuţie) Este inadmisibil ca un redactor și un prezentator din mass-media să prezinte o ştire papagaliceşte, fără să se gândească dacă mesajul transmis milioanelor de cetăţeni prin aceasta (a) este conform cu sursa din care provine și (b) asigură înţelegerea sa corectă de cei cărora le este destinată.
„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să înţeleagă.” –Alvin Toffler
Exprimarea unei perioade de timp printr-un număr zecimal, precum „9,8 ani”, adică nouă ani și opt zecimi de an, este cu atât mai absurdă, mai ciudată, mai de neînţeles cu cât asemenea exprimări, prin ani și prin zecimi de an sunt nemaiauzite, nemaiîntâlnite, nici în scris și nici în vorbire, indiferent care este aceasta. Asemenea exprimări agramate contrazic gândirea logică, sunt contrare bunului-simț, nesocotesc „legea uzului general” care spune că „suveran în limbă este uzul”, „căci bine e aşa cum vorbeşte lumea” că orice ştire trebuie prezentată pe înţelesul celor cărora li se adresează (a se vedea, spre exemplu, Alexandru Graur, în „Capcanele” limbii române. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1976, pg. 7-8).
Exemplul nr. 2. Sâmbătă 18 august 2023, între orele 21h00 și 22h00, la un post de televiziune se discutau diverse teme de economie, în care specialiștii au adus în discuție și problema „majorărilor de întârziere”. Pentru neplata integrală și la termenul stabilit prin lege oricărei obligații de plată către bugetul de stat (impozit, taxă, contribuție etc.), se aplică sancțiunea (pe lângă alte posibile) cu „majorările de întârziere”. Majorările de întârziere reprezintă suma calculată în funcţie de cuantumul unei obligații de plată către bugetul de stat (impozit, taxă, contribuție etc.) şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite. Nivelul majorării de întârziere este stabilit prin lege pentru fiecare zi de întârziere, fiind, în general, între 0,01% și 0,03%. Spre exemplu, o unitate a virat la bugetul de stat impozitul datorat, de 8.000 de lei, cu o întârziere de 20 de zile, nivelul majorării de întârziere stabilit prin lege pentru fiecare zi de întârziere fiind de 0,03%. Majorările de întârziere sunt de 8.000 de lei x 20 de zile x 0,03% = 48 de lei. Cu toate că participanții la discuție au folosit corect, de zeci de ori, noțiunea de „majorări de întârziere”, moderatorul (entuziasmat, plin de sine și foarte „în acțiune”) s-a exprimat greșit, în mod repetat, prin folosirea noțiunii inexistente de „majorări întârziate”.
„Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.” (Autor necunoscut) și „Nimic nu este mai înspăimântător decât ignoranța în acțiune.” (Johann Wolfgang van Goethe).
Exemplul nr. 3. Frecvent se face confuzie între „procent” şi „punct procentual”, şi aceasta din cauză că nu se cunoaşte a) sensul şi conţinutul acestor noţiuni, în special al elementelor care stau la baza calculării şi a exprimării acestora, şi b) distincţia dintre acestea. Spre exemplu, în cazul creşterii cotei de t.v.a. de la 19% la 24%, frecvent se mai folosesc, încă, exprimările greşite, precum:
Exemplul nr. 4. Aproape în fiecare seară pe posturile de televiziune sunt persoane, inclusiv dintre cele care dețin funcții de conducere în cele mai importante instituții ale statului, care folosesc greșit numeroase noțiuni, precum și pe cele „deoarece” și „din cauză”. „Datorită” este prepoziția care se folosește în contexte pozitive, favorabile și care poate fi înlocuită cu „mulțumită” sau „grație”, pe când „din cauză” este o locuțiune prepozițională care se folosește în contexte negative sau nefavorabile și care poate fi înlocuită cu „din pricina” Tot în fiecare zi, pe posturile de radio (în special pe principalul post public) și de televiziune, sunt mai multe emisiuni despre folosirea corectă a limbii române. Numai că cele mai multe dintre aceste emisiuni nu sunt racordate la realitățile vieții de zi cu zi, dar „bat câmpi”, abordează cuvinte și expresii cu totul diferite față de cele mai frecvente greșeli făcute în fiecare zi, atât în vorbirea curentă, cât și pe posturile de radio și de televiziune. Spre exemplu, la o emisiune radio de dimineață, dinainte de ora 6h00, din cauza turuielii, a dicției proaste și a exprimării arogante a lingvistei-prezentatoare, în frecvente cazuri marea majoritate a ascultătorilor nu înțeleg nici despre ce cuvânt sau expresie se discută (această observația privește perioada din 2022 și până în septembrie 2023, când este scris acest articol).
„Gândeşte ca un înţelept, dar comunică în limba oamenilor”. –William Butler Yeats
Principalii vinovați sunt conducătorii acestor instituții, în special publice, care tolerează astfel de emisiuni.
„Faceți din proști conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul!” –Winston Churchill
Acesta sunt numai unele dintre numeroasele exemple de exprimări nechibzuite, agramate transmise frecvent de mass-media publică. Asemenea neajunsuri sunt adevărate atentate la corectitudinea limbii române. Și cu toate că asemenea atentate la corectitudinea limbii române sunt frecvente în mass-media publică (ca de exemplu televiziune, radio, internet, presă, inclusiv aparițiile periodice ca ziare, reviste sau foiletoane), nu se iau măsurile care se impun pentru eliminarea acestora.
„Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata.” –Feodor Mihilovici Dostievski
Concluzie. Existenţa numeroaselor neajunsuri în vorbirea curentă este cauzată și de pasivitatea oamenilor de bine care uită că „Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.” (Albert Einstein) și că „Cine nu împiedică fapta rea, atunci când poate, acela îndeamnă la ea.” (Seneca, Troades, 290). „Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. Amin! (Matei 11:15; Luca 14:35).
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița.Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului
Notă. A se vedea și celelate articolele asociate despre Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024