Acasă Expozitii „Față în față cu trecutul. Vasul antropo-zoomorf neolitic de la Vădastra”- exponatul...

„Față în față cu trecutul. Vasul antropo-zoomorf neolitic de la Vădastra”- exponatul lunii, la MNIR (Muzeul Național de Istorie a României)

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) continuă seria de micro-expoziții „Exponatul lunii”, dedicată valorificării bogatului patrimoniu pe care îl deţine, prezentând publicului una dintre capodoperele din colecțiile sale, un vas neolitic unic. Aceasta va fi accesibilă publicului în perioada 22 iulie-22 august 2022, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti.

Reprezentare deosebit de expresivă, atât ca formă, cât şi ca decor, vasul cu atribute antropo-zoomorfe expus la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), ocupă un loc aparte în cadrul ceramicii şi a plasticii neolitice identificate în România, fiind, până în acest moment al cercetării arheologice, o descoperire unică. Acesta a fost a fost descoperit de Corneliu Mateescu în timpul campaniei de săpături arheologice desfăşurate în 1959 în cadrul sitului de la Vădastra, punctul Dealul Cişmelei, judeţul Olt. Situat în Câmpia Dunării, la vest de Olt, situl arheologic de la Vădastra este cunoscut mai ales pentru bogatul material neolitic excavat în urma săpăturilor lui Corneliu Mateescu din perioada 1946 – 1974.

Nota redacției. Cultura Vădastra este una dintre cele mai interesante culturii neo-eneolitice din Balcani. Destul de puţin cercetată, cultura Vădastra are încă multe probleme nerezolvate în ceea ce priveşte originea, periodizarea şi aria sa de evoluţie. Primele cercetări la Vădastra, punctul Măgura Cetate au fost întreprinse de Cezar Bolliac, încă din a două jumătate a secolului al XIX-lea (C. Bolliac 1872, p. II). Primele cercetări în punctul Măgura Fetei au fost întreprinse de Vasile Christescu, în anii 1920 ai secolului trecut (V. Christescu 1927-1934, p. 167-211). Dumitru Berciu a întreprins cercetări în anul 1934, stabilind și prima stratigrafie a aşezării (D. Berciu 1939, p. 18-34). Pentru perioada postbelică foarte importante sunt cercetările întreprinse de Corneliu Mateescu, care, timp de mai mulţi ani, a întreprins săpături arheologice la Vădastra (C. Mateescu 1971, p. 643-650).

Cronologic, vasul se încadrează în perioada cuprinsă între sfârşitul mileniului VI î.Chr. și începutul mileniului V î.Chr. (5000–4800 î.Chr) şi aparţine culturii Vădastra. Realizată din lut, piesa a fost modelată manual de artizanii preistorici, decorată cu elemente geometrice incrustate cu pigment alb, arsă pentru a-i spori rezistenţa, apoi pictată cu roşu. Vasul se remarcă prin reprezentările plastice din partea superioară, ce redau două siluete-busturi-schematizate, una antropomorfă, cealaltă zoomorfă, ce alcătuiesc un interesant grup statuar. Personajele modelate atrag atenţia în mod special prin maniera stilizată de reprezentare a capului.

Se evidenţiază, de asemenea, decoraţia bogată, dispusă în registre, ca o friză, care acoperă doar partea frontală a piesei. Artizanul preistoric a folosit motive geometrice excizate şi incizate: spirale, haşuri, romburi şi a alternat registrele ornamentate cu cele nedecorate pentru a evidenţia anumite părţi ale siluetelor. Pigmenţii de culoare roşie şi albă, care se păstrează pe mici suprafeţe, completează decorul, sporind efectul vizual și estetic, al artefactului. Suprafeţele netede contrastează cu cele mai aspre, excizate sau incizate, iar roşul cu nuanţele lutului ars, dar şi cu albul, alcătuind un joc extraordinar al texturilor şi al tonalităţilor. Morfologia şi decorul oferă unicitate piesei, transformând-o într-o descoperire foarte valoroasă.

În măsura în care informaţiile pe care le avem despre cei care au realizat şi folosit acest vas sunt în întregime de natură arheologică, funcţionalitatea şi semnificaţia acestuia ridică în continuare o serie de întrebări. Forma artefactului, calitatea şi complexitatea modelării şi a decorării acestuia, comparativ cu majoritatea ceramicii specifice culturii Vădastra, indică faptul că acest vas nu era unul obişnuit, destinat uzului comun, ci, cel mai probabil, acesta era folosit în anumite momente din viaţa comunităţii neolitice, în cadrul unor activităţi cu caracter simbolic, mai mult sau mai puţin ceremonial.

De altfel, privit din faţă, vasul arată asemenea unui altar. Nu este exclus ca acesta să fi avut rolul de a stoca anumite substanţe∕produse importante pentru comunitatea vădăstreană. Astfel, în aceste vase puteau fi păstrate, de exemplu, seminţele folosite la obţinerea unei noi recolte. În general, artefactele de acest tip au fost interpretate ca reflecţii directe ale credinţelor religioase ale omului neolitic. Înţelese ca reprezentări ale unor divinităţi sau ca obiecte de cult, existenţa acestora este strâns legată de viaţa spirituală a societăţilor neolitice. Curator: Dr. Andreea Bîrzu

Notă. A se vedea și celelate articolele asociate despre Muzeul Național de Istorie a României (MNIR),  în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.