Nota redacției. Femicidul (introdus de mișcarea feministă în anii 1970) reprezintă uciderea intenționată a unei persoane de sex feminin (femeie). Este considerat cea mai extremă manifestare a violenței bazate pe gen și este înrădăcinat în discriminarea, inegalitatea de putere și stereotipurile de gen. Caracteristicile femicidului:
- Motivație. Crima este motivată de ură, dispreț, plăcere sau un sentiment de posesie al agresorului
- Agresori. Aceștia sunt adesea parteneri intimi, foști parteneri, membri ai familiei sau alți bărbați
- Context. Femicidul poate fi rezultatul final al unei istorii de violență domestică sau abuz, care escaladează până la crimă
- Exemple. Femicidul include, printre altele, uciderea femeilor de către parteneri, crime de „onoare”, uciderea misogină a femeilor și uciderea femeilor și fetelor ca urmare a unor practici dăunătoare
- În prezent, Codul Penal din România nu conține o definiție distinctă a femicidului. Aceste crime sunt judecate conform altor prevederi legale, cum ar fi omorul
- Cu toate acestea, există inițiative legislative recente, inclusiv un proiect de lege, care propun introducerea termenului de „femicid” în legislația națională
- Acest proiect urmărește să definească femicidul și să permită pedepsirea mai aspră a crimelor comise împotriva femeilor pe criterii de gen
Distincția față de omucidere. Spre deosebire de o omucidere obișnuită, femicidul implică o motivație legată de gen, un element care îl diferențiază clar și care necesită o abordare distinctă din punct de vedere legal și social.
În România anului 2025, o țară ce vrea să fie europeană și democratică, deja 44 de femei au murit. Asta s-a întâmplat în mai puțin de un an. Cam o dată la fiecare șapte zile. Nu accidente, nu drame de familie, nu crize de gelozie–femicid! Femeile sunt ucise dinadins, doar fiindcă sunt femei. E un cuvânt crunt, dar consider trebuie spus. Violența domestică stă la baza multor tragedii–bărbați, fie soți, fie foști iubiți, sunt responsabili pentru aceste crime. Mai bine de 40 de femei au scăpat cu viață, dar cu răni serioase după tentative de omor. Cele mai multe cazuri se concentrează în județele Iași, București, Prahova și Brăila. În Mureș, viața Andei Gyurca s-a stins în fața tuturor–vecini și autorități care au ignorat luni întregi apelurile ei disperate. Un criminal recidivist a ucis-o cu toporul și apoi a incendiat-o.
O tragedie s-a întâmplat în Arad: o femeie a fost răpită și ucisă de fostul soț. O femeie din Hunedoara, o tânără mamă, a fost omorâtă într-un mod îngrozitor la ea în casă. Viața unei mame din Prahova a fost curmată în plină stradă, sub ochii copiilor ei. La Brașov, un bărbat cu antecedente penale i-a curmat viața unei femei pe care o considera iubită. Într-un sat din Dolj, viața unei femei s-a sfârșit tragic printr-o agresiune brutală, iar trei copii au rămas fără mama lor.
Nu e vorba de câteva titluri senzaționale. Sunt dureri adânci ce spun povestea unui mecanism stricat–o țară care ori n-a înțeles, ori n-a dorit, ori pur și simplu n-a reușit să apere oamenii. Nu se întâmplă femicidul din senin-de cele mai multe ori, în urmă este o istorie lungă de agresivitate ignorată. Este o moarte anunțată, după ce o femeie trăiește luni sau ani de abuzuri, sub teroare–prin lovituri, amenințări, supunere forțată și rușine. Strigătele ei după ajutor rămân fără ecou. Cele mai frecvente cauze sunt violența domestică preexistentă, certuri în dragoste, invidie exagerată, dorința de a domina pe cineva, controlul și abuzul repetat–fizic, emoțional și psihologic. Uneori, e vorba despre relații unde partenerul deja avea probleme cu agresivitatea. Poate fi și o combinație de brutalitate, manipulare continuă, atât prin vorbe dure, cât și prin acte. De cele mai multe ori, semnele că ceva nu e în regulă sar în ochi, însă apropiații, familia, cei din jur sau instituțiile le ignoră sau le minimalizează.
Sărăcia, lipsa de educație, lipsa unui loc de muncă, traumele din copilărie și dependențele de băutură, droguri sau pariuri vin la pachet cu probleme sociale, care alimentează cercul violenței. Într-o lume unde vechile obiceiuri – gândirea bărbătească dominantă, ideea că o femeie poate fi „a cuiva” – încă există, se întâmplă ca violența să pară normală pentru mulți. De obicei, o femeie este ucisă de cineva pe care îl cunoaște bine–un soț, fostul sau actualul ei partener, ori cineva cu care a avut o relație. Dar nu e vorba doar despre asta; uneori, mamele, bunicile, chiar și surorile cad victime ale unor rude apropiate, tot din cauza unei atitudini pline de ură față de femei.
Femicidul? De fapt, e sfârșitul unor povești grele, unde violența și controlul au avut liber acces o perioadă lungă. Un sfârșit previzibil. Societatea, instituțiile, chiar și și tăcerea colectivă devin, cu toții complici fără voie. Deși Codul Penal român nu conține o definiție juridică a femicidului, cel care face asta riscă să fie judecat și pedepsit pentru omor, omor calificat, ucidere din culpă, lovituri cauzatoare de moarte, viol sau agresiune sexuală, sau tortură care a dus la decesul victimei.
Din 2014 până în 2018, s-au adunat informații despre ucideri și crime pasionale făcute de foști sau actuali parteneri. Din păcate, România n-a furnizat date complete referitoare la uciderea femeilor din cauza relațiilor. Agenția europeană care lucrează pentru egalitate între femei și bărbați–creată în 2006 și situată în Vilnius–se numește EIGE și ajută Uniunea Europeană să schimbe lucrurile, astfel încât nimeni să nu fie tratat diferit datorită sexului.Chiar dacă acum există legi mai dure pentru cei ce fac rău și victimele sunt mai bine protejate, inclusiv prin menținerea măsurilor de siguranță, realitatea din țară rămâne înspăimântătoare. După nenumărate sesizări, după strigăte disperate către 112, chiar și după ce au bătut pragul poliției de atâtea ori, femeile sunt încă victime ale violenței letale. Multe sunt sfătuite „să se împace”, „să nu-și distrugă familia”, „să nu-l provoace”. Sincer vorbind, o foaie cu reguli nu va împiedica un bărbat hotărât să ucidă.
Ceea ce poate salva vieți sunt reacțiile rapide, adăposturile sigure, consilierea, oameni în uniformă bine pregătiți, polițiști și judecători empatici și mai presus de toate, un sistem care să creadă victimele. Femeile nu ar trebui să suporte în tăcere în fața abuzului. Nu e ceva ce se întâmplă doar între patru pereți, ci o încălcare gravă a drepturilor fundamentale: dreptul la viață, la siguranță, la demnitate. Când o femeie este ucisă înseamnă că toți am greșit ceva–instituțiile statului, sistemul juridic, noi ca oameni. Nu e suficient să scriem despre drepturile omului în documente importante. Ele prind viață când sunt respectate de polițiști, apărate de judecători și susținute de oameni obișnuiți care refuză să stea cu gura închisă. Femicidul nu e o poveste. E o rană națională, o durere adâncă ce ne macină.
Să nu le mai zicem „certuri de soți” sau „conflict conjugal” ok? Hai să nu-l acoperim cu clișee, hai să spunem lucrurilor pe nume: când o femeie e omorâtă fiindcă e femeie, asta se cheamă femicid. Hai să preluăm frânele, să cerem responsabilitate, protecție reală și o cultură care nu mai normalizează violența. Pentru că fiecare femeie ucisă e o întrebare adresată tuturor: unde am fost când ea a cerut ajutor?
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele Prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
[…] […]