Fericitu’ Yok–Strada Degeneraților, Nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
Parodie la adresa mentalităților și a modului de viață imoral și parazitar întâlnit tot mai mult în societatea „modernă” (Grigorie Lăcrița)
„Uneori ne îndreptăm mai bine prin vederea răului decât prin exemplul binelui.” (Blaise Pascal)
Notă introductivă pentru educator și cititor
Cine este „Fericitul Yok”? Nașterea unui personaj de uz universal
Prin acest articol, am creat personajul literar „Fericitul Yok” – un personaj destinat să devină „un personaj de uz universal”, adică un tip uman ușor de recunoscut dincolo de granițe culturale, geografice sau istorice. Ioc/Yok–etimologie și sens: Cuvântul „ioc” este un termen familiar în limba română, provenit din turcescul yok, și se folosește cu sensul de „nu”, „nimic”, „deloc”, „nu există”. Astfel, sintagma „Fericitul Yok” se traduce literal prin „Fericitul deloc” sau „Fericitul în nimic” – o denumire care, prin paradoxul ei, revelează esența personajului. Dubla natură a personajului. „Fericitul Yok” poate fi invocat cu două sensuri complementare:
Sensul existențial-filozofic. Personajul exprimă condiția celui pentru care fericirea este o iluzie sau o absență – „fericire deloc”, „fericire în nimic”, „nu există fericire adevărată”. Fericit doar în aparență, el trăiește, de fapt, într-un vid moral și afectiv.
Sensul satiric-social. Personajul reprezintă tipul uman care se simte fericit „în prostia sa”, „în nefericirea sa”, „în inconștiența sa”, „în lipsa de discernământ a sa”, „în lipsa perceperii realității lumii adevărate în care trăiește”. El este omul mulțumit de sine tocmai pentru că nu înțelege nimic din adevărata realitate ce se petrece în jurul lui.
„Fericitul Yok” ca simbol cultural. La fel cum Don Quijote a devenit simbolul universal al idealismului naiv, sau cum Tartuffe a rămas emblema ipocriziei, „Fericitul Yok” aspiră să devină simbolul universal al fericirii false–al omului care confundă inconștiența cu pacea sufletului, iresponsabilitatea cu libertatea, și golul sufletesc cu împlinirea.
Natura și scopul acestui text
Textul de față este o satiră–un instrument literar folosit de secole pentru a critica, prin umor și absurd, moravurile societății. Nu râdem de personaje reale, ci de atitudini reale: nepăsarea față de valorile familiei, iresponsabilitatea, lenea morală și spiritul parazitar. Citiți cu atenție. Râdeți. Apoi întrebați-vă: „Cât de departe sunt unele familii de cea a lui Fericitul Yok?”
Scrisoarea Fericitului Yok sau Labirintul familial–cine mai sunt eu, de fapt?
Subsemnatul Fericitu Yok, domiciliat în strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan, cu deosebit respect vă rog să mă ajutați în clarificarea următoarelor probleme.
Labirintul familial–sau cine mai sunt eu, de fapt?
În anul 2000, m-am căsătorit din dragoste cu văduva prietenului meu de suflet Ciufutu, o femeie foarte frumoasă, care avea o fată de 18 ani. Tatăl meu, după căsătoria mea, ne-a vizitat de mai multe ori, ca până la urmă să se îndrăgostească de fiica mea vitregă, cu care, în cele din urmă, s-a căsătorit–fără să-îmi ceară consimțământul, dar pe care, mai târziu, i l-am dat cu inimă largă, fiindcă suntem oameni civilizați. Prin urmare, fiica mea vitregă mi-a devenit mamă vitregă, iar tatăl meu–ginerele meu, eu devenind, în același timp, socrul propriului meu tată.
Un progres față de alte familii, care n-au ajuns niciodată atât de aproape de rudele lor.
Soția tatălui meu–adică fiica mea vitregă, care este totodată și mama mea vitregă–a adus pe lume un băiat. Acest copil este nepotul meu, fiindcă eu sunt soțul mamei fiicei mele vitrege; dar este și fratele meu, fiindcă îl are ca tată pe tatăl meu. Logica este cristalină. În același timp, soția mea a devenit bunică, deoarece este mama soției tatălui meu–ceea ce mă face pe mine nepotul soției mele.
Relație admirabilă–soție și bunică, în una și aceeași persoană.
Nu mult mai târziu, soția mea a mai adus pe lume un băiat care a devenit cumnat cu tatăl meu și, prin această calitate, este și unchiul meu. Copilul meu este fratele mamei mele vitrege, iar prin mama mea vitregă, soția mi-a devenit bunică–și eu am ajuns, în mod inevitabil, bunicul meu propriu. Concluzie juridică și existențială: Fericitu Yok a ajuns, în același timp, tată, fiu, nepot, socru, ginere, cumnat și bunic al propriei sale persoane.
Familia noastră nu are nevoie de arbore genealogic – are nevoie de un labirint.
Solicitările subsemnatului Fericitu Yok: Față de cele expuse mai sus, vă rog să binevoiți a-mi comunica, în termen legal, răspunsuri clare la:
Copilul meu–care este, simultan, unchiul meu, cumnatul tatălui meu și fratele mamei mele vitrege–are dreptul la alocație de stat pentru copii? Se vor lua în calcul toate gradele de rudenie concomitente sau doar cel mai avantajos?
Pentru persoanele aflate în întreținerea mea, fără venituri impozabile, doresc să știu:
Cum se stabilește gradul de rudenie pentru fiecare cu fiecare? Rugăm să se folosească și reprezentări grafice, dacă e posibil.
Care este gradul meu de rudenie cu mine însumi, în calitate de bunic propriu?
Are vreo importanță juridică faptul că avem cu toții aceeași grupă de sânge–sânge albastru, cum numai Regii au–, fapt pentru care numeroase persoane doresc să intre în nobila noastră obște?
Care dintre aceste persoane au dreptul să beneficieze de moștenire după decesul meu, inclusiv eu, în calitate de propriul meu bunic?
Au aceste persoane dreptul la asigurări sociale de sănătate gratuite, în condițiile în care numai eu muncesc cu carte de muncă la o fabrică de împachetat fum?
Ce procedură trebuie urmată pentru declararea moștenitorilor, astfel încât să nu creez disensiuni în această familie a mea, atât de unită până în prezent?
Cu speranța că voi primi un răspuns clar, pe bază de temei legal și, de preferință, însoțit de o schemă grafică laminată, vă mulțumesc etern–atât înainte, cât și după moarte. Cu deosebită considerație, Fericitu Yok
Al doilea episod–Telefonul sau cum arată o rețea de iresponsabilitate în acțiune
Fiul meu–un nonconformist care studiază în civilizatul Vest Sălbatic–a sunat-o pe mama sa, adică pe soția mea, purtând cu aceasta următoarea convorbire:
Fiul: Mamă, am SIDA! Trebuie să mă întorc acasă să mă tratez.
Mama: Dacă ai SIDA, atunci să nu te întorci, fiule.
Fiul: De ce, mamă?
Mama: Dacă te întorci, soția ta va fi infectată; de la soția ta –fratele tău; de la fratele tău–sora nevestei lui; de la ea–tatăl tău; de la tatăl tău–sora mea; de la ea–soțul ei; de la soțul ei– eu; de la mine–fratele tatălui tău; de la el–sora ta; și dacă sora ta se îmbolnăvește, se va îmbolnăvi toată localitatea. Așadar, în numele Domnului nostru Satan, rămâi acolo și tratează-te, fiindcă acolo cei bolnavi se tratează cu medicamente, pe când la noi numai când le cântă Prohodul!
Vă rog să-mi comunicați dacă soția mea a procedat corectdin punct de vedere moral, juridic, medical și spiritual.
Epilog–Ce ne spune Fericitul Yok despre noi?
Această satiră nu este un text despre o familie imaginară. Este o oglindă. Prin absurdul deliberat al relațiilor de rudenie și prin cinismul conversației telefonice, se pun în lumină câteva realități dureroase ale societății contemporane:
Degradarea valorilor familiale. Atunci când legăturile de rudenie devin labirinturi imposibil de descifrat, iar familia se definește prin interes mai degrabă decât prin afecțiune și responsabilitate, înseamnă că ceva fundamental s-a pierdut. Familia nu este un dosar la Administrația Financiară – este temeiul societății.
Parazitismul social. Personajele trăiesc fără venituri, cer drepturi și alocații, se gândesc la moșteniri–fără a se întreba niciodată ce pot oferi, ci doar ce pot primi. Aceasta este mentalitatea parazitară criticată fără cruțare.
Iresponsabilitatea față de sănătatea publică. Episodul cu telefonul nu este o glumă despre o boală – este o radiografie a felului în care iresponsabilitatea individuală se transformă în catastrofa colectivă. Mama din text nu greșește prin logica calculului ei; greșeala ei este mai adâncă–că o asemenea rețea de iresponsabilitate a putut fi construită în ani de zile, fără ca nimeni să o oprească.
Lipsa lui Dumnezeu cel adevărat.Adresa „Strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan” nu este un detaliu decorativ. Este diagnosticul: o lume fără Dumnezeu este o lume în care orice relație devine negociabilă și orice valoare devine de vânzare.
„Prostia este una din cele mai neobișnuite boli. Bolnavul nu suferă, în schimb suferă ceilalți.” (Paul-Henri Spaak)
Întrebări pentru reflecție și dezbatere – cu răspunsuri orientative (Răspunsurile nu sunt exhaustive. Ele oferă un punct de plecare pentru discuție, nu un adevăr definitiv de memorat.)
Ce valori ale familiei tradiționale sunt încălcate în textul lui Fericitu Yok? Iată numai câteva:
Fidelitatea și respectul față de prietenie. Autoritatea și demnitatea parentală. Responsabilitatea față de urmași. Căsătoria ca legământ serios. Unitatea și claritatea familiei.
Satira folosește umorul ca armă. Este aceasta o metodă eficientă de educație morală? Avantaje: Umorul dezarmează. Satira face memorabile viciile pe care le critică. Ironia stimulează gândirea critică. Limite: Unii cititori rămân la nivelul glumei. Umorul poate părea că minimalizează probleme grave. Satira funcționează mai bine cu cititori deja formați critic.
În ce fel iresponsabilitatea unuia singur poate afecta o întreagă comunitate?Un șofer beat la volan pune în pericol toți participanții la trafic. Un elev care copiază la examen devalorizează diplomele tuturor colegilor cinstiți. Un părinte care nu-și educă copilul trimite în societate un adult nepregătit să respecte reguli și oameni. Morala: libertatea fiecăruia se oprește acolo unde începe răul față de celălalt.
Ce înseamnă să fii cu adevărat membru al unei familii–drepturile sau obligațiile sunt mai importante?Drepturile și obligațiile sunt inseparabile într-o familie sănătoasă. Dar dacă ar trebui stabilită o prioritate, obligațiile vin primele–pentru că un om care începe prin a întreba „Ce pot face eu pentru familia mea?” va construi o familie; unul care începe prin „Ce pot primi?” va eroda orice familie.
Familia este plasată la „Strada Degeneraților nr. 666”. Ce mesaj transmite prin această alegere? „Strada Degeneraților”–se numește direct procesul descris: degenerarea. „Nr. 666”–numărul asociat în tradiția creștină cu răul absolut. „Cu intrarea în cotă indiviză cu Satan”–o familie fără Dumnezeu împart, fără să știe, acoperișul cu diavolul. Exagerarea artistică este pe deplin justificată: satira are dreptul–și datoria–de a mări oglinda până când chipul din ea devine imposibil de ignorat.
Mama din episodul al doilea face un calcul rece, dar nu greșit din punct de vedere logic. Unde se ascunde, totuși, eroarea ei morală? Eroarea ei nu este în logică, ci în iubire și responsabilitate. O mamă care iubește nu îi spune fiului bolnav „nu te întoarce”–îi spune „vom găsi o cale să te îngrijim fără să îi punem pe alții în pericol”. Când nu construiești responsabilitate și iubire în timp de liniște, nu le găsești în timp de criză. „Satanizarea ajunsă stare de lege, de ordine și de guvernare creează o atmosferă satanică, o pseudo-spiritualitate și o modalitate de viețuire satanică. Sunt astăzi organizații omești satanizate ce răspândesc satanismul. Satanizarea e mai rea decât păgânismul.” (Ioan Ianolide,1919–1986)
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.