Generalul Nicolae Spiroiu (6 iulie 1936-31 martie 2022), Nicu pentru cei care l-au iubit și apreciat, a fost în primul rând un Om de Suflet!
Cu 10 zile în urmă i-am dat un telefon să văd ce mai face și l-am invitat să vină să mă vadă la Sediul meu. Mi-a răspuns: „Frate Dinu, nu prea ies, mă feresc de Covid-ul ăsta dar îți promit, vin să te văd cum mă simt mai bine, ști că am avut ceva probleme cu inima”.
Nu voi vorbi de meritele sale deosebite, ca Mare Oștean al Țării, Ministru al Apărării (între 1991-1994, inițiatorul apropierii României de NATO, care a sprijinit lucrările Comisiei senatoriale de anchetă asupra evenimentelor din decembrie 1989, punându-i la dispoziție toate documentele, mărturiile, probele și facilitățile solicitate și a susținut colectivul însărcinat să elaboreze o Carte Albă a participării armatei la evenimente), competent, specialist desăvârșit care a insuflat încredere ofițerilor și militarilor pe care i-a condus, a contribuit la re-clădirea Noii Armate Române.
De cel care a insuflat Patriotismul, Iubirea de Dumnezeu și a făcut să apară „aerul proaspăt” al unui spirit democratic absent în anii comunismului!
Vorbesc de Omul Bun, de Omul care s-a implicat în activitățile sociale, în ajutorarea celor nevoiași și a tinerelor talente prin Fundația în care avea o funcție Directoare.
Nicu Spiroiu, Om mare de Rigoare (autor a numeroase articole, referate și comunicări științifice din domeniul dezvoltării tehnicii militare, teoriei militare, reformei sistemelor militare, protecției mediului, drepturilor personalului militar și civil din armată etc.) a fost un Om Bun (membru fondator și membru al organizațiilor neguvernamentale: Eurodefence-România, Eurrisc, Casa NATO, Dacia Revival International Society-New York, Propatria, Fundația Colegiului Național de Apărare etc., președinte al Secției de Ciclism și Motociclism al Clubului Armatei „Steaua” între 1986-1990) într-o lume care a devenit egoistă, fără suflet și în care omul este adesea „Homo Homini Lupus” un „lup” pentru ceilalți!
Nicu Spiroiu omul (fost ministru-consilier, Consilier Militar la Misiunea României la ONU din New York între anii 1995-2000, trecut în rezervă cu gradul de general de divizie, înaintat la gradul de general de corp de armată pe 29 noiembrie 1999 și apoi la gradul de general de armată pe 30 noiembrie 2000), îi asculta pe ceilalți, cu un mare spirit de empatie și cu darul de a găsi întotdeauna ce este pozitiv în vorbele și faptele celor cu care interacționa!
Cred că dacă nu ar fi fost un Mare Militar, Nicu Spiroiu ar fi putut fi un adevărat și desăvârșit Preot căci avea „harul” de a fi un „doctor al Sufletului”.
Frate Nicu, acolo, în altă dimensiune, să fii la Dreapta Domnului să veghezi asupra Familiei tale și a Oamenilor de Bine. Dumnezeu să te odihnească. Amin!
General de Bg. (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu, directorul săptămânalului Patria Română
Articole asociate
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
