Hărnicia pedepsită, lenea întreținută. Greierele și furnica – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
„Psihologia Puterii” (în curând la Editura Pro Universitaria, autori Claudiu Oteleanu și Iulian Moisescu).Cine stabilește regulile lumii în care trăim? Cine influențează deciziile care ne privesc sănătatea, libertatea și viitorul? Trăim într-o lume în care puterea nu se mai vede doar în clădirile guvernelor sau în sălile parlamentelor. Ea se află și în marile companii, în fundații, în laboratoare, în tehnologie și în capacitatea de a influența informația care ajunge la milioane de oameni. În „Psihologia puterii”, Claudiu Oteleanu și Iulian Moisescu pornesc de la figura lui Bill Gates și de la evoluția sa, de la fondator al Microsoft la una dintre cele mai influente voci în domeniul sănătății globale. Autorii urmăresc relațiile dintre avere, filantropie, industria farmaceutică, presă și decizia publică, într-o analiză care pune sub semnul întrebării mecanismele prin care se construiește și se exercită influența. Câtă putere poate acumula un singur om? Unde se întâlnesc interesul public și interesele private? Cine controlează deciziile care afectează populații întregi? Și cât de liberă rămâne dezbaterea atunci când banii, tehnologia și comunicarea se concentrează în aceleași mâini? Cartea abordează, de asemenea, rolul credinței și al valorilor într-o societate dominată tot mai mult de tehnologie și de promisiunea unor soluții globale. Este o invitație la reflecție și la dezbatere asupra unei întrebări care ne privește pe fiecare: ce se întâmplă atunci când puterea ajunge să influențeze nu doar ceea ce facem, ci și felul în care gândim?
Parodie la adresa: 1) unor mentalități și a modului dezastruos în care sunt aplicate principiile echității fiscale, economice și sociale; 2) a unei concepții strâmbe despre muncă și viață, în care „greierele mănâncă pâinea leneviei”, iar furnica, model de hărnicie și de înțelepciune, își câștigă hrana cu trudă, dar este jefuită și adusă în pragul sărăciei tocmai pentru că a muncit.
Greierele și furnica în versiunea Americană
Furnica muncește din greu toată vara, în arșiță. Își clădește casă și pregătește provizii pentru iarnă. Greierele o socotește pe furnică proastă; el râde, cântă, dansează și petrece. Odată iarna venită, furnica stă la căldură și mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, fără hrană și fără adăpost, moare uitat de toți: nimănui nu-i pasă de el.
Greierele și furnica în versiunea Românească
Furnica muncește din greu toată vara, în arșiță. Își clădește casă și pregătește provizii pentru iarnă. Greierele o socotește pe furnică proastă; el râde, cântă, dansează și petrece. Odată iarna venită, furnica stă la căldură și mănâncă bine. Greierele, flămând, fără adăpost și tremurând de frig, ajuns în pragul morții de foame, dă interviuri și ține conferințe de presă în care strigă în gura mare: „De ce are furnica dreptul să stea la căldură și să mănânce bine, în timp ce alții, ca el, n-au nici casă, nici ce mânca, îndură frigul și vor muri?” Televiziunile, inclusiv cele publice (de stat, plătite de furnici), realizează emisiuni în direct care arată ce greu o duce greierele și difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. În mass-media apar dezbateri, interviuri și luări de poziție, iar Guvernul și Parlamentul sunt întrebate, răspicat și agresiv:
de ce unii trăiesc în huzur, în timp ce alții mor de foame?
de ce nu se iau măsuri de redistribuire echitabilă a veniturilor și a averilor, în special pe calea impozitelor, pentru a se elimina asemenea grave inechități și discrepanțe sociale?
Românii, manipulați de mass-media, sunt șocați de faptul că, în țara lor, unii sunt lăsați să moară de foame (precum bietul greiere), în timp ce alții trăiesc în huzur (precum furnica). Greierii, lăcustele, țânțarii, păianjenii, muștele, gândacii, tăunii și alți paraziți de același soi organizează manifestații în fața casei furnicii. Salariații „de stat” decid să facă grevă de solidaritate cu greierele, timp de o oră pe zi, până când se rezolvă problema acestuia. Un „formator de opinie în vogă” scrie o carte în care „demonstrează” legăturile furnicii cu fosta Securitate. Ca răspuns la presiunile mass-media și la concluziile sondajelor, Parlamentul emite, în regim de urgență, atât o „Lege privind egalitatea economică și socială”, cât și o „Lege antidiscriminare”, ambele cu aplicare retroactivă, adică de la data la care furnica a început să agonisească. Impozitele furnicii sunt mărite, iar pe deasupra primește și o amendă, pentru că nu l-a angajat pe greiere ca „manager”. Casa furnicii este confiscată de autorități pentru că aceasta nu are destui bani ca să-și plătească impozitele și amenda. Furnica, împreună cu tot mai multe surate ale sale, pleacă din România și se instalează în SUA, unde, prin muncă cinstită și stăruitoare, contribuie la bunăstarea economică și socială a acestei țări. După ce greierele s-a mutat în casa furnicii, ziarele și televiziunile din România fac reportaje și arată cât de bine o duce acesta acum. Casa este invadată de tăuni, lăcuste, țânțari, păianjeni, muște, gândaci etc., organizați sub stindardul „Paraziți din toate colțurile lumii, uniți-vă în România, statul bunăstării noastre!”.
În fosta casă a furnicii, în care domnește acum greierele, se perindă politicieni, parlamentari, guvernanți și (de)formatori de opinie, care țin întruniri și dezbateri, prezentate pe larg în mass-media, unde greierele este prezentat drept „un succes al măsurilor de protecție socială”. Cântărețul Tontilică Ș. Nemuncă compune cântecul „Odihnește-te înainte de-a obosi”, care ajunge foarte repede șlagăr și „un principiu de viață” pentru numeroși tineri, iar (de)formatorul de opinie Rău D. Muncă înființează „Societatea de binefacere pentru cei care s-au născut obosiți și care trebuie să trăiască pentru a se odihni”, care, în scurt timp, ajunge să aibă milioane de membri. Toate aceste „omagii la adresa binefacerilor sociale oferite greierului” țin până se termină belșugul lăsat de furnică. Cum la asemenea ospețe nicio cămară nu ține, oricât de mari ar fi fost proviziile lăsate de furnică, ele se termină înainte de venirea primăverii.
Fosta casă a furnicii, devenită locuință socială pentru greiere, se deteriorează, pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreține. Mass-media intervine și le reproșează Guvernului și Parlamentului că ajutoarele sociale acordate greierului sunt insuficiente. În fiecare județ se înființează și câte o „comisie socială de protecție a greierilor”, cu activitate permanentă, formată din zeci de tăuni, lăcuste, țânțari, păianjeni, muște, gândaci și alți asemenea paraziți, plătiți fiecare cu mii de euro pe lună. Cu toate măsurile de protecție socială luate, greierele moare după ce ia o supradoză de etnobotanice. Ziarele și televiziunile comentează eșecul Guvernului și al Parlamentului de a rezolva corespunzător problema inechităților economice și a protecției sociale. Paraziții se apucă de tâlhărie, camătă, proxenetism, taxe de protecție și trafic de droguri și, în numele „dreptului forței”, terorizează furnicile rămase, care, tot mai puține și mai neputincioase în fața acestor agresiuni, părăsesc România una după alta. Guvernanții, parlamentarii și politicienii se felicită pentru că au reușit să facă din România un stat al bunăstării sociale (pentru paraziți) și o țară a tuturor „libertăților”, în care fiecare face ce vrea în numele democrației și al libertăților individuale și colective. Vă sună cunoscut? Din păcate, Da!
Morala
Omul leneș este periculos pentru societate, iar o societate bazată pe lenevie este sortită pieirii. Nimic nu epuizează și nu ruinează o societate mai mult decât lenea întreținută permanent: o asemenea societate pedepsește hărnicia, răsplătește lenea și, în loc să împartă bogăția, ajunge să împartă sărăcia.
„A întreține lenevia înseamnă a semna certificatul de deces al hărniciei.” (N. Grigorie Lăcrița)
Când furnicile pleacă, rămân doar greierii, iar numai cu cântecul lor nu se poate trăi. De aceea, o societate sănătoasă trebuie să se sprijine pe înțeleapta zicală populară: „Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine.” Prima parte îi privește pe greieri: cine poate munci, dar nu vrea, nu are dreptul să trăiască din munca altora. A doua le privește pe furnici: cine muncește are dreptul să se bucure de rodul muncii sale, fără să fie jefuit de el.
Povestea „Leneșul și pâinea leneviei”
Cică odată, de mult, trecea printr-un sat un car cu boi urmat de mai mulți oameni, iar în car stătea culcat pe paie un om. Niște săteni curioși i-au întrebat: „Unde-l duceți pe acest om, la doctor? E bolnav?”/„Nu, răspund ei, îl ducem să-l spânzurăm.”/„Cum așa? se revoltă sătenii. De ce?”/„Pentru că este atât de leneș, că nici nu vrea să cerșească pentru a-și câștiga o bucată de pâine.”/„Măi, oameni buni, lăsați-l la noi, o să-l ajutăm să trăiască, zice unul. Eu am o grămadă de saci cu posmagi (pâine uscată tăiată felii; pesmet), din care să mănânce cât poftește.”/„Ei, ce zici, omule?” îl întrebară pe cel ce zăcea în car./„Dapăi muiați îs posmagii?”/Când au auzit sătenii una ca asta, au zis cu dezgust:/„Duceți-vă în drumul vostru, că pe acest om nici Dumnezeu nu-l va mai ajuta.” Această poveste a „lenei duse la extrem”, a leneșului care voia ca posmagii să-i fie muiați, a fost preluată deIon Creangăși prefăcută într-o frumoasă și înțeleaptă lecție: „Povestea unui om leneș”.
Citate despre lene
Despre lene s-au scris nenumărate cugetări și aforisme. Am ales câteva dintre cele care o surprind cel mai bine.
„Lenea este foarte obositoare pentru oamenii harnici. Leneșii se odihnesc înainte de a obosi; cei harnici se odihnesc abia când nu mai pot munci.” (N. Grigorie Lăcrița)
„Culmea lenei este să te scoli la șase dimineața ca să ai mai mult timp de stat degeaba.” (Tristan Bernard)
„Leneșul are prea puțin timp pentru cât ar vrea să piardă.” (Tudor Mușatescu)
„Nimic nu îl epuizează și nu îl ruinează pe om mai mult decât inactivitatea permanentă.” (Aristotel)
„Lasă pe mâine doar ceea ce ești dispus să mori fără să fi făcut.” (Pablo Picasso)
„Ce este omul, dacă tot rostul vremii lui e doar să doarmă și să mănânce? O vită, nimic mai mult.” (William Shakespeare, Hamlet)
„Într-o societate bazată pe lenevie, hoție și lăcomie se acordă cele mai multe diplome de merit celor fără niciun merit.” (N. Grigorie Lăcrița)
„Leneșii au un mare avantaj: îi găsește moartea odihniți.” (Vasile Ghica)
„Orice Rai interzice lenea; numai Iadul o primește cu brațele deschise.” (N. Grigorie Lăcrița)
„Din lăcomie provine mânia, din lăcomie ia naștere dorința, din lăcomie rătăcirea și pierzarea; lăcomia este pricina faptei rele.” (Hitopadeșa)
„Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu și lăcomia lui.” (Mahatma Gandhi)
„Nimeni nu cade mai iute în nenorocire ca aceia care râvnesc bunul altuia.” (Petronius)
„Lăcomia a dus la pierzare pe mult mai mulți decât foamea, fiindcă au voit să aibă o parte mai mare.” (Theognis)
Interesul propriu, motor al schimbului cinstit, nu trebuie însă confundat cu lăcomia: „Nu de la bunăvoința măcelarului, berarului sau brutarului așteptăm noi să ne fie servită masa, ci de la grija cu care aceștia își privesc propriul interes. Ne adresăm nu omeniei lor, ci egoismului lor și niciodată nu le vorbim de nevoile noastre, ci de avantajele lor.” (Adam Smith)
Hoția
„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci complice.” (citat atribuit lui George Orwell)
„Pe hoții mărunți îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcții publice.” (atribuit lui Esop)
„A fura ideile unei persoane se numește plagiat; a fura ideile mai multora este muncă de cercetare.” (Wilson Mizner;atribuit adesea lui Steven Wright)
„Hoțul trece drept boier când hoția îl îmbogățește.” (Proverb)
„Dacă ai furat o dată, devii hoț pentru toată viața.” (Proverb)
„Hoția merge mână în mână cu domnia.” (Proverb)
Furnica și albina, modele biblice de hărnicie și de înțelepciune
Solomon ne învață, în cartea biblică „Proverbele lui Solomon”,capitolul 6, versetele 6-11, că leneșul poate deveni mai harnic și mai înțelept dacă își ia drept model de hărnicie, de înțelepciune prevăzătoare și de responsabilitate furnica, cea care își strânge hrana vara: „Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuși își pregătește hrana vara și strânge de ale mâncării în timpul secerișului. Până când vei sta culcat, leneșule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!… Și sărăcia vine peste tine ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.”(Proverbe 6:6-11
Imediat după aceste versete, Solomon zugrăvește chipul omului de nimic, la care lenea a dat naștere vicleniei și răutății: „Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, clipește din ochi, dă din picior și face semne cu degetele. Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri. De aceea nimicirea îi va veni pe neașteptate; va fi zdrobit deodată și fără leac.”(Proverbe 6:12-15)
În Biblia ortodoxă, care urmează Septuaginta, îndemnul de a merge la furnică este urmat și de cel de a lua aminte la albină: „Du-te, leneșule, la furnică și vezi munca ei și prinde minte! […] Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și ce lucrare iscusită săvârșește. Munca ei o folosesc spre sănătate și regii și oamenii de rând. Ea e iubită și lăudată de toți, deși e slabă în putere, dar e minunată cu iscusința.”(Pildele lui Solomon 6:6-8, Biblia ortodoxă)
Tot aici, avertismentul împotriva lenei se încheie cu o făgăduință pentru cel harnic: „Iată, vine sărăcia ca un trecător și nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerișul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.”(Pildele lui Solomon 6:11, Biblia ortodoxă)
Același îndemn la hărnicie străbate întreaga Scriptură: „Cine se lenevește în lucrul lui este frate cu cel ce nimicește.” (Proverbe 18:9)
„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9:4)
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.