Acasă Conferințe, Dezbateri, Simpozioane Protejat: Importanța și necesitatea armonizării legislației Românești cu legislația Uniunii Europene. ...
Protejat: Importanța și necesitatea armonizării legislației Românești cu legislația Uniunii Europene. Impozitul pe avere și Cota unică de impozitare – un impozit de „avarie” (prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Monitorul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Naţiunile Unite)
, pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize, toate acestea constituind acte juridice. Regulamentul este actul juridic european cu aplicabilitate generală, obligatoriu în toate elementele sale și direct aplicabil în toate statele membre, de la data la care intră în vigoare.Decizia este obligatorie în toate elementele sale, iar în cazul în care se indică destinatarii, este obligatorie numai pentru aceștia, de la data intrării în vigoare.Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.Recomandările și avizele nu au caracter obligatoriu. Actele juridice europene care au caracter obligatoriu (regulamentele, deciziile și directivele) sunt adoptate la nivelul Uniunii prin proceduri legislative (procesul decizional european). Autoritățile naționale cu atribuții în domeniile în care sunt inițiate proiecte de asemenea acte (ministere sau organe de specialitate responsabile) participă la procesul decizional european, potrivit dispozițiilor legale care reglementează Sistemul național de gestionare a afacerilor europene, promovând pozițiile naționale cu privire la aceste proiecte. Astfel, desemnarea instituțiilor responsabile pentru elaborarea și susținerea mandatelor și a mandatelor generale se realizează în cadrul Comitetului de coordonare a Sistemului național de gestionare a afacerilor europene[1]. Există, de asemenea, regulamente, decizii sau directive care nu au sunt adoptate printr-o procedură legislativă - actele delegate și actele de punere în aplicare, adoptate de către Comisia Europeană prin proceduri distincte, conform art. 290 și 291 din TFUE.Participarea națională la procesul decizional european și transpunerea/aplicarea actelor legislative europene sunt intrinsec legate și reprezintă etape interdependente ale unui proces unic și coerent. Directivele UE se asumă din punct de vedere al competenței instituționale încă din faza de proiect, iar toate implicațiile juridice, economice, sociale etc. ale acestora trebuie să fie clar reprezentate și temeinic evaluate, din timpul procesului decizional UE, în contextul promovării pozițiilor naționale asupra acestora. Transpunerea directivelor trebuie demarată, cel târziu, la momentul publicării directivelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE). Este util ca informațiile privind competențele instituționale, tipul actelor normative de transpunere și calendarul de conformare să fie comunicate MAE la momentul publicării directivelor în JOUE, inclusiv electronic – de către persoanele de contact desemnate din autoritățile de linie.După publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actelor legislative UE, acestea intră în vigoare (de regulă, în cea de-a douăzecea zi de la publicare), iar direcțiile de acțiune ale autorităților naționale sunt specifice în raport cu actul vizat. Crearea cadrului juridic de aplicare a regulamentelor și deciziilor UEÎn cazul acestor acte obligatorii, ca regulă generală, de la intrarea lor în vigoare, autoritățile naționale responsabile aplică, în mod direct, dispozițiile lor în România.În situații de excepție, deja identificate cu ocazia participării la procesul decizional european asupra acestor acte, este necesară adoptarea de măsuri interne suplimentare, pentru crearea cadrului juridic de aplicare directă (spre exemplu, desemnarea unor instituții competente la nivel național, stabilirea unor norme organizatorice și/sau funcționale, a unor sancțiuni etc.).Având în vedere caracterul lor direct aplicabil prevăzut de TFUE, nu este permisă dublarea prevederilor regulamentelor sau a deciziilor prin copierea lor în legislația statelor membre (paralelism legislativ).Astfel, instituțiile naționale competente au obligația de a abroga sau modifica actele normative naționale în vigoare care „dublează”, încalcă sau adaugă nepermis la prevederile unor regulamente, astfel încât să nu existe paralelisme, încălcări sau alte obstacole în aplicarea lor directă.În calitate de instituție cu rol de coordonare în materia afacerilor europene, MAE avizează, în mod obligatoriu, proiectele de acte normative care urmăresc crearea cadrului juridic necesar aplicării regulamentelor sau a deciziilor UE.MAE, dacă este cazul, poate organiza sau participa la grupuri de lucru inter-ministeriale, în scopul asigurării cadrului juridic necesar aplicării unor regulamente sau decizii europene.){kind=link}