„Din întâmplare”, ca întotdeauna de altfel pretutideni, mă aflam și în Portugalia, după ce micuța Madeleine McCann a dispărut fără urmă. Când evenimentul a avu loc eram în Benidorm (Alicante, Spania, Costa Blanca) la prietenul meu vechi și „colaborator” într-o serie de evenimente socio-judiciare la care am participat, José Perez-Tornel (fostul vecin de apartament în rezidența mea pariziană de lângă Place Gambetta în sectorul 20, înainte) de naționalitate spaniolă care după pensionare (în 2002) l-am reptriat definitiv în țara sa natală.
Printre altele, este tot el și cel care m-a introdus (sub acoperire) în traficul de carne de vită contaminată cu „boala vacii nebune” (Encefalopatia Spongioformă Bovină) între Regatul Unit și Europa (via Belgia, dirijat de către Ruddy DeCock/Decock), care, ulterior, am decoperit că avea strânse legături cu celebrul Jaf de diamante de la ABN Amro din Anvers (AWDC–Antwerp World Diamond Centre) în valoare de cca 21Mil€. Este primul meu contact cu Poliția spaniolă, iar cu unii dintre membrii săi am reușit să „leg” prietenii de lungă durată, care m-au ajutat cu o serie de informații într-o serie de dosare criminale de mare anvergură în care am efectuat anchete private (în calitate de PI–Π, Private investigator).
Ca urmare, nu puteam să revin în Franța fără să trec prin Algarve (regiunea cea mai sudică din Portugalia, oficial numită Região do Algarveuna din cele 7 regiuni administrative ale Portugaliei alături de Alentejo, Azore, Região Centro, Região de Lisboa, Madeira, Região Norte) ca să mă informez asupra acestui eveniment dramatic ieșit din comun, cu care m-am întâlnit deja și în Franța, în dosarul dispariției fără urmă a fetiței Estelle Mouzin (pe 9 ianuarie 2003). După o lungă ședere (cca o lună), reiterată câteva luni mai târziu, am avut convingerea fermă (pe care o am și astăzi!) că autoritățile polițienești portugheze și-au făcut datoria cu simț de răspandere în acest dosar criminal, în ciuda serioaselor divergențe, pe această tema, cu cele britanice, iar anchetaorul portughez Gonçalo Amaral are dreptate în tot ceea ce susține în cartea sa „Maddie–l’Enquête interdite/Maddie–Ancheta interzsă”. Pentru că există o serie de observații ale acestuia care sunt compatibile cu rezultatul investigațiilor mele (ancheta mea privată).
Evenimentul dramatic are loc în seara zilei de joi, 3 mai 2007, Madeleine (Maddie) Beth McCann, când o fetiță britanică în vârstă 4 ani, dispare fără urmă în stațiunea balneară Praia da Luz (Algarve, Portugalia), unde, ea se afla în vacanță, împreună cu părinții săi, Kate–Marie McCann (n.1968) și Gerald–Patrick McCann (n.1968), un cuplu de medici britanici și cei doi frați gemeni ai ei, Sean și Amelie McCann (în vârstă de 18 luni). Pe 7 septembrie 2007 soții McCann vor fi inculpați în dosarul dispariției, Kate fiind bănuită (de către anchetatorii portughezi conduși de către Gonçalo Amaral), că accidental, și-ar fi ucis fetița, cu ceea ce Gerald ar fi fost la curent, dar ulterior, pe 21 iulie 2008, ca urmare a intervenției unor personalități și instituții britanice importante (cu caracter politic) ei vor fi scoși de sub urmărire penală. Deși vor fi explorate mai multe piste, mai mult sau mai puțin fiabile, până la începutul deceniului doi, anchetatorii nu vor ajunge la niciun rezultat concludent, când la începutul lunii mai 2011, Scotland Yard va relansa ancheta, grație unei noi piste, în care doi pedofili încarcerați în Scoția (Charles O’Neil și William Lauchlan) ar putea fi implicați în dispariția lui Maddie, dar ar fi fost vorba de o pistă falsă.
Din contră, părinții lui Maddie vor crea „Madleine’s Fund” un Raising money, care până în martie 2008 va atinge suma de „£1,846,178 (including £1.4 million through the bank, £390,000 online, and £64,000 from merchandise”) și care se va mării, mai mult decât substanțial, ca urmare a publicării cărții lui Kate–Marie McCann (legat de eveniment) în 2011 („Madeleine–Our Daughter’s Disappearance and the Continuing Search for Her Madeleine”) „The decision to publish this book has been very difficult, and taken with heavy hearts. My reason for writing it is simple: to give an account of the truth. Writing this memoir has entailed recording some very personal, intimate and emotional aspects of our lives. Sharing these with strangers does not come easily to me, but if I hadn’t done so I would not have felt the book gave as full a picture as it is possible for me to give. As with every action we have taken over the last four years, it ultimately boils down to whether what we are doing could help us to find Madeleine. When the answer to that question is yes, or even possibly, our family can cope with anything. What follows is an intensely personal account, and I make no apology for that. Nothing is more important to us than finding our little girl (…). It is a sad fact that not a single police force anywhere is proactively looking for Madeleine (as is the case for many other missing children). I am sure this book will reenergize the search for our daughter and the public will get behind the Find Madeleine campaign once again. It is simply not acceptable that the authorities have given up on Madeleine—especially when no comprehensive review of the case has been undertaken. Our daughter, and whoever took her, are out there. We need your help to find them.”—Gerry McCann (May 2011)
Pe 28 iulie 2015, un motociclist australian găsește o valiză cu rămășițele corporale ale unui copil (în vârstă de 2-4 ani, decedat, aproximativ, în 2007), dar analizele de laborator ale amprentelor sale genetice vor infirma că ar fi vorba de Maddie. Până pe 17 iunie 2020, o serie de alte piste vor fi studiate dar, tot, fără succces, când însă poliția germană va anunța că Parchetul din Brunswick ar fi în posesia unor informații sigure despre cel care ar fi ucis-o pe Maddie. Conform informațiilor pe care le dețin, ar fi fost vorba de un bărbat de naționalitate germană (în vârstă de 43 de ani), un pedofil multirecidivist, care, în momentul dispariției lui Maddie s-ar fi aflat în proximitatea locului (în Portugalia), iar ulterior ar fi fost încarcerat la închisoarea din Kiel, într-un alt dosar criminal. Ce știam despre cetățeanul german în cauză? După părerea mea (conform informațiilor mele!), omul nu avea nicio legătură cu dosarul în cauză, în care l-am susținut (și îl susțin în continuare!) pe anchetatorul portughez Gonçalo Amaral (cu echipa sa de investigatori), contrar opiniei publice britanice și Scotland Yard, care caută un vinovat, „exterior familiei”.
În cartea sa „Maddie–l’Enquête interdite/Maddie–Ancheta interzsă” (publicată în 2009 la Éditions François Bourin) există o serie de observații ale acestuia care sunt compatibile cu rezultatul investigațiilor mele, dar pentru care, Gonçalo Amaral (împreună cu editorul său) a fost dat în judecată de către soții McCann și condamnat la plata unor daune morale în valoare de 0,5Mil€ pentru defăimare (conform verdictului din 28 aprilie 2015 al tribunalului civil din Lisabona) căreia se adaugă penalitățile și dobânzile în valoare de 106 000 € (conform avocatului cuplului Isabel Duarte, care solicitau suma de 1,2Mil € pentru despăgubiri, datorită prejudiciului cauzat anchetei în dosar).
După 14 luni de anchetă controversată, în care părinții micuței Maddie au fost inculpați în dosar, iar Amaral a fost, îndepărtat de anchetă, pentru ca mai târziu să fie „virat” (dat afară) din poliția prortugheză, dosarul a fost clasat în 2008 și redeschis pe 9 mai 2011 de către Scotland Yard, după ce pe 3 noiembrie 2009 părinții lui Maddie vor lansa un nou „appel à témoin” (căutare de martori) difuzat prin intermediul unui clip video (cu „fotografii reactualizate” cu ajutorul unor programe speciale) tradus în 7 limbi, iar în martie 2010, tribunalul portughez autorizează publicarea raportului de anchetă (în cca 2.000 de pagini).
Celebra poliție londoneză ar fi relansat Ancheta datorită unei „piste noi”, într-un dosar criminal în care un cuplu de pedofili din Scoția descries ca „foarte periculos” („mobil” în Europa, în special în Portugalia în cursul anului 2006), Charles O’Neil (în vârstă de 48 de ani) și William Lauchlan (în vârstă de 34 de ani), condamnați deja la 30, respecyiv, 26 de ani de recluziune criminal pentru 6 atacuri cu caracter sexual asupra unor minori (și uciderea mamei unuia dintre aceștia) au și fost încarcerați în detenție provizorie, iar primul dintre ei, ar fi fost văzut și în proximitatea complexului turistic de la Praia da Luz („Plaja luminii”), în sudul Portugaliei, de unde Maddie a dispărut (fără urme) pe 3 mai 2007.
Parcursul lor datează încă din anii 1990, în urmă căruia au fost condamnați pentru prima dată în 1998 de către înalta curte din Glasgow pentru 31 de capete de acuzare legate de infracțiuni sexuale (agresiuni, asupra minorilor) în ultimii 5 ani. În timpul detenției sale, O’Neill s-ar fi lăudat codeținuților săi că ar fi ucis și mama unuia dintre victimele sale (Allison McGarrigle disoărută cu un an în urmă!) pentru că îl șantaja), iar corpul ei l-ar fi aruncat în mare. Eliberați condiționat sub control judiciar în 2002, William Lauchlan violează regulile dispozitivului judiciar și se refugiază în Spania pentru a evitarea arestării lui.
În timp ce O’Neill, rămâne în Scoția un timp, iar în 2023, înainte de a-l reîntâlni pe „asociatul” său în 2003, abuzează (sexual) unadolescent în vârstă de 14 la Irvine (regiunea North Ayrshire). În 2004, cei doi vor fi arestați de către polițiștii spanioli la Alicante (Costa Blanca) pentru răpirea si sechestrarea, drogarea și abuzarea sexuală a unui adolescent în vârstă de 15 ani și extrădați în Marea Britanie, unde în cursul lunii aprilie 2005 vor fi inculpați în dosarul asasinării lui Allison McGarrigle, dispărut cu un an în urmă (al cărui corp nu a fost niciodată găsit!).
În ceea ce îi privește pe cei 2 inculpați, Charles O’Neill și William Lauchlan, după numai un an de arest preventiv, vor fi puși în liberate din „lipsă de probe suficiente” în dosar, adică, îndoiala trebuie să fie favorbilă inculpatului, iar în 2006 se vor întoarce în Spania, cu identități false la Vecindario (un oraș industrial), în insula Grande Canarie, unde vor înființa o întreprindere de „curățenie”, specializată în spălarea geamurilor (exterioare) ale imobilelor, ceea le va permite „accesul” la vilele și apartamentele secundare ale celor care petrec vacanțele pe insulă, o perioadă sumbră a acesteia, mai ales din cauza dispariției lui Yeremi Vargas (un copil în vârstă de 7 ani) din fața casei.
Adevărata lor identitatte este descoperită în 2007, când după uu sejur în Portugalia, la revenire în Marea Britania s-au cazat într-o pensiune pentru „homeless” (persoane fără domiciliu fix) la Blackpool. Acolo, cuplul s-ar fi împrietenit cu mama unui copil în vârstă de 6 ani (pe care l-a fi abuzat sexual) pe care ar fi convins-o să devină pentru ei o mamă-surogat (mamă de împrumut, „surrogate”). Activitatea lor criminală ia sfârșit în 2010, când cei doi sunt judecați și condamnați la închisoare pe viață cu perioade de siguranță de 30, respectiv, 26 de ani de recluziune criminală pentru violuri și asasinarea lui Allison McGarrigle. Iată și evenimentele remarcabile care au succedat în dosarul răpirii micuței Maddie McCann până în prezent.
- În 2011, soții McCann beneficiază de ajutorul prim-ministrului britanic David Cameron (n.1966, fost prim-ministrul al Regatului Unit și liderul Partidului Conservator între 2010–2016) care intervine la Poliția Metropolitană pentru stabilirea unei liste cu 600 de persoane, dintre care 41 ptențiali suspecți, toți audiați, dar fără niciun succes.
- În 2013, Scotland Yard a realizat un portret–robot al suspectului cu ajutorul sistemului E-FIT (Technique Électronique d’Identification Faciale) care au fost distribute prin intermediul internetului și al rețelelor socialr în întreaga lume
- Pe 28 iulie 2015, în proximitatea autostrăzii din Wynarka (la est de Adelaide) o valiză este decoperită de către un motociclist australian în care se aflau rămășițele unui copil (după îmbrăcăminte–rochie de dans, șosete roz, o fetiță), care conform aparențelor părea să fi fost cadavrul unui copilaș cu părul deschis în vârstă de 2–3 ani, decdat, foarte probabil, în 2007, adică al lui Maddie MCcann, ceea ce însă vor contrazice amprentele genetice recoltate de pe obiecte. Atunci, de la dispariția lui Mddie, conform unui document al Scotland Yard, ancheta ar fi costat deja peste 10Mil £.
- Pe 19 aprilie 2017, bona lui Maddie McCann, după 10 de la dispaiția ei, face niște dezvăluiri legate de ziua dispariției acesteia, în care susține nevinovîția părinților ei Kate–Marie McCann și Gerald–Patrick McCann, care în momentul derulării evenimentului erau la cină la un restaurat aflat la cca 120m distanță de bungalow unde erau cazați (și unde copii dormeau).
- Pe 27 aprilie 2018, Andrés (un om de afaceri în vârstă de 45 de ani, de naționalitate spaniolă) recunoaște (după prortretul–robot pus în curculație de către Scotland Yard) un invid „distins”, „cu părul îngrijit” („cu o batistă în mână, îmbrăcat cu un pulover de lână cu V la gât”), cu o aparență „nobilă”, „pe care l-ar fi întâlnit într-un mic hotel din Abrantes și care în cursul lunii noiemnbrie 2001 ar fi încercat să-i răpească fetele sale (atunci în vârstă de 3 și 15 ani), ceea ce ar fi semnalat, de altfel, autorităților spaniole la revenirea în țară, dar din păcate, nu ar fi primit niciun răspuns. Ca urmare, în cursul lunii noiembrie o nouă sumă de 150.000 £ va fi alocată de către guvenul britanic (în dosarul Maddie Mac Cann) pentru căutarea vinovatului (vinovaților), ceea ce ridică totalul de cheltuieli la suma de 11,75Mil £.
- La începutul lunii mai 2019, poliția portughează s-ar fi aflat, din nou, în fața unei noi piste, având în vizor un nou suspect, un „maniac sexual” prezent la Praia da Luz în timpul dispariției lui Maddie McCann. Este vorba de pedofilul german Martin Ney (în vârstă de 48 de ani) prezent în regiunea Algarve din Portugal, de mai multe ori, în cursul anului 2007. Acesta se afla în detenție, fiind condamnat la închisoare pe viață în 2011 pentru uciderea a trei copii.
- Pe 3 iunie 2020, poliția germană (care ar fi primit 270 de apeluri telefonice și sute de e-mail-uri după lansarea unui mesaj de căutare cu o recompensă de 20.000£ pentru „Operation Grange” la 020 7321 9251 aflată sub comanda Det Ch Insp Mark Cranwell) anunță că ar fi „găsit” un nou suspect, un cetățean german Christian Brueckner (un alb, în vârsta de 43 de ani, blond, filiform, 1,80m un prădător sexual, pedofil multirecidivist, condamnat de mai multe ori pentru abuzuri sexuale comise contra minorilor, care executa o pedepasă privată de libertate în penitenciarul din Kiel– un district urban, capitala landului german Schleswig-Holstein),
- Pe 17 iunie, Hans–Christian Wolters de la Parchetul din Braunschweig (oraș cu statut administrativ de district urban în landul Saxonia Inferioară) deschide și o informație judicară în dosar, având în vedere că, acesta ar fi trăit cu regularitate în Algarve în perioada 1995–2007, în particular, într-o casă aflată între Lagos și Praia da Luz, când lucra în restaurație în regiune (în fața căreia erau parcate două vehicule, un VW Camper (furgonetă) și un Jaguar (berlină, care nu ar fi fost inmariculat pe numele lui). Conform unor surse apropiate dosarului, suspectul ar fi folosit un telefon mobil portughez, cu numărul +351 912 730 680 în ziua în care Madeleine a dispărut și pe care ar fi fost înregistrat un apel în zona Praia da Luz de la un alt număr de mobil, +351 916 510 683, de la cineva care nu se afla în zonă. Inculpatul a fost însă achitat în dosar pe 8 octombrie 2024, după 38 de zile de proces de către Curtea Penală (Strafkammer) compusă din 5 magistrați (3 Berufsrichter și 2 Schöffen) din Braunschweig,
De remarcat este și faptul că înainte de verdict, avocatul Clarence Mitchell, care reprezenta familia McCann de 13 ani, s-a declarat „deosebit de satifăcută” de rezultatul obținut de către autoritățile germane, cu atât mai mult cu cât, atunci în această anchetă de mare anvergură ar fi fost investiți, deja peste 12Mil£.
- Pe 19 februarie 2023, Julia Faustyna, o tânără femeie poloneză, muziciană și model, în vârstă de 21 de ani (stabilită în Germania), pretinde pe contul său de Instragram (iammadeleinemccan) că ar fi Maddie McCann („I Am Madeleine McCann”) dispărutră cu 15 ani în urmă (deși ar fi avut cu 2 ani mai mulți decât dispăruta), având în vedere că avea o serie de asemănări fizice cu aceasta (alunițe pe față și coapse, ca de altfel și o pată pe ochiul drept), dar testele ADN practicate pe Julia Wendell (Julia Wandelt, de naționalitate germană care ar fi fost titlarul contului lui Julia Faustyna), vor infirma această ipoteză.
Bibliografie
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…