Universitatea Apollonia din Iaşi, având ca președinte pe profesorul și omul de știință Vasile Burlui (n.1943), are un sistem de conducere coerent, transparent și integrat în scopul de a realiza o administrație eficace și eficientă, corespunzatoare unui management performant. Fundaţia „Sfânta Apollonia”, în calitate de fondator al Universităţii „Apollonia” din Iasi are îndatorirea şi dreptul de a sprijini universitatea sub toate aspectele coordonării în domeniul didactic, al cercetării, financiar-contabil, al strategiei de dezvoltare, etc. Pentru a pune în practică aceste drepturi şi obligaţii şi având drept fundament proprietatea privată, profesorul Vasile Burnei Preşedintele Fundaţiei „Sfânta Apollonia” în calitatea de Presedinte–fondator al Universitatii este Preşedintele Universităţii „Apollonia”. În anumite situaţii când Preşedintele Universităţii este indisponibil, Fundaţia fondatoare poate numi o altă personalitate care va îndeplini atribuţiile Preşedintelui Universităţii.
În sfârșit, dacă reputația și prestigiul profesorului de medicină dentară (chirurgie și protetică dentară) Vassile Burlui, adică, de „om de știință” sunt bine cunoscute de marele public, mulți specialiști de înalt nivel academic și nu numai străini dar și români, invitați și prezenți la marile congrese internaționale (33 până în prezent) organizate de către Univewrsitatea Apollonia din Iași, nu cunosc și cealată componentă, cea de „om de litere” al profesorului Vasile Burlui, care este și autorul prestigioase cărți cu carcter literar „Portaluri”, „Galacticele”, și „Mesaj catre Criton”, „Poemele orasului”, „Sfidarea timpului” (apărute în Editura Cartea Românească) și „Între cer și pământ” publicată de aceași editură. Există și o carte consacrată activității literarea a profesorului Vasile Burlui coordonată de către Conferențiarul Paul Gorban cu titlul „Clepsidra de aer. Vasile Burlui în viziunea crticii literare”
Dar, de curând am făcut o descoperie importantă, confirmată și de către o cunoștință (apropiată) Conferențiar Dan Pepelea de la Facultatea de Muzică a Universității „Transilvania” din Brașov (pe care în trecut l-am frecventat des), și anume că, Profesoara Roxana-Maria Pepelea (conducător de doctorat), un nume de referință în muzicologia românească, de la aceași facultate are și o Compoziție muzicală achiziționată de către UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România–Asociația pentru Drepturile de Autori–organismul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor de opere muzicale, constituit potrivit sentinței judecătorești 218/PJ/1996 și avizat ca organism de gestiune colectivă pe domeniul muzical prin Decizia ORDA nr. 3/1997) pe versurile Profesorului Vasile Burlui (printre altele și vicepreședintele Academiei Oamenilor de Știință din România-filiala Iași) cu titlul „Irreparabile tempus”–opt lieduri pentru mezzosoprană și pian pe versuri de Vasile Burlui (SIMN 2015, Iași, 28 mai 2015) dedicată soției acestui (fostă colegă cu ea), o cunoscută soprană, profesoara Adela–Ioana Burlui (n.1957) la secția Canto și prodecan al facultății a Universității de arte „George Enescu” din Iași, „personalitatea de nobilă demnitate a şcolii ieşene”, „mândria clasei de canto” decedată la vârsta de 53 de ani (după o lungă suferință) în urma unei boli incurabile (cancer) și înmormântată pe 15 ianuarie 2011 (în Cimitirul Eternitatea), cu 13 ani în urmă. De altfel, în Teza de abilitare, D-na profesoară Roxana Pepelea citează pe pag. 15 și un articol, în comun (legat de implicația matematicii în muzică) de care m-am ocupat în anii 2009-2010 în cadrul CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development–Headhunting) în colaborare cu profesorul Trosca Mugur (atunci, profesor la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” din București), de pregătirea candidatului Cyprien Finta (n.1990, Paris) la admitrea în facultatea de Inginerie de sunet a Conservatorului Național Superior de Muzică și Dans de la Paris, un proiect la care au colaborat și soții Conferențiar Dan Pepelea de la Facultatea de muzică a Universității Transilvania Brașov și prof. gr. I Domnica Pepelea de la Liceul Vocaţional de Muzică „Tudor Ciortea” .
După absolvire, Profesoara Adela-Ioana Burlui „a experimentat viaţa de cântăreţ în colectivul operei ieşene, bucurându-se de măreţia, de strălucirea scenei. A întruchipat personaje din Flautul fermecat şi Nunta lui Figaro, din Nabucco şi Carmen, din Faust şi Boema, din cele mai spumoase operete ale repertoriului teatrului liric ieşean de atunci, însemnând perioada 1982-1992. A cunoscut din plin şi dezamăgirea, deziluzia culiselor. În consecinţă, a ales o carieră complementară, cea de profesor-artist, continuând să lanseze compoziţii contemporane, să anime colective de tineri cântăreţi prin participarea sa, să imagineze spectacole sincretice, apărând de fiecare dată într-o formă impecabilă. Cariera sa de interpret de muzică de cameră şi de concert vocal-simfonic a avut o amploare prea puţin cunoscută. Repertoriul de lied se întindea pe toată plaja stilistică universală şi românească, de la Beethoven, la Richard Strauss, Debussy, Ravel, Rahmaninov; în aria românească n-a evitat nici cântecele lui Tiberiu Brediceanu, nici capodoperele semnate de Enescu şi Jora, nici filosofica lucrare Eminesciana II de Pascal Bentoiu. Oratorii şi cantate integrale, arii selectate în programe de concert–sunt atât de multe titluri ce ar merita un studiu monografic consistent.”
„Ada Burlui a avut o înţelegere cu totul specială faţă de partiturile moderne şi contemporane, educaţia sa muzicală completă şi îndelungată, perfecţionarea continuă înlesnindu-i abordarea câtorva dintre cele mai complexe creaţii novatoare, de la lieduri ale compozitorilor ieşeni Vasile Spătărelu, Viorel Munteanu, Leonard Dumitriu la haiku-uri abstract-dodecafonice semnate de Roman Vlad (Le Stagionni giapponesi, p.a. 1994). Dar poate cea mai reverberantă împlinire a sa în repertoriul modern a fost monodrama Vocea umană de Francis Poulenc, realizată în 1991 pe scena operei, sub bagheta maestrului Corneliu Calistru. Spectacolul a pus în lumină o artistă totală, cu un larg evantai de mijloace actoriceşti şi vocale care a reuşit să susţină dramaturgia spectacolului printr-o oră de recitativ acompaniat (?!). O oră de declamaţie cântată, în maniera clasicizată a modernismului francez, precum în Pelléas et Mélisande de Claude Debussy. Peste ani, în teza sa de doctorat, publicată sub titlul Concepte interpretative în muzica vocală a secolului XX (Editura Junimea, 2007) descoperim resorturile filosofice şi ştiinţifice ale acestor surprinzătoare reuşite interpretative ale Adei Burlui.”
„Absolvenţii săi îşi construiesc astăzi cariera, doctoranzii şi-au terminat şi publicat tezele. Ce mândră ar fi fost astăzi profesoara universitară Ada Burlui! Armonia în viaţă şi în creaţia interpretativă a fost o însuşire decisivă a profilul său. Am perceput existenţa unui echilibru al contrariilor, între patos, vehemenţă, siguranţă–distincţie, eleganţă, aristocraţie–, bunătate, sensibilitate, sentimentalism. Bogăţia personalităţii a făcut-o pe Ada Burlui să cultive, alături de capodoperele marelui repertoriu, muzica de salon, genurile camerrale pentru ansambluri vocal-instrumentale. Bucuria muzicii s-a revărsat în interpretarea duo-urilor, terţetelor, cvartetelor vocale, pe scenă, la clasă, în producţiile studenţilor săi. În amintirea acelor momente de comuniune muzical-interpretativă, artistele de pe afişul concertului, au oferit un program încântător şi accesibil de duo-uri vocale cu pian.” (prof. dr. Laura Vasiliu)
Profesorul Vasile Burlui care pe 18 februarie 2024 va împlini vârsta de 81 de ani, este originar din Suceveni (judeţul Galaţi) şi este stabilit la Iaşi. Este medic stomatolog, profesor universitar şi poet. A absolvit Facultatea de Stomatologie a Institutului Medico-Farmaceutic Iaşi în anul 1967. Obţine titlul de Doctor în Medicină în anul 1976. Din 1971, desfăşoară diferite activităţi în domeniul medicinii stomatologice, aducând contribuţii de referinţă în domeniul cercetării academice şi universitare. Pe lângă cele peste 500 lucrări ştiinţifice, Vasile Burlui a publicat şi cărţi de poezi, despre care Ioan Holban, Nichita Danilov, Adi Cristi, Iulian Popescu, Paul Gorban şi alţii au scris în presa literară. Dintre cărţile publicate de poet amintim:
- Philemon şi Baucis (Casa editorială Demiurg, Editura Apollonia, 2011)
- Concert melancolic (Casa editorială Demiurg, Editura Apollonia, 2011)
- De anima (Casa editorială Demiurg, Editura Apollonia, 2012)
- Pianissimo (Casa editorială Demiurg, Editura Apollonia, 2012)
- Înger răstignit (Casa editorială Demiurg, Editura Apollonia, 2012)
- Rendez-vous sideral (Editura Apollonia, 2012)
- Interogaţiile lui Aşur (Editura Apollonia, 2013, Solilocvii, Editura Apollonia, 2014)
- Via Dolorosa (Editura Apollonia, 2014, Concert Brandenburgic, Editura Timpul, 2015)
- Concerto brandebourgeios (Editura Vinea, 2016, Câmpiile Okavango, Editura Junimea, 2016)
- Mesaj către Criton (Editura Cartea Românească, 2018, Galacticele, Editura Cartea Românească Educaţional, 2019)
- Poemele oraşului (Editura Cartea Românească Educaţional, 2020)
- Sfidarea timpului (Editura Cartea Românească Educaţional, 2021)
În încheiere, după părerea mea, Profesorul Vasile Burlui (preşedintele Universităţii „Apollonia” din Iaşi, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi din 2014), debutează ca „om de litere” în spațiul public după decesul soției sale Adela-Ioana Burlui (în 2011) din dorința de a se exprima „vizibil” legat de ființa iubită și pierdută mult prea devreme, din dorința de a-și exprima sentimentele față de ea „în tăcere”, dar poate și pentru a demonsra lumii că un om de știință de valoare este capabil să și scrie lucrări temerare, cu ceea ce mulți „profesionisți” nu se pot lăda, din păcate. Am dreptate, „iubite frate” Burlui? (ca să-l citez pe părintele meu spiritual Generalul Bartolomeu-Constantin Săvoiu, înalt demnitar al masoneriei naționale și internaționale, Mare Comandor, Mare Maestru al MLNR1880)
Nota redacției. Prezenți în fiecare an începând cu anul 2020, Jurnalul Bucureștiului și CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development), vor fi prezenți în acest an la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași „Construim viitorul-promovăm excelența) care se va desfâșura între 29 februarie-3 martie 2024 cu 4 lucrări (de mare anvergură și importanță) cu tematici diferite, inedite și de mare actualitate.
Articole asociate
Congresul Internațional al Universității „Apollonia” din Iași – Ediția XXXIII (2 – 5 martie 2023)
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
[…] In memoriam profesoara Adela – Ioana Burlui. Elogiu profesorului de medicină dentară și „… […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]
[…] […]