Acasă Investigații jurnalistice Protejat: „În umbra vieții″ (Partea II). Corespondență din mediul (sistemul) carceral francez...
Protejat: „În umbra vieții″ (Partea II). Corespondență din mediul (sistemul) carceral francez (MCF). Evadări spectaculoase cu explozivi (explozibili) și arme de foc!
, ultrasecurizate, de unde, nici măcar teoretic, nu se poate evada, cel putin în viață.În urma unor studii și investigații complexe și laborioase (care au durat mai mulți ani), mai mult sau mai puțin oficiale sau chiar oficioase, am reușit să elaborez, folosind sistemele complexe (de tip Godel), un model „standard” al faliei acestora, care le face vulnerabile și care violează (mai mult sau mai putin brutal), direct sau indirect, securitatea lor.Marile evadări spectaculoase din mediul carceral (rămase celebre), toate, respectă cu strictețe acest model standard, chiar dacă evadații, într-o mare majoritate de cazuri, nu aveau nici cea mai vagă idee de sistemele complexe (teoria haosului). Cu câțiva dintre ei am reușit să intru în contact și am rămas uimit de meticulozitatea (și perseverența) cu care au conceput planul „drumului” către „libertatea” mult visată, de care, tot o mare majoritate dintre ei, din păcate (pentru ei), nu au putut profita decât foarte puțin timp. Cel mai interesant însă este faptul că, criminalul în lipsa obiectului crimei, într-o mare majoritate de cazuri, este un individ „banal”, cu un important handicap chiar în gestionarea propriei sale vieți, ceea ce, întocmai, îl face uman și responsabil.Încercând să părăsească această stare „staționară” (stabilă) cât se poate de repede și prin orice fel de mijloc, nu rareori, el redevine el însuși, adică, un criminal, ceea ce, inițial nu făcea parte din planul său.În principiu, este cazul „profesioniștilor” pentru care crima (a nu se confondu cu omuciderea, asasinatul !) este o pasiune și care nu rareori, preferă moartea în loc de închisoare pe viață (fie chiar și incompresibilă, care nici nu există în Franța decât în cazuri excepționale și atunci, maximum pentru 30 de ani de recluziune criminală).În majoritatea cazurilor Curțile cu Jurați (Juriile Populare) franceze, pronunță sentințele de condamnare la închisoare pe viată, „numai” cu o perioadă de siguranță de maximum 22 de ani de recluziune criminală, care, în principiu, este suficientă pentru ca cel încarcerat să devină un instituționalizat și să-și piardă reperele sale sociale.În acest vast material de investigație, încerc să pătrund în labirintul fascinant al gândirii unui criminal care are curajul de a prefera moartea în loc de închisoare pe viață și îl înjură pe François Mitterrand pentru abolirea pedepsei capitale în Franta (exact cu 4 decenii în urmă) în 1981 prin intermediul, Profesorului de Drept, Robert Badinter (fost Ministru al Justitiei între 23 iunie 1981-19 februarie 1986), consultant la elaborarea Constituției Romaniei (în 1991), fost preedinte al Consiliului Constitutional Francez (între 4 martie 1986-4 martie 1995) și reședinte de onoare al celui de-al 6-lea Congres Mondial contra Pedepsei cu Moartea între 21-23 iunie 2016, Oslo-Norvegia), considerat „părintele” abolirii Pedepsei Capitale in Franta (pe 9 octombrie 1981-votat de către Adunarea Națională pe 18 septembrie 1981 cu 363 de voturi pentru și 117 voturi contra, adoptată în Senat pe 30 septembrie 1981 cu 161 pentru si 126 contra)){kind=link}