Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza
Început de septembrie. O zi ca oricare alta. Zi de toamnă, dacă pământul nu ar fi acoperit de frunze uscate, ai zice că este zi de scăldat în râurile vacanței, în apele copilăriei. Vara sleită deja, și-a adunat încă o dată aliații, soarele a început din nou să strălucească, vântul s-a oprit, ploaia a fugit și ea zgribulită într-un cotlon de lume, copacii au refuzat măcar câteva zile să-și mai lase frunzele să pice cu fruntea în țărâna toamnei. Revigorate, ramurile se ridică spre cer, să fie mai aproape de Dumnezeu, El să le audă ruga mai degrabă. Doar aglomerația de pe străzi arată că totuși vacanța s-a terminat. Vacarm, claxoane nervoase, frâne apăsate cu putere.
Îmi lipesc fruntea de geam, caut parcă un reazem gândurilor, amintirilor. Dimineață! Sub razele soarelui, mie mi-e frig, frigul începutului de școală, frigul ce va urma, simt evadarea din vacanță dusă pentru multe luni, simt libertatea pe care numai vara o poate da epuizată, căzând sleită la gleznele mele, simt sfârșitul lumii înfigându-se ca un cuțit în mine. Revăd în amintire prima zi de școală, an de an, revăd uniforma ca o îngrădire, părul legat în cozi groase, parcă prinse în lanțuri grele, cătușe pe un cap prea mic să înțeleagă mersul lumii, rutina fiecărui an, normele ce se cer respectate. Speriată, rătăcită de pe atunci într-o lume pe care n-o înțeleg nici acum. Copil voi rămâne mereu în prima zi de școală, chiar dacă anii au trecut, chiar dacă nu-mi mai controlează nimeni batista și unghiile tăiate scurt. Îmi voi simți mereu trupul încă ars de soare, gol fără nisipul mării pe el, praf stelar acoperindu-mă, protejându-mă. Voi percepe mereu prima zi ca și cum îmi este furată vara, ca și cum îmi este luată și ascunsă libertatea, lejeritatea pantalonilor scurți și a tălpilor desculțe străbătând cărările spre Gilort. Armură voi purta mereu în orice uniformă și mai simt și acum strânsoarea pantofilor din prima zi, greutatea ghiozdanului plin cu bolovani parcă și chingi de fier cum mă cuprind, cum mă înfășoară și mă acoperă. Mă sufoc mereu, mi-e frig, mi-e sfârșit, mi-e carceră toamna.
Am înțeles mereu rostul școlii, am înțeles rostul educației, am învățat, ani din viață am învățat și am tot învățat, fără să mă oblige nimeni, am vrut să știu, mintea mea a fost burete, am acumulat, dar nu înțeleg nici acum de ce copiii asociază mereu școala cu o pivniță în care sunt închiși până la soarele următor. Cine le inoculează teama? De ce școala nu te lasă să fii liber, de ce școala nu te lasă să te exprimi, de ce nu te învață, nu-ți arată că dacă nu ești bun la matematică ești poate genial în a picta, că dacă nu ești bun la fizică ești poate de excepție în a capta imaginea lumii în fotografie, că dacă nu știi chimie ai poate o voce unică, iar dacă nu pricepi nimic din logică, poate ești un talent în a scrie. De ce școala este percepută ca un penitenciar în care trebuie să rămâi smirnă, altfel ești luat de obraznic, să vorbești doar când ești întrebat, să stai în bancă 50 de minute sufocante în care nu înțelegi nimic, nu înțelegi la ce-ți vor trebui probleme abracadabrante de economie când tu vrei să fii regizor, la ce-ți vor trebui noțiuni de psihologie când tu ai ales liceu de matematică, de ce unii profesori nu râd niciodată, de ce unii nici măcar nu zâmbesc, de ce sunt unii atât de încruntați, de ce totul este încărcat la maxim, program, programă și te simți uneori ca Atlas ducând globul pământesc pe umeri.
Stau lipită cu capul de geam și știu că unele lucruri nu se schimbă niciodată. Este încă o penitență prima zi de școală, pe care o simt și acum așa cum încă simt bătaia la palmă a învățătorului din clasa a doua. Strâng mâna tuturor dascălilor care știu să râdă atunci când un copil isteț face o glumă bună, strâng mâna celui care înțelege că materia lui este doar un canon de care nu toți au nevoie și îl respectă pe cel care citește Hemingway sub masă, pentru că pur și simplu iubește să citească, strâng mâna celui care face din ora sa, o oră de discuție liberă, care caută ceea ce știe cel din fața lui, nu ceea ce nu știe, strâng mâna dascălului adevărat. Pe el nu-l va uita niciun copil, cu toată libertatea verii furată într-o zi de septembrie. Pe ceilalți, amintirea fiecărui elev îi va cerne, îi va ascunde în cotloane întunecate, după cum le-au fost orele.
E vară încă afară, mai domoală, mai blândă, dar este ziua începutului, sau ziua sfârșitului, depinde cum vor ști s-o facă cei care iau copiii din mâna părinților. E vară încă, dar atât de toamnă, eu mă ridic spre cer asemenea frunzelor, să fiu mai aproape de Dumnezeu când îmi spun ruga: „când mă vei lua, Doamne, ia-mă într-o zi de început de școală! Atunci vreau să-mi fie sfârșitul! Doar atunci nu-mi va părea rău că plec!”
Corespondență de la Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)
„Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu–mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat….” (Dan Lupescu)
Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
