Primele proiecții de film–primele studiouri
Spectacole dedicate proiecțiilor de film au fost organizate în România începând din anul 1896, primul eveniment de acest fel fiind cel care a avut loc în saloanele din redacția revistei „L’Independence Roumaine“ din București, în 27 mai 1896. S-au proiectat atunci, cu mult succes la public, diverse „vederi, fotografii vii și fotografii animate”:
- Un dineu
- Lecția de biciclete
- Grădina Botanicii
- Dejun pe iarbă
- Piața Operei din Paris
- Pe lac
- Serbarea rusească
- Intrarea țarului în Kremlin
- Ieșirea lucrătorilor din uzina Lumière
- Tâmplarul la lucru
- Plecarea în trăsură
- O gondolă în Veneția
- La băi la mare
- Un bufet și celebrul Sosirea unui tren în gara Ciotat (un program foarte apropiat de cel prezentat la Paris, în decembrie 1895, de frații Auguste și Louis Lumière).
Începând din anul următor au început să fie produse și primele pelicule documentare românești. Autorul primelor filmări din România a fost fotograful și operatorul de origine franceză Paul Menu. Acesta a filmat în perioada 10 mai-20 iunie 1987 pelicule precum Inundațiile de la Galați, Bâlciul Moșilor, Terasa cafenelei Capșa, Defilarea ș.a.
Primul film românesc și prima „uzină de filme românești”
Până la turnarea primului film vor mai trece însă 15 ani. Primul film artistic românesc, „Independența României” (Războiul Româno-Ruso-Turc 1877), a fost turnat în 1911 și 1912, iar premiera acestuia a avut loc, „într-o atmosferă vibrantă“, la Cinematograful Eforie (Bulevard) din București, în 1 septembrie 1912. Filmul a fost finanțat de Leon Popescu și realizat de Grigore Brezeanu, după un scenariu scris de actorul Petre Liciu. Din distribuție au făcut parte actori ai Teatrului Național din București și ai celorlalte teatre din oraș care a inclus pe mulți dintre marii maeștrii a scenei românești din acea perioadă: Constantin Nottara, Elvira Popescu, Maria Filotti, Aristide Demetriade, Iancu Brezeanu, George Ciprian ș.a. În 1933, ziarul „Cuvântul” a realizat o anchetă în legătură cu începuturile filmului românesc, publicată pe parcursul mai multor numere. În cazul peliculei „Independența României” ziaristul Quick (identificat de istoricul dr. Ion Cantacuzino ca fiind C. Zăgănescu) a publicat niște concluzii preluate ulterior în toate mediile, dar care se vor dovedi parțial false în urma unor revelații de la jumătatea anilor ’80.
Notă. Personaj-cheie al începuturilor cinematografiei româneşti, Leon Popescu a realizat cu fonduri proprii primul film românesc, „Independența României” (1911), fiind cel mai lung din lume la acea dată. Pelicula l-a inspirat mai târziu pe Nae Caranfil să regizeze „Restul e tăcere” (2007). Nume precum Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu şi, poate cel mai important, Leon Popescu au fost personaje-cheie ale începuturilor cinematografiei româneşti. Dacă Demetriade şi Brezeanu au fost primii regizori consacraţi din România, lucrând la capodopere precum „Amor fatal“ şi „Oţelul răzbună“”, Leon Popescu a fost probabil cel mai important producător de film pe care Bucureştiul l-a avut în perioada antebelică. El a înfiinţat societatea „Cipeto” în 1914, organizaţie care a devenit prima casă de producţie din România ce importa aparate de proiecţie de format mic şi închiria filmele realizate de Marioara Voiculescu.
Această știre este importantă pentru că precizează anul înființării unui studio care a produs câteva filme artistice importante pentru începuturile cinematografiei din România, dintre care amintesc producțiile „Din viața lui Păcala” (1915) și „Ecaterina Teodoroiu” (film realizat în aprilie 1921, la Brașov, de către realizatorul Nicolae Barbelian, care a realizat un montaj cu scene filmate de el și cu secvențe de actualități cinematografice realizate de Serviciul Cinematografic al Armatei Române). Din păcate ambele pelicule s-au pierdut.
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Începutul cinematografiei în România. Eveniment istoric comemorativ. Nouă decenii de la premiera… […]