Încotro? (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova) cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sarsă sigură de informare)

Oamenii fac în viaţă tot felul de alegeri. Unii aleg să-şi urmeze viaţa fără compromisuri, alţii aleg drumul plin cu suişuri al ipocriziei și fățărniciei, al minciunii, dar în momentul în care au mai mare nevoie, începe coborâşul, alţii aleg frica, unii aleg să fie curajoşi în orice moment, deşi inima le este extrem de speriată, unii aleg să nu facă alegeri şi este şi asta o alegere, lasă viaţa să continue aşa cum a fost şi până acum, din obişnuinţă, din teamă, din confort, sau din lene. Unii riscă în alegeri, cred că riscând odată aleg calea uşoară, dar de multe ori, fără să ştie, aleg greul. Unele alegeri sunt dureros de importante şi ne marchează viaţa, altele sunt mărunte, dar uneori şi urmarea acestora o simţim în timp.

Creștem, ne scimbăm, ne maturizăm şi îmbătrânim mai devreme sau mai târziu din alegerile făcute, dar ziua pe care o aşteptăm, ziua miracolelor în numele căreia facem unele alegeri, nu vine uneori niciodată. Unele alegeri, ne dărâmă, aşteptăm ziua rezultatului, dar uităm că nu suntem singuri şi că în alegerile noastre sunt implicaţi şi alţii, participanţi activi sau pasivi ai vieţii noastre, altele ne ard şi flacăra din noi se stinge pentru totdeauna. Unele alegeri le facem conştient, cu o conştienţă ostentativă, parcă apăsăm pe un buton să ne vadă lumea că am ales, strigăm că am ales, ne urlăm alegerea, altele le facem inconştient, în fiecare zi, impulsiv, nepotrivit şi toate formează realitatea uneori crudă în care trăim fiecare.

Câteodată nici nu ştim să ne asumăm rezultatul alegerilor noastre, vinovatul este întotdeauna altul din jur, Dumnezeu sau viaţa în general că nu ne pune pe tavă rezolvări simple, banale, facile ale tuturor problemelor noastre. Uităm însă că nu suntem decât oameni şi trecerea noastră prin viaţă, clipa asta de iluzie de dinaintea morţii este scurtă şi asta, chiar dacă ne credem puternici, ne face slabi, vulnerabili, fragili, ne temem de alte alegeri, ne temem să iubim sau să fim iubiţi şi uneori credem că nu merităm. Rezultatul alegerilor de până acum ne-a făcut să credem că nu merităm fericirea, nu ştiu, poate deprecierea unora, dezamăgirea ne face să credem că suntem neînsemnaţi, mărunţi pentru cei din jur. Urmează bătrâneţea, crudă, umilitoare, uneori însingurată când cel mai greu este să trăim cu alegerile noastre, cu regretele şi vine şi clipa când nu mai putem alege.

Les 12 Commandements de ma vie existentialiste et épicurienne. Le modèle axiomatique „d’un monde à la dérive” (Ouvrage de philosophie politique – prof. dr. Thomas CSINTA)

De-a lungul vieţii, am fost la răspântie de nenumărate ori. Când am avut de ales între a pleca la Bucureşti, la Filologie, (voiam să fiu critic literar, scriitor de renume, Doamna Bucă, celebra doamnă de română, exigentă, dură, cinică, îmi prezisese într-un moment de slăbiciune o carieră în scris, când i-am citit compunerea mea de 8 martie, despre mama, a lăcrimat în faţa întregii clase), am ales să-mi ascult părinţii. Le era teamă de Filologie, voiau ceva care să mă aducă cu picioarele pe pământ, ceva logic, ceva exact şi am ales medicina, deşi în sinea mea ştiam că o să-mi fie milă de fiecare pacient pe care l-aş fi putut avea şi am ales să nu iau la medicină, am ales să le dau durerea asta părinţilor mei şi am ales chimia, o ştiinţă care mă aducea, credeau ei mai aproape de lumea reală. Şi apoi, am avut de ales între o carieră şi a crește copii şi am ales copiii, apoi am ales să le fiu prietenă, să vorbesc cu ei fiecare pas al lor, să-i ajut în alegerile lor ulterioare, am ales să ajut flacăra din ei să ardă şi asta să le menţină energia din ei, forţa lor vitală, pentru că, cu cât flacăra din ei este mai mică, cu atât sunt mai vulnerabili şi am ales să-i învăţ să fie puternici, atât cât pot eu să o fac, până la momentul în care pot să o fac, am ales să le pun aripi, nu să-i transform în râme şi am promis lumii în care m-am născut, că ei vor zbura, nu se vor târî…

Într-un alt moment de răscruce, am ales să iubesc, cumplit moment, incert, în ceaţă, în pâcla ultimilor ani, nici nu ştiu momentul exact, sau îl știu foarte bine, am ales să nu lupt cu mine, am ales să mă las dusă de val, am ales să iubesc şi omul de lângă mine şi Dumnezeu mi-e martor că îl iubesc atât cât pot eu iubi pe cineva care mi-a adus ani de zile şi soare şi nori, dar am ales să iubesc şi pe altcineva. Dureros moment. Am crezut că alegerea mea îmi dă aerul de care are nevoie orice flacără să supravieţuiască, am crezut că aleg să trăiesc. Şi într-un alt moment, am înţeles că atunci când sunt cu Andrei, El, iubitul meu, flacăra mea, omul pe care alesesem să îl iubesc poate în clipe de slăbiciune, este peste tot în jurul meu, este în visele mele, în fericirile mele, în durerile şi dezamăgirile mele, iar atunci când eram cu el, la institut, Andrei nu mai era lângă mine.

M-am speriat, dar am ales să îl iubesc în continuare. Uneori, când spaima şi deruta creştea în mine, alegeam să fug, să mă lupt cu mine şi luptam, dar el, exact atunci alegea să vină să vorbească cu mine, alegea să mă ia în braţe, odată a ales să mă cheme lângă el şi a avut şi atunci de ales şi a ales să mă ia în braţe şi să mă sărute şi eu am ales să mă las în braţele lui. Nu mi-a trecut nicio secundă prin cap că pot să aleg să ucid această dragoste, au fost momente când puteam să o fac, dar timpul a trecut şi am înţeles, alt moment cumplit, că nu mai pot alege, că alegerea trebuia făcută demult şi era deja prea târziu. Nu am mai avut altceva de făcut decât să aleg să mă ascund în spatele unui zâmbet fals, a unei măşti forţate. Acum aleg să mă uit pe geamul casei, aleg să închid ochii şi să îmi imaginez că afară este soare, dar nu este, ninge şi este mohorât, s-a format o zloată peste tot, eu aleg să ies din ea, dar nu pot. Şi mă întreb: acum încotro?

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin ”marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Lucrare (carte) de mare anvergură consacrată marilor și tradiționalelor concursuri de admitere (la matematici și științe fizice) în școlile superioare franceze de înalte studii inginerești (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha, 2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

Dramaturgul brașovean modern, trilingv Elise Wilk – „o voce esențială în peisajul teatral românesc și internațional” cu Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și științifică franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică)

Agresorii sexuali nemonitorizați – O amenințare pentru comunitate. Contribuția OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite) într-o serie de dosare criminale sexuale în spațiul francofon european (Corespondenţă de la Lordul Sir Prof. dr. Av. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al OADO, partener al Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și de cercetare în științe socio – judiciare franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). „Fără 6 mile” (cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu) difuzat de TVR (partenerul al Jurnalul Bucureștiului)

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) – 2024 pentru doctori în științe (matematice)

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului