Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio - judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists.
[Fizician teoretician și matematician (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/, profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică,teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări (științifice) de investigații jurnalistice în domeniul marii criminalițăți (crimă organizată), care, în mai multe dosare criminale (de mare anvergură) au contribuit la restabilierea adevărului istoric. Motto preferat: „Pe mine mă puteţi arde, dar adevărul spuselor mele nu-l puteţi distruge. Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui” !
(Giordano Bruno-Filippo Bruno, erudit filozof, teolog, umanist, matematician, poet și teoretician al universului, italian, ars pe rug pe 17 februarie 1600 în Piața Campo dei Fiori la Roma, pentru concepția sa panteistă și ideile sale eretice despre univers - ca precursor al teoriei heliocentrice)].
https://scholar.google.com/citations?user=AkcbFmcAAAAJ&hl=ro
![Pinterest](https://pinterest.com/pin/create/button/?url=https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/infernul-indian-un-secret-de-stat-somalia-thomas-csinta/&media=https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2017/12/B70z9BgIMAAeiks.jpg&description=Pentru eliberarea ostaticilor de pe luxosul iaht de croazieră francez „Ponant" pe 11 aprilie 2008, Guvernul francez a pus la punct un plan de acțiune de o mare anvergură și complexitate, o intervenție cu totul excepțională (cu mijloace umane și materiale fără precedent!), clasat top secret. Comandourile franceze au acționat în colaborare cu toate forțele militare din zonă, atât cele Maritime cât și cele Terestre, respectiv, ale Aerului. Pe 16 aprile 2008, la căderea serii, de pe Aeroportul din Djibouti (fosta colonie franceză între 1962-1977, țară situată în estul Africii, la Marea Roșie, între Somalia, Etiopia și Eritrea), Ministrul francez al Apărării (pe atunci) Hervé Morin, la bordul unui avion Transall al Ministerului Apărării Naționale, escortat de către două avioane GAM-56 al escadrilei DGSE (Direcția Generală a Securității Externe) și un elicopter al Forțelor Speciale, părăsea „Les Pays des Braves" (cum o numeau francezii sau încă, Coasta franceză a Somaliei) șosea la Paris. Alături de el se aflau și principalii responsabili implicați direct în această intervenție, mai mult decât spectaculoasă, în largul coastei Somaliene (Somaleze), membrii ai GIGN (Grupul de elită de Intervenție al Jandarmeriei Naționale franceze) și DGSE (Direcția Generală a Securității Externe). Deși marginalizat de către autorități în investigațiile mele, așa cum am menționat, încă pe atunci, operațiunea, din punct de vedere material, având în vedere anvergură ei, respectiv, erorile judiciare la care avea să conducă, a fost și este un dezastru moral și financiar! Adică, mult „zgomot", pentru nimic. Francezii au lucrat simultan pe două planuri. Pe de o parte, pe plan diplomatic, „echipa” lui Sarko (Nicolas Sarkozy) de la Paris obține acordul verbal al Președintelui Somalian, Abdullahi Yusuf Ahmed (care exclamase la telefon: „Ok!, Scăpați-mă de tipii ăștia”!) pentru patrudarea arsenalului militar francez în apele teritoriale somaliene având că misiune eliberarea ostaticilor de pe „Ponant” și arestarea teroriștilor, precum și extradarea lor în condiții juridice similare celor în care au fost transferați și judecați în Franța, fostul nazist Claus Barbie (în 1983) și teroristul Carlos (în 1994). Pe de altă parte, pe plan militar, Gillier de pe bordul Fregatului „Jean Bart” urmă să treacă la atac! Însă, diplomația a făcut „ușurel” progrese! În principiu, negocierile „s-au simplificat” și în cele din urmă, în ele nu mai erau implicați direct decât Comandourile de pe Fregatul „Jean Bart” pe care se afla Gillier și echipa de GIGN condus de către Denis Favier, pe de o parte, respectiv, pirații de pe „Ponant”, de cealaltă parte! În sfârșit, luni, pe 7 aprilie, când deja „Ponant” era ancorat la cca 10 km vest de localitatea Garaad (în sudul regiunii autonome autoproclamate Puntland), la cca 850 de km de locul unde a fost sechestrat de către pirați, s-a ajuns la un acord! Pirații solicitau 2.150.000 de $US (exact!) pentru eliberarea ostaticilor! Banii au fost plătiți de către asigurătorul armatorului, societatea de asigurări AIG și aduși în trei saci conținând în total 21.500 de bilete de 100 de $US! Ei au ajuns pe „Jean Bart” pe cai „nedefinite”, ținute strict secret. Și modalitatea de „plata” s-a negociat imediat la fata locului: trei somalieni contra doi membrii GIGN și un membru al Comandoului „Hubert”! Totul s-a derulat cum a fost prevăzut. Mă rog, aproape! Vineri, pe 11 aprilie, a avut loc schimbul în plina mare. Răscumpărarea ostaticilor! Eliberarea și transferul lor pe Fregatul „Jean Bart”, iar ulterior, sâmbăta, pe 12 aprilie pe vasul-scoală „Jeanne D’Arc” pentru un examen medical aprofundat! Operațiunea totuși continua! Pentru că pirații trebuiau să fie prinși și arestați. Urmărirea lor pe calea aerului nu a ridicat dificultăți având în vedere uriașul arsenal militar francez din zona! Însă, ei s-au refugiat în primul sat din apropiere încercând să dispară printre localnici. O intervenție militara a fi cauzat grave distrugeri și pierdri de vieți omenești, în special în rândul populației. Gillier decide să nu-i mai urmărească. Nu are nici un rost! Și totuși, peste zece minute, una dintre mașinile de teren (4x4) ai piratiilor este reperat. Fară că șoferul să observe, un elicopter „Gazelle” ghidat de unul dintre avioanele „Atlantic ÎI” o ajunge din urma, apropiindu-se la numai 100-120 de metri. Un membru al comandourilor „Hubert” trage cu un „MacMillan” de 12,7 mm capabil să nimerească o tintă la cca 2000 m, folosit în special pentru distrugerea motoarelor puternice „Go Fast” ai traficanților de droguri! Un singur foc și motorul explodează! Pirații, 6 la număr, din cei 12 TDM („Tălhari la Drmul Mare”-Dirty Dozen !) care au sechestrat vasul, sar fiecare pe unde apuca și încearcă să riposteze cu puștile lor automate Kalașnikov AK-47! Din păcate „ploaie” de gloanțe a membrilor comandoului din „Gazelle” îi face să renunțe și să o „rupă” la fuga! Eu cred că adevărații pirați nu au fost prinși și nu vor fi prinși niciodată! Un alt eveniment deosebit (precedent) în care GIGN a avut o intervenție la fel de spectaculoasă a avut loc în ajunul crăciunului (pe 24 decembrie 1994) pe Aeroportul Internațional Marignane (Marsilia) cănd un Comando GIA (Grupul Islamist Armat Algerian) format din 4 teroriști „blindați" cu dinamită și „înarmați până în dinți" au deturnat Cursa AF8969 (Air France), un zbor regulat pe ruta Alger-Paris, Ei revendicau eliberarea unor șefi ai diverselor rețele teroriste încarcerați în centrele franceze de detenție și aveau că obiectiv prăbușirea avionului deturnat într-unul dintre centrele Parisului cele mai frecventate de către turiști, „Champs de Marș", pe Turnul Eiffel. În urmă unei intervenții incredibile, demnă de filmele de ficțiune, pe 26 decembrie 1994, în a două zi de crăciun, o echipa de GIGN condusă de Adjutantul Șef, P. Thierry (singurul rănit cu 3 focuri de armă!), după 54 de ore de negociere eșuată cu teroriștii, a „asediat" avionul deturnat și sechestrat! Niciun pasager, niciun membru al echipajului nu a fost rănit! Bilanțul intervenției: toți teroriștii executați „no mercy”!){kind=link}