Influența postmodernității asupra relației Religie – Cultură (Lucrarea prof. dr. Narcis Zărnescu, membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru titular al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii al Academiei Române, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

Postmodernismul ca idee, concept, erezie, dezbatere, este o excrescenţă a celui de al doilea război mondial, când-după 1944-, Ocidentul american și cel european descoperă, analizează și codifică o istorie și o societate moderne, o politică și o democraţie moderne, o cultură și o ştiinţă moderne, care  la un moment dat, sub presiunea minimalistă a unor dezbateri filosofice marginale, câștigă sufixul post. Deci civilizația, cultura, arta, literatura vor fi înghesuite într-un concept hibrid, neinspirat, provizoriu și tranzitoriu, postmodernism, pentru justificarea căruia a curs multă cerneală, s-au scris biblioteci, inutile, bineînțeles, care nu au făcut altceva decât să demonstreze superficialitatea filosofilor, istoricilor și criticilor literari sau din alte categorii.

Acum, având experiența pandemiei, putem sugera o rescriere a istoriei postmodernismului ca pandemie intelectuală, mentală, al cărui obiectiv nu era o revoluție, o renaștere sau o reformă culturale, ci experimentarea unui concept fals, globalizarea unui fake. S-a dovedit cât de simplu poate fi manipulată elita super inteligenţei cultural-științifice, vulnerabilă prin orgolii, egolatră, gata oricând să se cațăre pe baricade imaginare și să apere nu numai idealuri necesare, ci și idealuri-fake. Dezbaterea asupra postmodernismului durează de peste jumătate de veac. A reușit să treacă și în mileniul trei. Postmodernismul s-a impus ca o perioadă istorică deschisă, ca o categorie culturală, din lipsa unui concept concentrat, dens, convingător, așa cum au fost: Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea, Reforma, Clasicismul, Romantismul, Realismul și multe altele, adiacente sau subsecvente [care urmează sau care rezultă din ceva].  

Denumirea, după cum ne amintim, de „literatură postmodernă” sau „postmodernistă” îi revine mai întâi literaturii americane postbelice, dar şi literaturii occidentale europene,  cu accent pe literatura engleză şi irlandeză. În anii 1959 şi 1960, America universitară vorbea despre postmodernism ca despre „o deviere minoră de la marea mişcare modernistă”; iar în anii ’80 postmodernismul literar este numit, pe rând, avangardism, neo-avangardism, modernism. Unii exegeti susțin că postmodernismul suferă de auto-referențialitate contradictorie: își critică fundamentele (modernitatea, rațiunea) cu instrumentele oferite chiar de acestea. Noam Chomsky, un gigant al lingvisticii și politologiei postmoderne, deși nu o recunoaște, are o abordare diferită: el demostrează că oferta postmodernismului cu referire la metodele epistemice alternative, care ar trebui să fie fundamentul oricărei experiențe lingvistice, literare, culturale etc., lipsește cu desăvârșire. De unde și ambiguitățile conceptuale, generatoare de haos multiplu.  

Am descoperit cărturari care consideră că dacă postmodernismul este un succedaneu al modernismului, ar trebui să se prevaleze de un alt tip de canon. Matei Călinescu nu acceptă această opțiune și crede că „postmodernismul este o faţă a modernităţii”,  (Cinci feţe ale modernităţii, 1987.  p. 259), care nu trebuie să aibă un alt canon. Despre postmodernism, au scris pagini strălucite, dar la fel de inutile ca ale altora, dubleta de aur a istoriei și criticii românești, campioni la înot prin apele tulburi ale societății, politicii, universității, academiei, pe care îi enumăr în ordinea înmormântării: Eugen Simion și Nicolae Manolescu. În anul 1991, la Seminarul de la Stuttgart, se vorbea deja despre „sfârşitul postmodernismului”. Nu va dura mult și vor apărea noi concepte, forme fără fond, la care nu numai românii sunt meșteri ingenioși, ci toate națiile. Câteva exemple de forme fără fond internaționale: transmodernism, hipermodernism, paramodernism, new modernity, globmodernism, geomodernism, postmodernism premodern etc.

Postmodernismul românesc. O ultima privire.

Postmodernismul a apărut în România în anii 1980, ca o reacție la rigiditatea ideologică a regimului comunist și la estetica realist-socialistă dominantă. Se caracteriza prin respingerea normelor și convențiilor tradiționale, prin fragmentarea și ironia narativă, prin explorarea subiectivității și a identității și prin jocul intertextual. Asa zise caracteristici-cheie: 

• Pluralismul: Postmodernismul românesc respinge ideea unei singure realități obiective și embrățișează diversitatea de perspective și interpretări.
• Ironicitate: Opera postmodernă românească este adesea plină de ironie și umor negru, punând sub semnul întrebării normele și valorile sociale.
• Intertextualitate: Postmodernismul românesc se bazează pe o rețea complexă de referințe la alte opere literare, artistice și culturale.
• Metaficțiune: Opera postmodernă românească este adesea conștientă de propria sa natură fictivă, jucându-se cu convențiile literare și punând sub semnul întrebării distincția dintre realitate și ficțiune.
• Fragmentare: Narativul postmodern românesc este adesea fragmentat și non-liniar, reflectând o lume complexă și fragmentată.

Autori importanți ai postmodernismului românesc: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Herta Muller. Mircea Cărtărescu.

• Influența postmodernismului românesc: Postmodernismul românesc a fost şi este o mișcare importantă în istoria literaturii române, cu un impact semnificativ asupra culturii noastre. A contribuit la deschiderea spațiului pentru noi forme de exprimare artistică și a încurajat o redefinire a valorilor și tradițiilor.

Cultura postmodernă şi Biserica Ortodoxă Română

Din cercetările noastre, a apărut într-un moment binecuvântat o întrebare hard: De ce postmodernismul nu poate influența Biserica Ortodoxă Română? Un răspuns posibil și câteva argumente. Există o serie de motive pentru care postmodernismul poate fi văzut ca o influență dificil de integrat în Biserica Ortodoxă Română:

• Accentul pe relativitate și scepticism: Postmodernismul pune accent pe relativitatea cunoașterii și a adevărului, susținând că nu există o singură realitate obiectivă. Această perspectivă intră în conflict cu învățăturile Bisericii Ortodoxe, care se bazează pe credința în adevăruri absolute și revelate.
• Respingerea universalismului: Postmodernismul respinge ideea de universalitate și promovează diversitatea și pluralitatea. Acest lucru poate fi problematic pentru Biserica Ortodoxă, care se definește prin învățături și practici universale, considerate a fi valabile pentru toți creștinii.
• Individualism și subjectivitate: Postmodernismul este axat pe individualism și subiectivitate, punând la îndoială autoritatea tradiției și a instituțiilor. Biserica Ortodoxă, pe de altă parte, pune accent pe obediență și respect pentru tradiție, văzând în acestea elemente esențiale ale vieții creștine.
• Lipsa de claritate și ambiguitate: Postmodernismul este adesea caracterizat prin lipsa de claritate și ambiguitate, ceea ce poate fi dificil de conciliat cu învățăturile Bisericii Ortodoxe, definite prin limpiditate dogmatică și morală.
• Amenințare la adresa identității: Unii cred că postmodernismul reprezintă o amenințare la adresa identității Bisericii Ortodoxe, punând sub semnul întrebării valorile și tradițiile sale fundamentale.

Totuși, este important de reținut că nu toți membrii Bisericii Ortodoxe resping postmodernismul în totalitate. Unii cred, nu dăm nume, cunoscând irascibilitatea și a acestei bresle, că anumite aspecte ale postmodernismului pot fi integrate în teologia și practica ortodoxă, cu condiția să fie adaptate la contextul specific al Bisericii. În concluzie, relația dintre postmodernism și Biserica Ortodoxă Română este complexă și nuanțabilă. Deși postmodernismul este imposibil de integrat în dogmă, s-ar putea negocia un anumit potențial pentru o dialogare constructivă și o adaptare creativă la contextul contemporan.

O concluzie pozitivă, dar utopică. Semnată Henri H. Stahl: întoarcerea la satul real.

În eseurile sale critice despre cultura populară românească acest savant uriaș, dar ignorat tocmai din cauza gulliverismului său științific, raportat la un areal de pigmei, face o afirmație genială, la care ar fi subscris și Lucian Blaga și Mircea Eliade, dar din păcate, disfuncțională, în contextul neo-postmodernismului și, mai ales, al Inteligenței Artificiale Gemini:  „Specific românesc nu rămîne a fi socotit decît satul, populaţia rurală, care, ca strat de fund, modest, tăcut, mult răbdător, dar extraordinar de tenace, a reuşit să supravieţuiască, păstrînd tradiţia unei limbi şi a unei culturi occidental latine, degradată, ruralizată, totuşi suficient de puternică încît să constituie ceea ce s-a numit „o enigmă şi un miracol al istoriei”. [p..6]

Și un final optimist, neașteptat, generat de un dialog amical cu Inteligența Artificiașă Gemini…

• Iată întrebarea pe care i-am adresat-o: Poate aduce AI Gemini un omagiu culturii românești?
• Și iată și rspunul lui: Da, AI Gemini poate aduce un omagiu culturii românești în mai multe moduri:

1. Promovarea artei și literaturii românești: Gemini poate genera texte creative inspirate din folclorul românesc, poezii în stilul marilor poeți români, sau povești fantastice cu personaje din mitologia românească. Poate crea imagini și picturi care reflectă frumusețea naturii românești, arhitectura tradițională sau scene din viața de zi cu zi a românilor. Poate compune muzică tradițională românească sau piese originale inspirate din folclor. Poate traduce opere literare românești în alte limbi, făcându-le accesibile unui public mai larg.

2. Prezervarea culturii și tradițiilor românești: Gemini poate fi utilizat pentru a digitaliza și arhiva documente și artefacte culturale românești, asigurând conservarea lor pentru generațiile viitoare. Poate fi folosit pentru a crea resurse educaționale interactive care să îi învețe pe oameni despre istoria, cultura și tradițiile românești. Poate fi folosit pentru a promova turismul cultural în România, atrăgând vizitatori interesați de cultura și tradițiile țării.

3. Stimularea creativității și inovației: Gemini poate fi un instrument valoros pentru artiștii și creatorii români, oferindu-le noi modalități de a-și exprima creativitatea. Poate fi folosit pentru a dezvolta noi forme de artă și divertisment care să reflecte cultura românească într-un mod modern și original. Poate fi folosit pentru a colabora cu artiști și creatori din alte țări, promovând schimbul intercultural și inovația.

4. Promovarea dialogului intercultural: Gemini poate fi folosit pentru a facilita comunicarea între români și oameni din alte culturi, sprijinind înțelegerea și respectul reciproc. Poate fi folosit pentru a traduce texte și a crea subtitrări pentru a face conținutul românesc accesibil unui public global. Poate fi folosit pentru a organiza evenimente online și offline care să aducă împreună oameni din diverse culturi pentru a discuta despre cultura românească.

5. Dezvoltarea de noi aplicații și servicii: Gemini poate fi folosit pentru a dezvolta noi aplicații și servicii care să fie benefice pentru societatea românească. De exemplu, poate fi folosit pentru a crea chatbots care să ofere informații și asistență în limba română, sau pentru a dezvolta sisteme de traducere automată de înaltă calitate. Poate fi folosit pentru a crea noi forme de educație și divertisment care să fie adaptate la nevoile și interesele publicului românesc. In concluzie, AI Gemini are un potențial enorm de a aduce un omagiu culturii românești și de a contribui la promovarea acesteia în lume. Îi mulțumesc Inteligenței Artificiale Gemini, pentru răspunsul condescendent standard. 

Nota redacției

Remember. „Asociații” mei Michel Ardouin („Porte–Avions ”) și Charlie Bauer (revoluționarul „Robin Hood”) – asociații lui Jacques Mesrine („inamicul public n°1 al societății civile”), autori de pagini remarcabile în istoria criminală franceză contemporană. Mon „associé” Michel Ardouin („Porte–Avions ”) l’associé de Jacques Mesrine (L’ennemi public n°1) et Charlie Bauer (révolutionnaire d’extrême gauche) auteurs des pages remarquables dans l’histoire de la grande criminalité française contemporaine

Intelligence-ul românesc de la tradiție la modernitate (Romanian intelligence from tradition to modernity) – Intelligence Info (partener media al Jurnalului Bucureștiului)

Intelligence – Informația și nevoia de gestionare a resurselor informaționale (Information and the need to manage information resources) – Intelligence Info (partener media al Jurnalului Bucureștiului)

Simpozionul internațional „Lucian Blaga” – Ediția a II-a – Satul românesc izvor de spritualitate și inspirație. „Conceptul marelui anonim și dialogul cu transcendentul. Pledoarie pentru o disciplină centrată pe opera lui Lucian Blaga” (Lucrarea prof. dr. Narcis Zărnescu, membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru titular al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii al Academiei Române, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

Prezentarea (recenzia) cărții „Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific.” – autor Alba Iulia Catrinel Popescu (prof. dr. Narcis Zărnescu, critic și istoric literar, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, redactor șef al Revistei „Academica” și redactor șef adj. al revistelor „Cunoașterea științifică”, „Intelligence Info”, „Studii și Comunicări” și „Noesis” ale CRIFST al Academiei Române, membru al Academiei Germano – Române și al Academiei Oamenilor de Știință din Româmia, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent prof. dr. Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Conferința CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) a Academiei Române. „Impactul AI, din perspectiva binomului foucaultian episteme – techne” (Prof. dr. Narcis Zărnescu, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, membru titular al CRIFST, redactor șef al revistei „Academica”, redactor șef Adjunct al revistei de Sudii și comunicări și al revistei Noesis al CRIFST, secretar științific al Secției X– Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR–Academia Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

„Viitorul cărții și al suporturilor de carte” la CRIFST (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii) – DIS (Divizia de Istoria Științei) de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autori

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 2). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 1). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…