
Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale–Artificial intelligence (AI) este una dintre cele mai semnificative transformări ale secolului XXI. De la automatizarea muncii și până la utilizarea algoritmilor în justiție sau sănătate, AI promite eficiență, inovație și progres. Dar, în egală măsură, ridică semne de întrebare serioase cu privire la protejarea drepturilor fundamentale ale omului. Unul dintre cele mai mari riscuri ale AI este perpetuarea discriminării. Algoritmii sunt construiți pe baza unor seturi de date istorice. Când acele date reflectă inegalități rasiale, de gen sau de clasă, AI le poate amplifica. De exemplu, s-a demonstrat că unele sisteme de recunoaștere facială identifică greșit persoanele de culoare și femeile, ceea ce a dus la arestări abuzive în SUA. Alteori, sistemele automate de selectare a candidaților pot exclude femeile sau minoritățile, pentru că „datele istorice“ au favorizat alte grupuri.
AI poate fi folosită pentru a genera dezinformare și conținut fals și este un instrument extrem de puternic pentru supraveghere. Camerele cu recunoaștere facială, dronele sau sistemele predictive de comportament sunt folosite deja în mai multe țări. În China, de exemplu, cetățenii sunt monitorizați permanent printr-un sistem de punctaj social care determină accesul la servicii publice. Aceste practici pun într-un real pericol dreptul la viață privată, consfințit în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în multe cazuri Regulamentul General privind Protecția Datelor.
Un alt risc major este absența transparenței. De multe ori, algoritmii funcționează orbește: nu putem ști exact cum iau decizii și nu există responsabili clar definiți. Cine este de vină atunci când un sistem AI ia o decizie greșită? Programatorul? Firma? Guvernul? Această lipsă de răspundere este incompatibilă cu principiile unui stat de drept. Rețelele de socializare bazate pe algoritmi favorizează adesea conținutul extremist sau senzațional, alimentând polarizarea socială. Mai mult, AI poate fi folosită pentru a manipula opinia publică, inclusiv în perioade electorale, ceea ce pune în pericol dreptul la informare corectă și libertatea de exprimare.
O mare îngrijorare legată de evoluția inteligenței artificiale este tehnologia „deepfake”–clipuri video sau înregistrări audio fabricate prin AI, care pot reda în mod convingător vocea, mimica și gesturile unei persoane reale. Devenite tot mai accesibile publicului larg, aceste instrumente permit oricui, cu un minim de cunoștințe și puțin talent, să creeze materiale în care o persoană apare spunând sau făcând lucruri complet fabricate. De la fraudă financiară (păcălirea prietenilor sau a membrilor familiei pentru a transfera bani), la discreditarea publică sau șantaj, deepfake-urile pot distruge reputații, relații și chiar vieți. Este esențial ca legislația și conștientizarea publică să țină pasul cu aceste riscuri, pentru a proteja identitatea și demnitatea umană.
Un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă impactul AI asupra anumitor profesii creative, care riscă să fie profund afectate și chiar înlocuite. Scriitorii, scenariștii, compozitorii, artiștii grafici și chiar jurnaliștii se confruntă deja cu o realitate în care algoritmii pot genera și edita compoziții audio și video, partituri muzicale, artă vizuală, poezie și literatură, animație, etc cu o viteză și un nivel de coerență uimitor. AI poate crea și alte tipuri de conținut: modă, arhitectură, etc. Deși inteligența artificială nu poate înlocui autenticitatea trăirii umane, ea poate produce conținut extrem de convingător la scară industrială, punând sub semnul întrebării sustenabilitatea multor profesiuni. Este nevoie de politici publice care să sprijine inovația fără a sacrifica diversitatea și unicitatea creației umane.
Națiunile Unite, Consiliul Europei și alte organisme internaționale au tras semnale de alarmă privind utilizarea AI în moduri care pot afecta grav drepturile omului. Raportorii ONU au solicitat statelor membre să reglementeze utilizarea AI și să asigure că aceasta respectă principiile fundamentale de demnitate umană, echitate și transparență. Un exemplu concret în acest sens este efortul Uniunii Europene prin adoptarea AI Act–primul cadru legislativ global care vizează reglementarea sistemelor de inteligență artificială, stabilind reguli clare pentru utilizarea lor, în special acolo unde există riscuri mari pentru drepturile fundamentale.
În țara noastră, Strategia Națională în domeniul Inteligenței Artificiale 2024-2027 (apare în HG 832/2024), privind tehnologiile digitale în economie și societate, respectând drepturile omului și promovând excelența și încrederea în inteligența artificială, asigură alinierea dezvoltării României la direcțiile strategice europene privind reglementările serviciilor digitale comune. Inteligența artificială poate fi utilizată în:
• asistență medicală-utilizată pentru diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor, precum și în gestionarea spitalelor
• agricultură-eficientizare prin supravegherea în timp real a culturilor și a condițiilor de mediu
• transport-prin analiza unor cantități mari de date provenite din senzori specifici, AI este folosită în dezvoltarea vehiculelor autonome, în optimizarea sistemelor de transport public și în reducerea aglomerației din trafic
• combaterea dezinformării – verificarea informațiilor și demontarea știrilor false.
Cu toate acestea, este imperios necesar să existe
• Transparență: fiecare decizie automatizată trebuie să poată fi explicată și contestată
• Supraveghere democratică: implementarea AI trebuie să fie monitorizată de instituții independente și de societatea civilă
• Reglementare clară: trebuie definite responsabilități legale pentru erorile AI
• Educație digitală: cetățenii trebuie să fie informați despre cum funcționează AI și ce drepturi au
Inteligența artificială poate fi un aliat al progresului, dar doar dacă este folosită cu discernământ, transparență și în primul rând, respect față de oameni. Nu orice inovație este, automat, doar un pas înainte. Uneori, progresul fără principii poate deveni regres. În fața acestor provocări, este esențial să nu pierdem din vedere umanitatea, pentru că viitorul digital are nevoie de un prezent responsabil.
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Notă. Articolele Lord Sir prof. univ. dr. președinte-fondator OADO Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Comunicat. OADO (Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite) este acreditată pentru a va fi prezentă la Alegerile prezidențșiale din 2025 în calitate de observator intern.



Thomas Csinta, redactor șef al Jurnalului Bucureștiului, atașat de presă al (OADO-Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite), la Curțile cu Jurați ale Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur a Drepturilor Omului (Națiunile Unite)
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
De ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor
Ghidul prizonierului în MCF (Mediul Carceral Francez) și istoria marii criminalități organizate contemporane (crime de sânge, crime sexuale, crime economico-financiare, atentate, terorism, jafuri armate, kidnapping, erori judiciare) prin intermediul „Faptului Divers”.


Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).





- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…


- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…













1.jpg)
























Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului








[…] Twitter Pinterest WhatsApp Articolul precedentInteligența artificială (IA) și Drepturile Omului – Progres sau pericol? (Corespondenţă d… Thomas Csinta, Chief Editor J-B (Journal of Bucharest), Private investigator & Press attached […]