L’Intelligence Artificielle – le nouveau souverain du monde, à travers ses Super-Empires. Inteligența Artificială – noul suveran al lumii, prin Super – Imperiile sale – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Thomas Csinta (french scientist – research professor & scientific director at CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D, french director & chief editor at JB – Journal of Bucharest, french press attached at OADO – Organization for Human Rights Defence) – distincții speciale pentru activitatea sa științifică în domeniile educației de excelență (sistemul elitist „Grandes Ecoles”) și a cercetării fundamentale & aplicate în științele socio – judiciare (jurnalismul de investigații criminale)

Conf. univ. dr. Nicolae Grigorie–Lăcrița

„Cine controlează inteligența artificială va controla lumea.” (Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial)

Abstract. Articolul de față analizează un fenomen fără precedent în istoria omenirii: ascensiunea Inteligenței Artificiale ca forță constitutivă a unor noi forme de putere globală–denumite „super-imperii”, în linia viziunii profetice a economistului și eseistului francez Jacques Attali. Teza centrală susține că, spre deosebire de imperiile clasice construite pe forța militară sau pe piața economică, super-imperiile contemporane sunt edificate și guvernate de Inteligența Artificială: ea nu este un simplu instrument al puterii, ci agentul principal al concentrării, al controlului și al perpetuării acesteia. Sunt examinate mecanismele prin care algoritmii de învățare automată, modelele lingvistice de mari dimensiuni, sistemele de decizie automată și infrastructurile de date construiesc o formă inedită de dominație care transcende granițele naționale, eludează democrația reprezentativă și remodeleze radical condiția umană. Articolul propune totodată cadre de răspuns: normative, tehnologice și filosofice.

Introducere–un nou tip de putere s-a născut

„Colonialismul digital este noul mod de a controla resursele minții fără a ocupa teritoriul.” (Michael Kwet)

În toată istoria omenirii, puterea a luat forme ușor de recunoscut: săbii, legi, bani, voturi. Toate aveau un centru vizibil–un rege, un parlament, o bancă centrală, o armată. Lumea știa, cel puțin în principiu, cine conduce și cum poate fi contestată această conducere. Astăzi asistăm la emergența (apariția și afirmarea bruscă) a unei forme de putere radical diferite, care nu are centru vizibil, nu emite decrete formale și nu poate fi contestată la nicio curte de justiție: puterea Inteligenței Artificiale. Algoritmii care decid ce informație citești dimineața, cât credit poți accesa, dacă ești selectat la un interviu de angajare, ce preț plătești pentru același bilet de avion sau cât de repede ajunge ambulanța în cartierul tău–acești algoritmi nu sunt simple unelte. Ei sunt, în sens funcțional, guvernanții lumii contemporane.

Jacques Attali, în „Scurtă istorie a viitorului” (2006), a anticipat o etapă pe care a numit-o „super-imperiu” sau „hiper-imperiu”: o ordine globală post-națională în care puterea statelor-națiune este eclipsată de entități corporative transnaționale ghidate de logica pieței și a algoritmilor. Ceea ce Attali nu a putut prevedea în întreaga sa amploare este viteza și profunzimea cu care Inteligența Artificială–nu piața ca atare, ci tocmai capacitatea computațională de a o modela, prezice și manipula–a devenit forța constitutivă a acestor super-imperii. Teza prezentului articol este fermă: super-imperiile secolului XXI nu sunt construite pe piața liberă, ci pe Inteligența Artificială care controlează piața. IA nu este un instrument în mâinile corporațiilor; ea este arhitectul și suveranul noii ordini globale, iar corporațiile sunt vehiculele prin care această putere se exercită.

De la viziunea lui Attali la realitatea algoritmică

„Succesul în crearea unei AI eficiente ar putea fi cel mai mare eveniment din istoria civilizației noastre. Sau cel mai rău. Pur și simplu nu știm. Deci, nu putem ști dacă vom fi ajutați la infinit de AI, sau ignorați de ea și dați la o parte, sau, eventual, distruși de ea.” (Stephen Hawking)

Ce a prezis Attali și ce s-a întâmplat de fapt

Attali descria super-imperiul ca o etapă în care „piața”–înțeleasă în sens larg, ca mecanism de alocare a resurselor și de ierarhizare a puterii–înlocuiește statul ca principală instituție de guvernanță globală. Viziunea sa era de natură economico-politică: corporațiile multinaționale și fluxurile de capital deveneau mai puternice decât guvernele naționale. Realitatea anilor 2020 a mers mai departe și a adăugat o dimensiune calitativ nouă: nu simplă extindere a pieței, ci înlocuirea logicii de piață cu logica algoritmică. Diferența este esențială. O piață, oricât de globală, rămâne un mecanism emergent (care apare și evoluează spontan, fără o conducere centrală), descentralizat, în care milioane de actori iau decizii relativ autonome. Un sistem de IA, în schimb, este un mecanism de control centralizat, opac și predictiv, capabil să anticipeze, să influențeze și în cele din urmă să determine comportamentele individuale la scară de mase. Super-imperiile actuale–Google/Alphabet, Microsoft/OpenAI, Meta, Amazon, Apple, Tencent, Alibaba, Baidu–nu domină lumea pentru că sunt mari corporații de piață. Ele domină lumea pentru că dețin sistemele de IA care mediază realitatea pentru miliarde de oameni. Piața a devenit un subsistem al IA, nu invers.

De la Homo economicus la Homo algorithmicus

• Homo economicus–agentul ideal-tipic al economiei clasice: pe deplin rațional, perfect informat, motivat exclusiv de maximizarea propriului interes, alegând liber dintr-un spațiu deschis de opțiuni.

• Homo algorithmicus–condiția umană în era IA: individul ale cărui decizii și preferințe sunt anticipate, influențate și modelate de algoritmi, care îi cunosc psihologia și vulnerabilitățile cognitive mai bine decât el însuși; raționalitatea sa nu este eliminată, ci încadrată și dirijată din exterior.

Modelul tradițional al economiei clasice presupunea un agent rațional–Homo economicus–care ia decizii deliberate în funcție de propriile preferințe și de informațiile disponibile. Piața era mecanismul de agregare a acestor decizii individuale. Inteligența Artificială a desființat practic această premisă. Prin tehnicile de „inginerie a preferințelor” (personalizarea dinamică a interfețelor), sistemele de IA nu mai răspund preferințelor utilizatorilor–ci le formează. Homo algorithmicus nu alege în mod liber: el selectează dintr-un meniu proiectat de un algoritm care îi cunoaște psihologia mai bine decât el însuși. Aceasta înseamnă că super-imperiul IA nu funcționează prin forță sau prin prețul mărfurilor, ci prin captarea atenției, modelarea dorințelor și ingineria convingerilor. Este o formă de putere incomparabil mai profundă decât orice imperiu anterior.

Mecanismele prin care IA construiește super-imperiile

„Chiar dacă Inteligența Artificială va stăpâni întreaga cunoaștere a lumii, ea va rămâne etern inferioară omului; îi vor lipsi, pentru totdeauna, Sufletul și Scânteia Divină.” (N. Grigorie Lăcrița)

• Învățarea automată ca infrastructură a dominației

Fundamentul tehnic al super-imperiilor este învățarea automată (machine learning)–capacitatea sistemelor computaționale de a extrage tipare din date masive și de a generaliza aceste tipare pentru a face predicții și a lua decizii în situații noi. Această capacitate, odată limitată la laboratoarele de cercetare, a fost industrializată la scară planetară. Modelele de învățare automată rulează astăzi în spatele fiecărei căutări pe internet, fiecărei tranzacții financiare, fiecărei interacțiuni pe rețelele sociale, fiecărui sistem de securitate aeroportuară, fiecărei decizii de acordare a unui credit ipotecar. Ele nu sunt instrumente pasive: învață continuu, se adaptează și devin mai precise pe măsură ce acumulează mai multe date. Puterea lor crește exponențial cu fiecare utilizator în plus–ceea ce creează avantaje competitive de neînvins pentru entitățile care le dețin.

• Modelele lingvistice de mari dimensiuni (LLM)–o nouă formă de suveranitate cognitivă

Apariția modelelor lingvistice de mari dimensiuni (Large Language Models–LLM), culminând cu seria GPT, Claude, Gemini, Llama și altele, marchează un salt calitativ în construcția super-imperiilor. Aceste sisteme nu mai gestionează doar date numerice sau comportamentale–ele operează cu limbajul uman în toată complexitatea sa: raționament, argumentare, creativitate, empatie simulată. Implicațiile sunt radicale. Un LLM poate redacta legi, diagnostica boli, consilia pacienți, crea conținut publicitar, scrie cod informatic, elabora strategii militare și purta conversații care sunt practic de nedeosebit de interacțiunile umane. Entitățile care controlează aceste modele–și, mai ales, datele și infrastructura computațională pe care se antrenează–dețin o formă de suveranitate cognitivă fără precedent.

Microsoft, prin parteneriatul său cu OpenAI, a integrat capacitățile LLM în întreaga sa suită de produse utilizate de sute de milioane de oameni (Windows, Office, Teams, Azure). Google a răspuns cu Gemini, integrat în motorul său de căutare și în ecosistemul Google Workspace. Aceste două corporații au devenit, în sensul cel mai literal, mediatorii accesului la cunoaștere și la capacitatea cognitivă pentru o proporție uriașă a omenirii.

• Controlul predictiv–de la descriere la prescripție

O distincție crucială în înțelegerea puterii IA este aceea dintre analiza descriptivă și controlul predictiv-prescriptiv. Statistica tradițională descria ce s-a întâmplat. IA modernă prezice ce se va întâmpla și, în continuare, modelează ce trebuie să se întâmple pentru a optimiza un anumit obiectiv. Această trecere de la descriptiv la prescriptiv este fundamentală pentru super-imperiul IA. Un sistem de recomandare Netflix nu îți spune ce ai vizionat–îți prescrie ce vei viziona mâine, optimizând angajamentul tău pe platformă. Un motor de căutare Google nu descrie ce există pe internet–prescrie ce vei vedea tu din internet, în funcție de profilul tău și de obiectivele de monetizare ale companiei. Un algoritm de social scoring nu evaluează comportamentul trecut–condiționează comportamentul viitor. Controlul predictiv-prescriptiv al IA este mai profund decât orice formă anterioară de control social, pentru că este invizibil, personalizat și perceput ca voluntar de cei controlați. Utilizatorul crede că alege liber; în realitate, spațiul său de alegere a fost proiectat și limitat de un algoritm cu scopuri proprii.

• Big Data ca materie primă și ca armă

Puterea IA depinde în mod critic de date. Datele sunt combustibilul care antrenează modelele, lubrifiantul care le face să funcționeze mai bine și armamentul care permite aplicarea lor strategică. Iar datele sunt generate, în covârșitoare proporție, de utilizatorii care interacționează cu platformele super-imperiilor. Aceasta creează un ciclu de reacție inversă pervers din perspectiva distribuției puterii: cu cât mai mulți utilizatori are o platformă, cu atât mai multe date generează; cu atât mai multe date, cu atât mai bune devin modelele de IA; cu atât mai bune modelele, cu atât mai atractivă platforma pentru noi utilizatori. Acest efect de spirală face practic imposibilă concurența din exterior și cimentează poziția dominantă a jucătorilor deja instalați. În plus, datele cu adevărat valoroase–cele despre comportamentul de cumpărare, starea de sănătate, viața emoțională, convingerile politice, relațiile sociale – sunt generate în activități cotidiene pe care utilizatorii nu le percep ca surse de date: o căutare pe Google, o conversație pe WhatsApp, o plată cu cardul, o vizită la medic înregistrată electronic. Super-imperiul IA colectează aceste date adesea fără o înțelegere clară a utilizatorilor privind amploarea și utilizarea lor.

• Automatizarea deciziei și dispariția responsabilității umane

Una dintre cele mai îngrijorătoare dimensiuni ale super-imperiului IA este transferul deciziei de la agenții umani responsabili la sisteme automate opace. Decizii cu impact major asupra vieților individuale–acordarea creditelor, angajarea, diagnosticul medical, evaluarea riscului judiciar, accesul la beneficii sociale–sunt delegate în proporție crescândă algoritmilor. Această delegare creează o „gaură neagră a responsabilității”: când algoritmul greșește–și greșește, uneori sistematic și discriminatoriu–nu există un subiect uman clar care să răspundă. Corporația indică complexitatea tehnică; inginerul indică specificațiile primite; managerul indică decizia de a utiliza sistemul; regulatorul indică lipsa unui cadru normativ adecvat. Între aceste eschivări de la responsabilitate succesive, victima deciziei algoritmice greșite rămâne fără recurs efectiv.

• IA și supravegherea–sistemul de supraveghere digitală globală

Filosoful Jeremy Bentham imagina în secolul al XVIII-lea o închisoare circulară în care un singur paznic putea observa toți deținuții fără ca aceștia să știe când sunt observați—un model de supraveghere totală. Michel Foucault a arătat cum această logică a supravegherii a pătruns în instituțiile modernității: școala, spitalul, armata, fabrica. Super-imperiul IA a construit un sistem de supraveghere digitală globală incomparabil mai sofisticat decât orice a imaginat Bentham sau Foucault. Camerele de recunoaștere facială, senzorii obiectelor conectate la internet,microfoanele dispozitivelor inteligente, urmărirea comportamentului online, analiza metadatelor comunicațiilor–toate aceste fluxuri de date converg în sisteme de IA care construiesc un portret extrem de detaliat al fiecărui individ, în timp real și permanent. Supravegherea nu mai este instrumentul statului totalitar. Ea este infrastructura de bază a modelului de afaceri al super-imperiilor–cu atât mai eficientă cu cât este percepută de cei supravegheați ca un serviciu gratuit și util, nu ca o formă de control.

Consecințele politice, economice și sociale

„Omul și-a creat această Inteligență Artificială despre care ar putea  să constate că prin ea „și-a săpat singur mormântul”” (N. Grigorie Lăcrița)

• Eroziunea democrației reprezentative

Democrația reprezentativă s-a constituit în jurul unui set de instituții și practici care presupun un spațiu public comun: cetățeni care împart același flux de informații, dezbat în aceleași forumuri publice și votează pe baza unor opțiuni definite colectiv. IA a desființat spațiul public comun. Prin bulele de filtrare și camerele de ecou create de algoritmii de recomandare, fiecare cetățean trăiește într-o realitate informațională personalizată, incompatibilă cu a vecinului său. Nu mai există un «fapt» universal recunoscut, o «realitate comună» pe care democrația să o poată gestiona. Alegerile se desfășoară între tabere care nu mai împart aceleași date despre lume. Cazul Cambridge Analytica (2016) a arătat că datele colectate de super-imperiile IA pot fi utilizate pentru a ținti electoral milioane de alegători cu mesaje personalizate, exploatând vulnerabilitățile psihologice individuale identificate algoritmic. Această capacitate transformă alegerile democratice în campanii de manipulare la scară industrială.

• Reconfigurarea pieței muncii și a structurii sociale

Super-imperiile IA elimină categorii întregi de locuri de muncă cognitive –nu doar munca fizică de rutină (deja automatizată în mare parte în etapele anterioare ale robotizării), ci și munca intelectuală: traducere, analiză juridică, diagnosticul medical de rutină, contabilitate, jurnalism de date, programare de nivel mediu, servicii de relații cu clienții etc. Această a doua revoluție a automatizării este calitativ diferită de prima, pentru că afectează tocmai clasele medii educate care constituiau baza democrației liberale și motorul consumului de masă. Polarizarea rezultantă–o mică elită de proprietari ai sistemelor de IA și o masă largă de lucrători sărăciți sau excluși din piața muncii formale–are consecințe politice explozive.

• Noul decalaj computațional

Puterea în super-imperiul IA este distribuită în funcție de capacitatea computațională: cine deține mai mulți și mai sofisticați cipuri de procesare, cine antrenează modele mai mari pe seturi de date mai vaste, cine dispune de infrastructură de servere la distanță mai extinsă–acela deține puterea reală. Aceasta creează un nou tip de inegalitate globală: decalajul computațional. SUA și China dețin, la momentul actual, aproximativ 90% din capacitatea globală de antrenare a modelelor de IA de frontieră. Europa, India, Brazilia, Africa– continente cu miliarde de oameni–sunt consumatori ai tehnologiei create de alții, fără capacitatea de a o modela sau controla. În interiorul fiecărei țări, companiile mici și mijlocii, universitățile și instituțiile publice sunt în mod similar dependente de infrastructura controlată de un număr mic de super-imperii.

Reglementarea IA–Încercarea Democrației de a-și Recăpăta Suveranitatea

„Sunt din ce în ce mai înclinat să cred că ar trebui să existe o supraveghere de reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a ne asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Adică, cu inteligența artificială necontrolată, chemăm demonul.” (Elon Musk)

• Răspunsul european–AI Act și limitele sale

Uniunea Europeană a adoptat în 2024 AI Act–primul cadru normativ cuprinzător dedicat Inteligenței Artificiale la nivel mondial. Regulamentul clasifică sistemele de IA după nivelul de risc (inacceptabil, înalt, limitat, minimal) și impune cerințe de transparență, trasabilitate și verificabilitate externă pentru categoriile cu impact ridicat. Este un pas important, dar cu limitele sale evidente. În primul rând, reglementarea este reactivă (adică răspunde unor situații deja apărute): legiferezi ceea ce există deja, nu ceea ce va exista în viitor, precum, spre exemplu, în următoarele 18 luni. Viteza inovației în IA depășește structural capacitatea instituțională de reglementare. În al doilea rând, reglementarea națională sau regională are impact limitat asupra unor sisteme globale care operează transfrontalier. În al treilea rând, amenzile prevăzute – oricât de mari în termeni absoluți – rămân modeste în raport cu profiturile și cu avantajele strategice pe care utilizarea îngrădită a IA le generează.

• Competiția geopolitică SUA–China. Două modele de super-imperiu

Super-imperiul IA nu este monolitic. El există în două variante geopolitice majore, cu arhitecturi de putere diferite, dar la fel de autoritare în esența lor. Modelul american se bazează pe concentrarea puterii IA în corporații private (Microsoft, Google, Amazon, Meta, Apple) cu reglementare de stat minimală, în logica capitalismului de supraveghere descris de Shoshana Zuboff. Modelul chinez integrează direct puterea IA în aparatul de stat: Huawei, Alibaba, Baidu, Tencent operează la intersecția dintre interesul comercial și mandatele de stat, iar sistemele lor alimentează Sistemul de Credit Social și aparatul de supraveghere al statului-partid. Ambele modele construiesc super-imperii în sensul previzionat de Attali: entități care transcend democrația și suveranitatea națională, exercitând o putere de facto mai mare decât a majorității statelor lumii. Diferența constă în cine deține controlul final–acționariatul privat sau Partidul Comunist Chinez–nu în natura puterii exercitate.

• Scenarii alternative–IA ca bun comun global

Există voci tot mai articulate care susțin că IA ar trebui tratată ca un bun comun global–similar atmosferei, oceanelor sau fondului genetic al umanității–și nu ca proprietate privată a celor care investesc mai mult în infrastructura computațională. În această viziune, modelele de IA antrenate pe datele generate de miliarde de oameni ar trebui să aparțină, cel puțin parțial, acestor oameni. Mișcarea pentru IA deschisă (open-source AI)–reprezentată de modele precum LLaMA, Mistral, DeepSeek și altele–reprezintă o tendință de democratizare tehnologică reală, dar insuficientă: accesul la modelele deschise nu rezolvă problema infrastructurii computaționale, care rămâne extrem de concentrată și costisitoare.

România în fața super-imperiilor IA

„Viitorul aparține celor care înțeleg inteligența artificială și îi îmbrățișează puterea.” (Satya Nadella, CEO Microsoft)

România nu duce lipsă de inteligențe remarcabile. Tinerii români se clasează în mod constant pe podiumul olimpiadelor internaționale de matematică, informatică, fizică și chimie, depășind adesea reprezentanții unor state cu resurse incomparabil mai mari. Absolvenți ai universităților românești ocupă poziții de vârf în cele mai prestigioase instituții academice și corporații tehnologice din lume–de la MIT și Stanford, până la Google, Microsoft, Amazon și centrele de cercetare ale Uniunii Europene. Ei sunt apreciați până la superlativ acolo unde criteriile de selecție sunt exclusiv cele ale valorii și ale meritului personal. Paradoxul dureros este că aceste minți strălucite nu sunt valorificate în țara care le-a format. Cauzele sunt structurale și adânc înrădăcinate: corupția endemică, care plasează relațiile personale și apartenența politică înaintea competenței; absența criteriilor meritului personal în angajarea și promovarea personalului din instituțiile publice, universități și companii de stat; salariile descurajante din cercetare și din învățământul superior; birocrația sufocantă care înăbușă orice inițiativă antreprenorială; și o cultură instituțională în care mediocritatea se simte amenințată de excelență, nu stimulată de ea.

„Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.” (Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”, 18 aprilie 1879)

Rezultatul este un exod masiv al creierelor–unul dintre cele mai severe din Europa – care privează România tocmai de resursa de care ar avea cel mai mult nevoie pentru a-și construi capacitatea proprie în domeniul Inteligenței Artificiale. Fiecare tânăr informatician sau matematician de excepție care pleacă la Londra, Paris, Berlin sau Silicon Valley reprezintă nu doar o pierdere umană, ci o transferare gratuită de capital intelectual către economiile care știu să îl prețuiască. Atâta timp cât România nu va reforma profund mecanismele de selecție și de recompensare a valorii–în universități, în cercetare, în administrația publică și în mediul de afaceri–, potențialul său în domeniul IA va rămâne o promisiune neîmplinită, iar super-imperiile digitale externe vor continua să beneficieze de inteligențele pe care sistemul românesc le-a format, dar nu a știut să le păstreze.

Dimensiunile etice ale super-imperiului IA

„Dacă am o conversație cu cineva și nu pot spune dacă este un om sau un AI – acela este sfârșitul comunicării umane pure.” (Adaptare după Yuval Noah Harari)

Dincolo de analizele politice și economice, super-imperiul IA ridică întrebări de natură profund filosofică și morală. Ce înseamnă autonomia umană într-o lume în care deciziile noastre sunt anticipate, modelate și uneori luate în locul nostru de algoritmi? Ce devine consimțământul informat atunci când ceea ce consimțim nu este o propoziție clară, ci un ecosistem complex de interacțiuni pe care nu le înțelegem? Principiul kantian al demnității umane–că fiecare persoană trebuie tratată ca scop în sine, niciodată numai ca mijloc–este sistematic violat de logica super-imperiului IA, care tratează utilizatorul ca sursă de date și țintă de optimizare a profitului. Utilitarismul poate justifica această logică dacă maximizează bunăstarea agregată–dar care bunăstare, măsurată cum și de către cine? Absența reflecției etice profunde în formarea inginerilor de IA, în consiliile de conducere ale corporațiilor tehnologice și în dezbaterea publică este ea însăși o opțiune cu consecințe grave. Super-imperiul se construiește cu sau fără consimțământul nostru filosofic. Întrebarea este dacă va fi construit cu sau fără conștiință morală.

Concluzii

„Inteligența Artificială este o oglindă care reflectă nu doar intelectul nostru, ci și valorile noastre.” (Ravi Narayanan, Expert în analiză)

Teza acestui articol poate fi formulată sintetic: super-imperiile secolului XXI sunt construite de Inteligența Artificială, nu de piață. IA nu este un instrument al corporațiilor de piață–ea este agentul principal al unei noi forme de putere care restructurează economia globală, erodează democrația, reconfigurează stratificarea socială și remodelează condiția umană. Jacques Attali a identificat corect tendința structurală: dispariția progresivă a statului-națiune ca instituție centrală de putere și apariția unor entități post-naționale mai puternice. Ceea ce Attali nu a anticipat în întreaga sa radicalitate este că forța motrice a acestei transformări nu va fi piața ca atare, ci capacitatea de a modela piața–și mințile umane–prin algoritmi de Inteligență Artificială. Super-imperiile IA prezintă deja caracteristici de putere sistemică: controlează fluxurile de informație, modelează preferințele și convingerile, automatizează decizii cu impact social major, acumulează capital la rate fără precedent și transcend capacitatea de reglementare a oricărui stat individual. Ele nu sunt companii mari.

Super-imperiile IA sunt, în sens funcțional, forme de guvernanță globală nedemocratică. Răspunsul uman la această provocare nu poate fi doar tehnic sau juridic. El trebuie să fie, în primul rând, civic și democratic: o voință colectivă de a așeza Inteligența Artificială în slujba umanității, nu de a lăsa umanitatea să devină resursă a Inteligenței Artificiale. Această voință presupune educație, dezbatere publică, reglementare inteligentă, cercetare etică și–poate cel mai important– conștiința că, în jocul puterii din secolul XXI, neatenția și pasivitatea sunt forme de capitulare.

Bibliografie selectivă

• Attali, J. (2006). Une brève histoire de l’avenir. Paris: Fayard. [Scurtă istorie a viitorului. București: Meteor Press, 2007.]
• Zuboff, S. (2019). The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power. [Epoca capitalismului de supraveghere: lupta pentru un viitor uman la noua frontieră a puterii.] New York: PublicAffairs.
• Russell, S. (2019). Human Compatible: Artificial Intelligence and the Problem of Control. [Compatibil cu omul: Inteligența Artificială și problema controlului.] New York: Viking.
• Tegmark, M. (2017). Life 3.0: Being Human in the Age of Artificial Intelligence. [Viața 3.0: Condiția umană în epoca Inteligenței Artificiale.] New York: Knopf.
• Harari, Y. N. (2016). Homo Deus: O scurtă istorie a viitorului. București: Polirom.
• Foucault, M. (1975). Surveiller et punir: Naissance de la prison. Paris: Gallimard. [A supraveghea și a pedepsi: Nașterea închisorii. Iași: Polirom, 1997.]
• Pariser, E. (2011). The Filter Bubble: What the Internet Is Hiding from You. [Bula de filtrare: Ce ascunde internetul față de tine.] New York: Penguin Press.
• Floridi, L. (2019). The Logic of Information: A Theory of Philosophy as Conceptual Design. [Logica informației: O teorie a filosofiei ca proiectare conceptuală.] Oxford: Oxford University Press.
• Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Regulamentul (UE) 2024/1689 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Regulamentul privind Inteligența Artificială).
• Regulamentul (UE) 2016/679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).
• Minsky, M. (1986). The Society of Mind. [Societatea minții.] New York: Simon & Schuster.
• Schwab, K. (2016). The Fourth Industrial Revolution. [A patra revoluție industrială.] Geneva: World Economic Forum.

Notă. Nicolae Grigorie-Lăcrița este utor a peste 100 de articole de specialitate pe tema Inteligenței Artificiale (IA), care pot fi consultate cu ajutorul motoarelor de căutare online.

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie–Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile), Senior Editor JB, membru al UZPR Craiova

Nicolae Grigorie–Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie–Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

„La Corse ne croit pas aux larmes”. Le mystérieux triangle criminel des Bermudes dans le dossier Claude Erignac – Yvan Colonna – Franck Elong Abé. L’assassinat de Claude Erignac et l’innocence d’Yvan Colonna. Pourquoi Franck Elong Abé a-t-il tué Yvan Colonna? („Corsica nu crede în lacrimi”. Misteriosul triunghi criminal al Bermudelor în dosarul Claude Erignac – Yvan Colonna – Franck Elong Abé. Asasinarea lui Claude Erignac și nevinovăția lui Yvan Colonna. De ce Franck Elong Abé l-a ucis pe Yvan Colonna?)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul românilor încarcerați pentru crime sexuale și proxenetism în centrele de detenție din Franța (Châteauroux, Besançon, Aix-Marseille-Provence Métropole/Métropole Nice Côte d’Azur) și în Spania (Lleida), adepți ai „Triunghiul amoros familial (conjugal)” – o crimă sexuală deosebit de gravă și pedepsită foarte sever

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul „hoților de cabluri din cupru” români încarcerați (în detenție privizorie cu statut de „preveniți”) în centrele JVA (Justizvollzugsanstalt) ale landurilor germane Bavaria (Würzburg, Schweinfurt, Aschaffenburg, Bamberg) și Hessa (Darmstadt/Eberstadt, Frankfurt am Main I/IV, Weiterstadt). „KriPo” și organizarea Sistemului judiciar german

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)