Acasă Opinii Interviu cu Dan Vulpe (imigrant în Canada), revenit în România după două...

Interviu cu Dan Vulpe (imigrant în Canada), revenit în România după două decenii!

Interviu cu Dan Vulpe (preview). Realizator:

Emisiunea Diaspora Vie oferă o imagine proaspătă și actuală a diasporei române globale.

Invităm cele mai interesante și vizionare voci ale diasporei, care oferă audiențelor noastre o radiografie a ceea ce se întâmplă mai interesant în comunitățile de români din jurul lumii. Subiectele sunt dintr-o paleta largă: de la povești personale de viață ale unor profesioniști din diverse domenii, descrierea unor alte societăți și a unor organizații de mare prestigiu la scară globală, trecând prin inițiative ale românilor de pe alte meridiane, povești de succes dar și eșecuri răsunătoare, povești de supraviețuire, adaptare/inadaptare, perseverență, antreprenoriat, multiculturalitate și multilingvism, și viziuni diverse pentru viitorul României și al omenirii.

Invitați: Români (foarte) interesanți din Diaspora și din țară, autentici, cu povești personale/profesionale /academice excepționale, care știu să captiveze orice audiență și care știu să fie antrenanti și simpatici, cu simt al umorului.

Dan Vulpe, inginer electronist, emigrat în Canada la Montreal în 1992 cu familia. Acolo lucrează ca inginer în aparatură de laborator de înalta tehnicitate, spectrometre de masă printre multele alte tipuri de echipamente.

La 46 de ani schimbă brusc macazul carierei înspre finanțe, după un MBA la o universitate de prestigiu din Canada. Lucrează în investiții folosind din modelele de gândire din electronică. După exact 20 de ani se intoarece în România cu un Fond de Investiții în energie solară. Sistemul instabil de certificate verzi nu conving canadienii și biroul se închide după exact 2 ani.

Dan Vulpe rămâne în România, în pofida altor oferte internaționale, convins că nevoile României sunt foarte mari, în mai toate sectoarele. Se concetrează pe energie unde posibilitățile de creștere sunt foarte mari. România nu-și mai poate produce nici energia necesară, în plus față de mâncare, construcții, petrol și gaze. Cum să pleci când creșterea e aici. Și totuși experiență practică din ultimii 4 ani lasă în urmă concluzii dramatice. Să-l ascultăm:

Q1. Moderator : De ce-ați plecat?

A1. Prin natură educației mele gândesc în sisteme, sistemic. Nu în metafore, nu în poveșți, nu în emoții. În 14 iunie 1990, în urmă unui incident cu minerii în Piață Victoriei, mi-am dat seama că România era acaparată de forțe incapabile de gândire cu perspectiva și că ferocitatea psihologică, lăcomia și prostia acestor forțe bine antrenate și sudate printr-o cultură specifică comună, vor face că România să sufere procese dramatice de curățare sufletească a celor 42 de ani de tortură psihică comunistă. Aveam un copil, eram responsabil, nu doar pentru mine ci pentru generații. Nu mai puteam îndura, anii comunismului îmi ajunseseră. Ca și mine au plecat sute de mii de informaticieni, ingineri, oameni cu o profesie. Și cu ei au plecat și o modalitate de a educa generațiile care vin.

Dacă comuniștii au asasinat elita intelectuală, cultă, post-comuniștii au alungat elita pregătită tehnic. De ce? Lăcomie, lipsa de Dumnezeu, lipsa de conștiința, frică că vor fi descoperiți ca impostori, frică că vor fi pedepsiți pentru crimele din comunism. A fost condamnat cineva pentru cei 1000 de morți, pentru cei 1 million de morți, pentru jaful colosal, pentru foametea indusă artificial, pentru abuzurile inimaginabile? Evident că nu!

Q2. În Canada?

A2. Prea pompat de orgoliul științific am refuzat unele joburi la început ca să încep de jos. Am reparat calculatoare un an până mi-am găsit ceva ce-mi plăcea să fac; aparatură de analiză chimie anorgnica de mare precizie și complexitate.

Am călătorit în toată Canada, am intrat în contact cu elite educate, am înțeles cum gândesc, cum vorbesc și de ce. Mulți români au preferat să stea în față unui ecran sau la un birou. Călătoream în medie 350km pe zi ca să ajung la clienți. Am lucrat cu cele mai mari uzine, centre de cercetare, laboratoare ultra-echipate. Am fost antrenat în mari centre tehnologice americane, am acoperit un teritoriu cât Uniunea Europeană de lung. A fost plăcut pentru că acolo munca e extrem de bine organizată. Țara e extrem de bine organizată. Omul care vrea să muncească e respectat, iar cel care nu vrea, e ajutat pentru a nu cădea definitiv în irațional. Intrând în contact cu mii de canadieni, antrenând peste 700, am fost obligat să înțeleg subtilitățile culturale, să învăț limba nu doar academic dar și amical.

După 12 ani am schimbat brusc, așa e în America de Nord, oamenii sunt încurajați să-și schimbe cariera odată la 10-12 ani. Face bine la creier cică. Schimbarea, emigrarea, schimbarea de carieră, mai multe limbi pentru reprezentarea universului înconjurător sunt eforturi dramatice pentru creierul uman. Dar doar prin schimbare știi cine ești cu adevărat. Condiția umană nu poate fi înțeleasă decât prin observarea de la punctul zero, punct de observare a diverselor universuri atunci când treci dintr-unul în altul. Cred că foarte puțini oameni înțeleg acest aspect al schimbării și de aceea majoritatea înțepenesc foarte repede în cadrele mentale date de repetitivitatea acțiunii zilnice.

Am lucrat în finanțe câțiva ani și la 53 de ani, după exact 20 de ani, am găsit, am căutat, o companie ce deschidea un birou în România. Marți m-am angajat, luni lucram din București. Era 12 Octombrie 2012.

Q3. România după 20 de ani?

A3. Evident enorm de multe schimbări. Suficiente? Nici pe departe! « Roți » care au fost inventate de mult în Occident nu pot fi copiate la noi. Nu înțeleg de ce încăpățînarea să nu copiem «roți» și «macaroane» când nu mai e profitabil să le re-inventezi.

Practic găsesc România un stat profund nefuncțional, ineficient, ce generaza încă enorm de multă suferință emoțională, pierderi economice colosale, furie, frustrare, frică și dorința de a fugi pentru 20 de generații de aici. Desigur dacă ești la pensie, specială mai ales, ai reușit să pui câteva milioane de euro pe Coasta de Azur, ai câteva vile și copiii asigurați pe 4 generații, România e un loc minunat. Dar câți și mai ales cine sunt aceșți «fericiți». Comparația astăzi nu se mai face cu țările occidentale ci cu țări din jur. Cu Polonia, cu Ungaria, Țările Baltice, cu Croația, cu Slovenia, în curând cu Albania. Cred că se amuză pe socoteală noastră văzând cât de greu ne mișcăm.

De 7 ani aici, am încercat să mă readaptez la România. Practic e imposibil pentru că am integrat un anumit mod de a funcționa, de a fi tratat, de a gândi timp de 20 de ani și creierul meu reacționează automat la comparațiile cu ce găsesc aici.

Efectiv nu pot înțelege liniștea celor care conduc țara când 4 milioane de oameni ți-au plecat, industrii întregi au fost puse la pământ, bănci ți-au fost devalizate cu impunitate, nu poți nici să-ți produci mâncare suficientă, autostrăzi nu se pot construi și când se fac se fac la preț dublu, PIB-ul e dependent 50%, dacă nu 75% de companii străine, zone întinse rămase într-o sărăcie cruntă, sistem de sănătate nefiabil și desigur, o birocrație sufocantă, ucigătoare de orice entuziasm creativ.

Un exemplu: ajuns pe aeroport în Canada în 1992 am fost cazați la un hotel în centrul Montrealului și în două săptămâni ne-au făcut ei toate actele, ne-au dat un cec de 1200 de dolari și ne-au lăsat să ne descurcăm.

Ajuns în România m-au chinuit doi ani că să-mi pot face o carte de identitate temporară. Lipsea o ștampila pe acte. Am așteptat 2 ani să obțin toate ștampilele dorite de statul român, să mă duc la tribunal de 3-4 ori. Și când totul părea în regulă m-am dus la Evidența Populației după buletin. Lipsea încă o ștampila pe alt act. 12 ore de tren înapoi la București, 2 săptămâni așteptat ștampila de la tribunal. În fine, după 2 ani am avut mult doritul buletin. De ce?

Pentru că nimeni nu are curajul să mai gândească atunci când apare o imperfecțiune în sistemul administrativ. În Canada dacă îți lipsește un act juri că e adevărat ce spui și se acceptă. Acolo OMUL e creatură divină, copilul lui Dumnezeu, trebuie respectat. La noi e un potențial tălhar, un Barabas, și trebuie torturat puțin.

Dacă luăm fiecare sector în România puteam găsi un număr imens de lucruri de imbunatait, de optimizat. Și la fiecare optimizare se produce PIB. Cred că România pierde 200 miliarde de euro pe an din cauza administratiei neoptimizate. Le este frică să nu piardă controlul. Iar frica lor, în fond lipsa de știință și experiență, produce suferință în loc de PIB.

De la numărul imens de legi ce nu pot fi citite de un intelect normal construit, până la proceduri de aprobare, orice, totul pare lăsat într-un trecut când doar elita trebuia să înțeleagă legile pentru a avea un ascendent psihic asupra omului normal.

Am găsit legi imposibil de citit și înțeles. Fraze compuse din 50 de propoziții al căror sens se pierde. Practic nu știm nici măcar legi să scriem. Dacă britanicii au ceva bun, atunci acel ceva este arta de a scrie legi. O lege vine cu calcule de profitabilitate, economică atașată, cu fraze simple și cu explicații totale în legea respectivă. Nu conform cu art. 2 din legea 4, aprobata și modificată. Neputând înțelege legile, pe bună dreptate, românii trăiesc în frică organică de lege. Practic oricine poate fi băgat în pușcărie dacă cineva caută în vreo lege și găsește ceva. Asta e, exagerând puțin, nu mult, terorism legislativ și asta secătuiește energiile creative ale unui popor.

Pentru că ai nevoie de energie creativă, de entuziasm, de bucurie ca să poți munci, crea, fi bucuros și fericit. Dar daca tu poți fi abuzat de un sistem prost făcut, toate astea dispar. Desigur rămâne refugiul mistic, misticismul, dar acolo lupul te poate păpa oricând, Covid-ul la fel. Dacă justiția nu e făcută la timp, dacă administrația nu e oprimizată putem spune că nu avem justiție, nu aveam administrație. Ce-i aia sa stai prin tribunale 10 ani, să aștepți niște aprobări pentru proiecte industriale 15 ani. Vieți de oameni distruse. Țară secătuită, oameni fragili și speriați. Ei, așa ceva se poate conduce ușor.

Dar ați văzut când cetățenii în Statul Michigan au fost nemulțumiți au intrat în Capitoliul din Detroit cu arme automate. Și nimeni nu le-a zis nimic. Ei, acel popor e mai greu de batjocorit în fel și chip. Asta înseamnă să fi demn, să fi bucuros de trecerea pe pământ. Adică să fi respectat. Să fi considerat OM.

Q4. Ce faceți în România?

A4. De câțiva ani lucrez ca PFA în consultanță pentru proiecte în energie. Practic îmi doresc să finanțez proiecte în energie. Fie energie solară la care mă pricep foarte bine, fie centrale pe gaz pe care le văd de viitor pentru prețul mic pe gaz, eficiența lor mare și fiabiliatea producției.

Inundată de gaz rusesc Europa va putea cumpără gaz cu 5 €/MWh. Asta ar însemna un preț maxim de 20€/MWh la energie. Doar cei mai serioși vor rezista, fie în solar, vânt sau hidro. Cărbunele e dat dispărut și sper că cei de la CE Oltenia să se miște foarte repede pentru a-și construi centrale noi cu cei 800M€ primiți gratuit de la UE. Dar pentru asta trebuiesc oameni serioși, agili și abili. Văd că au oprit jumătate din producție. S-au apucat de construit centrală pe gaz? Desigur că nu. Trebuie studii care nu se mai termină. Am companii care pot instala o centala pe gaz de 420MW în 12 luni de la data pornirii proiectului.

În general în energie e haos la noi. Au pus în mișcare schema de sprijin pentru regenerabile, cea mai generoasă din lume în 2012. Vă dați seama, o țară săracă e de două ori mai generoasă decât Germania cu investitorii în energie solară. Și după un avant, hei-rup, de 2 ani nimic investit de 6 ani. Schema în 2014 s-a gripat și urmează procese de miliarde de Euro la ICSID Washington. Vom plăti miliarde de euro în daune pentru că interse mici au prevalat intereselor națiunii.

Când trebuia plătit 90€/MWh de solar în 2012 descrescător până la 30 acum, noi am dat și dăm 220€/MWh. De ce? Aceiași lăcomie și lipsa capacității de a crea timp, de a vedea poimâine. Nu știau? Știau, eu sunt unul care le-am spus atunci în 2012. Azi Albania plătește 29€/MWh de solar. Chiar inteligenți albanezii.

Vedeți că nu ne putem produce nici energia necesară, ne bazăm pe importuri la limita capacității de import și așteptăm minuni. La anul grupul 1 de la Cernavodă va întra în reparații capitale. De unde și cum vom putea importa încă 700MW? Un pic și despre cum se vede Educația din afară. Faptul că mii și mii de diplome de doctor s-au dat pe bani sau pe copiat aruncă o găleată de noroi peste sistemul de învățământ din România. Și mie mi s-a oferit o diplomă de doctor cu 2000 EUR prin 2004. Am crezut că eram în Infern.

Dacă în America instituțiile de învățământ private sunt extrem de reputate, la noi ajuns «magazine de diplome». Poveștile pe care le aud de 7 ani sunt poveșți din Infernul demnității umane. Cunosc un tip, fost militian, care are un doctorat a cărui tema nu știa ce înseamnă. Pur și simplu luase un titlu de doctor fără să scrie un rând, fără să citească o pagină. Cum e posibil? Accidente? Știu câțiva de la mine din oraș care și-au dat titlul de doctor înapoi, erau copiate 100%. Parcă ziceau că vor face publice toate lucrările de doctorat. Asta ar însemna dragoste de țară, binele României. Cu ce inima și suflet poate un om lucra cu râvna să schimbe planetă printr-o lucrare de doctorat când știe ca un «garcea» poate obține același titlu plătind câteva mii de euro? Asta am găsit abominabil.

Nu cred că există țară în lume unde așa ceva să se întâmple. Și vine din perioada comunistă când analfabeți cu 5 clase deveneau ingineri, ofițeri, directori și aveau nevoie de titluri pe care elităa le obținuse după zeci de ani de studiu la Paris, Berlin sau Roma. Aceia au construit România Mare și aceștia o distrug. Omul needucat pus în funcții de decizie face prăpăd.

Vezi pen-ultimul director de la Transelectrica, un analfabet ce-și scrisese o diplomă de inginer în bucătărie și amicul lui, ministrul, îl pusese director la o companie listată la Londra. Va dați seama ce se discuta în cercurile investiționale de noi când asemenea fapte odioase ies la lumina. Problema e, câți mai sunt. Câți generali cu stele au fost numiți ofițeri în anii ’50 când ei aveau doar 5 clase primare. Cum să scapi de așa ceva. Nicio șansă. Trebuie imunizare de masă, trebuie să ne obișnuim cu virusul imposturii, hoției, fricii.

Mai și vorbim de “România Educată” dar nu facem nimic pentru a scoate boala din sistem. Poți vorbi de sănătate când sistemul e curat. De sănătate poate vorbim altă dată. Dar să știți ca au murit de 10 ori mai mulți oameni în perioada asta decât au murit de Covid, oameni ce poate trebuiau salvați de asemenea.

Agricultura – statul și-a dat fermele de stat în arendă pe nimic în loc să le administreze singur prin firme de private cu capital de stat. Vezi Insula Mare a Brăilei. Sistemul de irigații nu a fost pus la punct, deși puteam obține miliarde de euro de la UE pentru a reface sistemul de irigații primar. O investiție comunistă de 15 miliarde de dolari. Acum seceta, deșertificare, importăm. Exportăm grâne și importăm mâncare. Ce frumos!

Nota Autorului

Foto & video: Cici Mândru

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.