- D-le Adrian Grauenfels, sunteți născut în România iar în 1972 v-ați stabilit definitiv în Israel. Cum se vede România de la distanță celor 51 de ani de emigrație.
România este o amintire în derivă, ca un vas cu pânze pe mare care se îndepărtează și dispare. Desigur există nostalgii, amintiri, oameni și locuri care nu se uită și pe care fiecare om își clădește viitorul. Am revenit cu plăcere în București (orașul meu natal), sau Brașov, mereu la munte, mereu cu sentimentul că nu cunosc destul de bine minunile țării Românești.
- Plecarea dvs. din România a fost obținută în urma unei facilitați financiare?
Plecarea noastră (eu și părinții) a fost o sagă de 20 de ani. În anul 1952 părinții mei au cerut emigrare în Israel. Amintirile Holocaustului presau multe familii să caute drumul spre Israelul nou creat. Din păcate ni s-a refuzat emigrarea, cererea fiind sancționată cu degradări în slujbele părinților mei și evident o hărțuială care a durat două decenii. În 1972 tata ( acum pensionar) a primit un telefon cu o singură întrebare …mai vreți să plecați? Evident că a spus „da” așa că în două luni luam un avion Tarom spre Tel Aviv. Mult mai târziu am aflat că fusesem vânduți de Ceaușescu Israelului conform unei liste de prețuri fixate pe cap de evreu.
- Exista o comunitate a românilor în Israel cum s-a integrat ea în structura societății israeliene?
În câteva valuri mari au sosit în Israel circa 400.000 de evrei. A fost o comunitate care s-a integrat cu oare succes, răzbind dificultăți majore de absorbție , comunicare într-o limbă total diferită de limbile latine pe care mai toți le posedam. Din anii 60 și poate mai devreme au apărut ziare, reviste, librării care tipăreau sau importau cărți în limba maternă. S-au deschis asociații, sindicate ale originarilor din România, care funcționau pe plan social și cultural. Din păcate, cu timpul, noi vorbitorii de română am devenit o comunitate vârstnică care se reduce mereu prin decese, iar noile generații de copii și nepoți care au fost educați în limba și mentalitatea ebraică, sunt azi israelieni egali cu cetățenii neaoși și nu posedă limba română.
- Sunt momente încordate de plan internațional putem spune că mărturisirea credinței vă da forța necesară să rezistați acestor momente cruciale?
Eu nu am o credință definită. Ca inginer am fost educat în spirit cartezian, darwinist să zicem, iar experiența de viață acumulată nu m-a convins de existența unui anume Zeu. Din contra, bănui că toate credințele au rolul de a balansa spiritul care cercetează și nu are răspunsuri la misterul vieții și al universurilor. În cazul meu particular formula ar fi „știu că nu știu, iar modelele care încearcă să descifreze materia, timpul, spațiul și rolul meu aici, și acum sunt practic neconcludente” . Totuși funcționez destul de bine cercetând mereu, citind despre tehnologii și descoperiri științifice mereu uluitoare. Creația pare un sistem dinamic care se schimbă și evoluează în toate direcțiile, iar conștiința noastră colectivă este și ea afectată de interacțiunea universală.
- Istoria poporului biblic a lui Israel este una milenară. Care este argumentul privind întâietatea poporului de sorginte evreiască în teritoriul pe care-l ocupă?
Îmi pare bine pentru această chestiune. Să ne uităm înapoi la istorie. Nu există nicăieri o stabilitate și o permanență etnică sau teritorială. Au fost imperii și au dispărut. Mari civilizații au fost distruse ca să facă loc altora. Timp de sute de ani hărțile Europei s-au schimbat urmând cuceriri, destrămări, alipiri cu forța s-au fărâmițări în urma unor războaie sau revoluții ideologice.
Povestea Israelului este foarte clară. Teritoriul de azi, acum peste trei milenii era populat de triburi semitice. Au construit orașe, fortificații, au prelucrat pământul și au drenat ape. Mai târziu triburile s-au unit și au construit orașe (Yr David), așezări izolate, temple, etc. Toată această civilizație a lăsat urme palpabile, monezi, scule, ziduri, mozaicuri, mikveh, arme și mai ales scrieri în ebraică. Primele cărți ale bibliei, suluri găsite la Qumran sunt vizibile azi la muzeu. Un copil de clasa a V-a le poate citi curent, fapt inexistent altundeva în lume.
Pe la 1200 locuitorii au fost izgoniți din Israel și luați sclavi faronilor Egipteni. Din sclavie sunt eliberați de profetul Moses care este urmat de triburi semitice dar pagane la vremea aceea. Exodul de 40 de ani are rolul de a produce o nouă generație credincioasa unui unic zeu. Acest Dumnezeu acordă poporului ales de el primul cod etic prin cele 10 porunci date lui Mozes. Unificat, poporul străbate Marea Roșie și se întoarce acasă. Nici urmă de palestinieni. Ei erau mai la sud în regiunea Gaza de azi. Conflictele au apărut mult mai târziu, după răspândirea islamului. Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ 23 de ani, 609\610-632, împărțită de anul 622, anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la–Medina (sau madīna, cu sensul de „locul legii”, locul unde a învins religia islamică)–împreună cu adepții săi.
În concluzie – evreii s-au născut aici, au fost alungați și ne-am întors din răspândire. Statul modern Israel a fost fondat prin vot la ONU în 1948. Trebuie subliniat că în secolele XVII-XVIII arabii și evreii au conviețuit în bună pace și respect reciproc. Sub cucerirea otomană și apoi britanică s-au creat conflicte care au degringolat odată cu proclamarea Statului Zionist.
- Discrepanțele culturale pot conduce la distorsionări economice și politice. Cum vedeți eradicarea urii și promovarea păcii în prezent?
Timp de 75 de ani Israelul a propus, a luptat, a suferit în ideea unui aranjament politic stabil cu cei din jur. Din păcate, solid sprijiniți de state arabe (Qatar, Iran) și miliarde de petrodolari, organizații teroriste (Hizballah în Liban, Hamas și Jihad Islamic în Gaza și Siria, Houtis în Yemen) au proliferat și au provocat statul Zionist culminând cu Genocidul de la 7 Octombrie. Doctrina lor totalitară, ucigașe, a construit o rețea infernală de tuneluri și instalații de lansat rachete de la nord la sud și de la 2000 km din Yemen. Toate încercările de pace și diverse aranjamente propuse au fost subminate, Itzhak Rabin asasinat de extremiști de dreapta, iar alte conflicte militare cu Hamasul s-au terminat fără o înfrângere decisivă. În paralel vedem un antisemitism larg răspândit, un val enorm de convertire la Islam, o instalare a arabilor în inima Europei care i-a primit și absorbit în mod absolut iresponsabil. Nu văd o soluție viabilă de pace cu popoare care au scris pe steagul lor distrugerea Israelului.
- Se impune constituirea a două state vecine Israel și Palestina?
Așa cum am spus Palestinienii nu doresc un stat pacifist, educația lor, obsesia morții și a distrugerii sunt în ADN-ul lor de generații. Copii de cinci ani se joacă în școli cu puști de lemn și calcă în picioare steagul nostru.
- Cum se poate implica Israelul în generarea și păstrarea echilibrului în zonă ?
Israelul este o țară fără resurse materiale dar foarte tehnologică și inovatoare. După dispariția Hamasu-lui (dacă vom reuși) mari proiecte comune civile și industriale pot aduce o oarecare liniște. Aici rolul Iranului va fi decisiv, actualul guvern ostil nouă are ca motto distrugerea Israelului.
- Este pacea un deziderat greu de obținut ?
Absolut da. O visăm de mii de ani. Salutul nostru zilnic Shalom înseamnă Pace!
- Sunteți un om de cultură respectat, apreciat aveți o îndelungată activitate de editor care este starea literaturii în Israel?
Ca în toată lumea civilizată cartea tipărită este în regresie. Tirajele sunt reduse, librăriile se închid. Folosim mult computerul și smartphone pentru comunicare și informare. Inundat de informații (multe false) consumatorul este mai grăbit și mai superficial în alegere. Ingredientul Timp lipsește căci viața este foarte densă în știri, evenimente, decizii, acțiuni și punerea unor idei în aplicare. Totuși Editura Saga menține un ritm alert în domeniul informării și a publicisticii online în principal prin Jurnal israelian (Editura Saga) o platformă apolitică pentru arte, scris, cultură în general.
- Sunteți poet, cum vedeți evoluția poeziei israeliene?
Poezia evreiască a început devreme cu marii poeți Avicebron (sec XI), de fapt Solomon ibn Gabirol și Yehuda Halevi (sec XII). În evul mediu avem pe marele savant Moses ben Maimon (Maimonide) care s-a născut la Cordoba, în Spania, în 1135. Moses Mendelssohn (1729-1786) a fost filosof și teolog. Eliezer Ben‑Yehuda (1858 1922) a fost un lingvist, lexicograf și publicist evreu palestinian originar din Lituania – Belarus, principalul promotor al renașterii limbii ebraice ca limbă vorbită în Palestina. S-a născut la Lujki, pe atunci în Lituania, în Imperiul Rus astăzi în nordul Belarusiei.
În secolul XX pomenim pe Haim Nahman Bialik (1873-1934) , un poet evreu care a scris în ebraică, și uneori în idiș. De asemenea eseist, prozator și publicist, Bialik s-a distins mai ales ca unul dintre cei mai influenți poeți de limbă ebraică, fiind considerat poetul național al Israelului. S-a stabilit definitiv în Palestina în anul 1924. Ebraica modernă este datorată în mare parte scrisului lui Bialik. Șmuel Iosef (Șay) Agnon sau Shmuel Yossef (1887-1970 ) a fost un scriitor israelian de limbă ebraică, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1966. La vârsta de 15 ani a compus primul lui poem în limba idiș. Un an mai târziu a scris prima lui poezie în limba ebraică. În anii 1906-1907 a fost ajutor de redactor la săptămânalul în idiș, Der Judische Wecker. În anul 1907 a emigrat în Palestina.
Yehuda Amichai născut sub numele Ludwig Pfeuffer (1924 – 2000 ) a fost poet israelian, evreu născut în Germania. Amihay este considerat unul din cei mai îndrăgiți și însemnați poeți ebraici moderni, alături de Nathan Zach și David Avidan a fost unul din primii creatori de versuri scrise în ebraica vorbită, de zi de zi. Israelul are azi foarte mulți poeți talentați de limbă ebraică. Tineri, dinamici, talentați ei ilustrează în poezia lor etosul Israelian, jalea războaielor, viața secularilor. Biblia și poveștile ei rămân un izvor nesecat de inspirație, de conduită și speranță. Aș pomeni de Avraham Shlonsky, Amir Gilboa, Abba Kovner, Haim Gouri, Dan Pagis, Natan Zach, David Avidan, Dahlia Ravikovitch, Ory Bernstein, Meir Wieseltier, Yona Wallach, Lali Michaeli. Mai toți au fost traduși în engleză. Personal mă ocup cu traduceri din engleză și ebraică în limba română. Am tradus din Șay Agnon, Amichai, Lali Michaeli, Dan Pagis, Wieseltir (Poezia ebraică modernă și Poezia ebraică modernă – Editura Integral)
- Arta poate fi argumentul pe care să se clădească o societate armonioasă? Care sunt motivele pe care le întâlniți cel mai des în literatura israeliană?
Arta se face în orice condiții, geografie, epocă. Este necesară și educativă, este consumată în toate formele audio, vizual, chiar și palpabil pentru nevăzători. Arta dizolvă granițe poate fi un limbaj al păcii, are forță, mesaj și suntem privilegiați să avem revelații estetice la întâlnirea cu artele de valoare. Secolul nostru XXI și tehnologiile multi media ne-au adus noi melanjuri imposibile în trecut. Virtual Reality, Proiecția tridimensională, arta grafică produsă de programe AI au deschis filoane de cercetare și experiment perpetuu. Motivele sunt desigur aceleași, viața și moartea, dragostea, război și pace, dar și subiecte extinse la tarele epocii noastre marcate de însingurare, distopie, anarhism, haos, anti-semitism, rasism, ecologie…etc. Recomand lectura marilor prozatori Amos Oz, Meir Shalev, A.B Yoshua care au fost intensiv traduși și în limba română.
Au fost câțiva scriitori buni. Al Mirodan (ziarist și dramaturg), Shaul Carmel (poet), Zoltan Terner (critic, autor). Pe la ASILR (Asociația Scriitorilor de origine română) s-au perindat Alexandru Sever, Virgil Duda, Andrei Fischof, Shaul Carmel (președinte), Mirel Brateș, Harry Bar-Shalom, Geta Berghof, I. Schechter, Dorel Schor, Maria Găitan-Mozes, Iosef Eugen Campus, Luiza Carol, Alexandru Andy...O bună prezentare găsim în recenta carte a d-lui Ion Cristofor. Scrie într-o recenzie criticul Răzvan Voncu:
„Este vorba despre primul volum al sintezei consacrate de Ion Cristofor literaturii române din Israel. Poet și publicist literar de cursă lungă, Ion Cristofor este astăzi unul dintre cei mai buni, dacă nu chiar cel mai bun cunoscător al literaturii de limbă română din Israel. Și dânsul enumerază o parte din cei fascinați de condei. Sunt cuprinși în selecția lui Cristofor toți poeții care au contat și contează, ieri și azi, de ex. Marlena Braester, Shaul Carmel, Felix Caroly și Sebastian Costin, Ion Pribeagu, Sadi Rudeanu, Sesto Pals, Paul Păun, Zoltan Terner, Madeleine Davidsohn, Adrian Grauenfels, Solo Har, Tania Lovinescu, Riri-Sylvia Manor, Bianca Marcovici, Ion Știubea și mulți alții.”
- Cu ce autori din România colaborați ?
Maria Sava, Cristian Alexandru, Clelia Ifrim, Karmen Zaharia (pictură), Herman Victorov, Roni Căciularu, Sofia Gelman Kiss, dar și pictori ca Baruch Elron, Moris Manes, Eduard Almashe, Beatrice Bernath, Victor Brauner.
- Este momentul unor schimbări majore în politica internațională?
Trăim o regresie globală. Aș menționa patru factori majori.
- Demografia explozivă. Cred că suntem prea mulți pe o planetă cu resurse limitate. Miliarde care doresc o viață decentă, educație, sănătate, hrană, siguranță, pensii, vacanțe etc. Cumpărăm automobile poluante, zeci de milioane zburăm in vacanțe, consumăm în neștire fie că o vrem sau nu. Plătim un cost enorm pentru locuințe care devin din ce în ce mai înalte, mai mici și mai neplăcute în marele oraș.
- Ecologia. Legată de precedenta chestiune, gazele de seră, schimbările climatice, poluarea mărilor , distrugerea Amazonului toate vor face viața imposibilă în multe regiuni. Iarna în Israel nu mai există. Lipsesc ploi sau sunt prea violente. Vara temperatura trece de 4o grade. Europa nu este pregătită pentru astfel de calamități. Nivelul oceanelor crește monoton dar sigur.
- Cred că epidemia Corona a trezit mișcări telurice. Milioane și-au pierdut joburile, au găsit alte ocupații și acest fapt a zdruncinat economiile tradiționale. A apărut o criză în transporturi, industrii și agricultură. Prețurile au crescut la nivel mondial. Războiul Ucraina –Rusia a destabilizat piața dar și conștiința. Cum este posibil acest război inițiat de Putin să rămână indiferent celorlalte state? Din nou vedem eșecul sistemelor totalitare în care un conducător deraiat distruge viața multor cetățeni normativi.
- Dar cel mai grav mi se pare islamizarea Europei care a invitat zeci de milioane de arabi să o inunde. Cu moschei, Coran, hijab și o mentalitate de teroriști înnăscută. Să privim coperta ultimului numar din National Geographic. Cât de corectă și puternică este aceasta imagine a noilor coloniști.
- Care sunt prioritățile statului Israel?
Nu le știu. Nu putem gândi nici măcar cu 10 ani înainte.Vă spun ce aș dori eu. Un alt guvern. Un alt mod de gândire. O reducere a birocrației. O mai mare egalitate între religioși care nu fac armata și nu plătesc impozite vs. pătura productivă care aduce bani economiei. Sunt o entitate care se dezvoltă și care va clama drepturi politice și noi favoruri și aranjamente religioase. Apoi o eradicare a nepotismului, a mafiei locale, a parazitismului în primării și a corupției care a înflorit acceptată de un sistem tolerant care țintește spre dictatură și limitarea drepturilor omului.
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
[…] […]
[…] […]
[…] […]