Interviul realizat pe tema asasinării profesorului Ioan Petru Culianu, în cadrul emisiunii „Dezbaterea de luni” (RadioPunctLondra), de către jurnalistul Geo Scripcariu (realizator) cu jurnalistul Petre M. Iancu

Nota redacției. Ioan Petru Culianu (1950-1991, discipol și protejat al lui Mircea Eliade) fost un istoric al religiilor, scriitor și eseist român și profesor-invitat de istoria religiilor la Chicago Divinity School, unde a fost asasinat prin împușcare pe 21 mai 1991, în clădirea Universității din Chicago, după ce primise cartea verde (green card) și urma să fie angajat ca profesor asociat la universitate. A nu se confunda cu matematicianul Petru M. Culianu (1870-1951), fiul lui Neculai Culianu (1832-1915,  matematician și astronom român, membru corespondent al Academiei Române, considerat un profesor-pedagog de mare talent și unul dintre fondatorii Revistei Științifice din Iași, apărută în perioada 1883-1889).

„Apariţia lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneţi, mai temeinici. Dispariţia sa a fost o catastrofă; fără emulaţia stârnită de extraordinara sa reuşită, am redevenit ce eram, şi chiar mai puţin decât atât. O cultură nu trăieşte (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri şi iluminări. După entuziasmul stârnit de revelaţiile lui Mircea Eliade, a urmat emoţia stârnită de revelaţiile lui Ioan Petru Culianu. Primul ne-a arătat că absolutul filozofiei se trage din existenţa ontologiilor arhaice, iar acestora le-a redat actualitatea. Al doilea ne-a iniţiat în absolutul cunoaşterilor revolute şi viitoare, cărora le-a etalat epistemologia. Amândoi s-au ocupat de religii şi au căutat realul absolut în toate formele de realitate cotidiană. Amândoi au biruit lumea, ajungând mari savanţi recunoscuţi de toţi; şi amândoi au încercat să realizeze în mod subversiv absolutul -unul cu îndrazneala savantului universal, celălalt cu străfulgerarea geniului revoluţionar. Descoperirile lor ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariţia lor nu a urmat nimic. Străpungerile şi iluminările prilejuite de creaţia lor au rămas, în ţările care le-au dat naştere, lipsite de orice consecinţe. Odată ei plecaţi, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim, complet lipsiţi de geniu.“  (Ultimul-culianu de Horia Roman Patapievici)

Horia-Roman Patapievici (nãscut la 18 martie 1957 în București). Studii de fizicã (1977–1981; diplomã de specializare 1982), cercetãtor știinþific (1986–1994), asistent universitar (1990–1994), director de studii (1994–1996), membru în Colegiul Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãții (CNSAS, 2000–2005), președinte al Institutului Cultural Român (ICR, din 2005). Cercetãtor privat în istoria ideilor. Scriitor. Realizator TV. Director fondator și director al revistei ID–Idei în Dialog (2004–2009). A susþinut cursuri de istoria științei și de istoria ideilor (Universitatea din București). Membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS); al Uniunii Scriitorilor din România (USR); al PEN Club. Debut în presã în 1992 (Contrapunct). Colaborãri la 22, LA&I, Dilema, Orizont, Vatra, Secolul 20. Rubrici permanente la 22 (1993–2003), LA&I (2003–2004) și Dilema Veche (2004–2005), ID–Idei în Dialog (din 2004). Editorialist la Evenimentul Zilei (din 2006). Corespondent pentru posturile de radio Deutsche Welle (1995–2005) și Europa Liberã (1998–2005). Cărții publicate: Cerul vãzut prin lentilã, Nemira, 1995 (Premiul pentrun eseu al Editurii Nemira, 1993; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1995); Polirom, 2002. Zbor în bãtaia sãgeții, Humanitas, 1995; traducere în englezã: Flying against the Arrow, CEU Press, 2002. Politice, Humanitas, 1996. Nézz vissza haraggal. A románokról–roman szemmel (Az elõszót Konrád György írta). Budapest: Pont/Kiadó, 1997. Omul recent. O criticã a modernitãþii din perspectiva întrebãrii „Ce se pierde atunci când ceva se câștigã?“, Humanitas, 2001 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu; Premiul revistei Cuvântul; Premiul AER pentru eseu); traducere în spaniolã: El Hombre reciente, Madrid: Áltera, 2005. Discernãmântul modernitãþii. 7 conferinþe despre situaþia de fapt, Humanitas, 2004. Ochii Beatricei. Cum arãta cu adevãrat lumea lui Dante, Humanitas, 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu); traducere în italianã: Gli occhi di Beatrice. Com’era davvero il mondo di Dante?, Milano: Bruno Mondadori, 2006; traducere în spaniolã: Los ojos de Beatriz. ¿Cómo era realmente el mundo de Dante?, Madrid: Siruela, 2007. Despre idei și blocaje. O modestã propunere de a regândi cultura românã pornind de la ce îi lipsește, fãrã a renunþa la ceea ce, în aparențã, îi prisosește, Humanitas, 2007. Traduceri (în colaborare): David Bohm, Plenitudinea lumii și ordinea ei/The Wholeness and the Implicate Order, Humanitas, 1995. Emisiuni TV realizate: Idei în libertate, pentru TVR Cultural: 2002–2005 (Premiul Consiliului Naþional al Audiovizualului, CNA, pentru cea mai bunã emisiune culturalã a anului 2003; Marele Premiu al Asociaþiei Profesioniºtilor de Televiziune, APTR, 2004). Înapoi la argument, pentru TVR Cultural, din 2006.

Prima carte a lui Raul Popescu, rezultată din teza lui de doctorat, este o exegeză asupra operei lui Ioan Petru Culianu, din perspectivă hermeneutică şi urmărind un demers interdisciplinar, care oferă o analiză profundă asupra celor mai importante aspecte ale gîndirii, imaginarului şi personalităţii celebrului ucenic al lui Mircea Eliade. Structura acestei introduceri critice în opera lui Culianu cuprinde capitole separate dedicate istoriei religiilor, eseisticii şi prozei, dezvăluind cu claritate evoluţia şi mecanismele gîndirii acestui autor încă destul de controversat, privit adesea doar dinspre destinul său tragic şi oarecum spectaculos, senzaţional. Există, de asemenea, o parte referitoare la receptarea în „lumini şi umbre“ a operei lui Culianu, fiindcă acesta are deja exegeţi şi memorialişti care l-au suprins în diferite ipostaze, aşa cum sînt Matei Călinescu, Gabriela Adameşteanu, publicistul american Ted Anton şi Andrei Oişteanu sau Moshe Idel şi Horia-Roman Patapievici.

În viziunea lui Raul Popescu, Ioan Petru Culianu este un gînditor neconvenţional, „eretic“ sau, preluînd o expresie a istoricului religiilor, un intelectual care „îndrăzneşte să producă o idee“, să răstoarne metode şi paradigme de cercetare, avansînd opinii aflate în răspăr cu dominantele epocii sale. Ambiţia de a propune „o perspectivă sistemică asupra istoriei religiei“, chiar dacă de inspiraţie structuralistă, evoluează către o nouă accepţie cognitivistă: în mintea noastră se produc transformări asemănătoarea unei maşinării de tip computaţional, „coexistă toate formele de manifestare ale oricărui fenomen din această lume, fie el istoric, religios, social sau economic“. Scopul savantului a fost, aşadar, acela de a crea o „teorie cognitivistă integrală“, în care mai vechiul spaţiu al „fantasmelor“ să fie înlocuit cu „mintea omenească, loc originar al tuturor credinţelor şi ideilor religioase“. Autorul consideră că, pentru Culianu, „singura realitate este cea interioară, fie ea pneumatică sau mentală, cognitivă“, iar spaţiul nostru mental este multidimensional. De aici se defăşoară o nouă paradigmă de cunoaştere, o nouă epistemologie, conform căreia toate viziunile asupra lumii sînt adevărate (pentru că au existat oameni care au crezut în ele), deci şi speculaţiile magice, care, de altfel, au anticipat anumite tehnici moderne de manipulare prin imagini. Culianu polemizează implicit şi cu psihanaliza, în momentul în care propune conceptul de „transmitere cognitivă“ prin care „fiecare individ gîndeşte în cadrul unei tradiţii şi, ca urmare, este „gîndit” de ea“, ceea ce se poate substitui inconştientului colectiv jungian, observă Raul Popescu. Cred că Ioan Petru Culianu ocupă un loc aparte nu doar în descendenţa lui Mircea Eliade şi a lui Ugo Bianchi (maestrul său din perioada italiană), ci chiar şi în apropierea reprezentanţilor aşa-numitelor „antropologii ale imaginarului“–Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Northrop Frye–, care au elaborat hărţile imaginarului colectiv. În apropierea filozofiei lui Jean-Jacques Wunenburger, de asemenea, prin încercarea de a găsi punţi de comunicare şi de conciliere între raţiune şi imaginar. Universurile pe care „mintea“ omului le construieşte sau în care se adînceşte sînt prea numeroase şi prea complicate pentru ca filozofia să-şi mai permită ignorarea sau marginalizarea încărcăturii simbolice. Teoreticieni români precum Ionel Buşe–prin accentul plasat pe „coincidentia oppositorum“ – şi Corin Braga – prin noile sale cercetări care argumentează din­spre neuroştiinţe şi cognitivism existenţa unor „scheme-imagini“ şi a unor hărţi mentale moştenite–se situează în aceeaşi dimensiune a cunoaşterii.

Profesorului Ioan Petru Culianu, i-a fost ghid Regelui Mihai în vizita de la Chicago, în 1991. O lună mai târziu a fost asasinat într-o toaletă a Universității din Chicago. Autorii și mobilul crimei au rămas un mister până astăzi. Culianu era un ilustru profesor de Istorie a Religiilor, discipol al lui Mircea Eliade și curajos combatant al regimului pro-sovietic al lui Ion Iliescu de la începutul anilor 1990. Ted Anton spune că „Gelu Voican Voiculescu este singura figură centrală a regimului Iliescu care îl cunoștea pe Culianu”.

În jurul orei 1h30 pm, în acea zi de mai a anului 1991, Ioan Petru Culianu intra în toaleta bărbaților a Universității din Chicago. Avea 41 de ani, era profesor de istoria religiilor la această prestigioasă universitate, unde-i urma lui Mircea Eliade, căruia i-a fost discipol. Era ultima dată când a mai fost văzut în viață. Un pocnet scurt a pus capăt unei vieți și unei cariere extraordinare. Împuşcat în cap cu o armă de calibru mic, un Beretta 25, Ioan Petru Culianu nu a avut nicio şansă de supravieţuire. Traseul lui care se anunța extraordinar a fost curmat simbolic într-o zi care, se pare, nu a fost aleasă întâmplător. Asasinul a tras din cabina de toaletă alăturată. Misterul nu a fost rezolvat niciodată, iar cu cât trec anii, cu atât se adânceşte mai tare…Crima s-a petrecut într-un moment bine ales, după ce tocmai îşi încheiase un curs…Un singur glonţ a fost de ajuns. „E semnificativ din punct de vedere ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică şi fizică, murdărire, impuritate. Este cel mai profan loc în care să-ţi sfârşeşti viaţa. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios”, îi spunea Anthony Yu, prieten al lui Culianu, profesor la aceeaşi universitate, jurnalistului american Ted Anton care a investigat cazul mai mulţi ani. „Este o execuţie tipică KGB-ului, o împuşcătură în ceafă”, avea să comenteze mai târziu și Ion Pacepa, oficial din fosta Securitate a României.

Interviul realizat pe tema asasinării profesorului Ioan Petru Culianu, în cadrul Radio Prnct Londra, de către realizatorul Geo Scripcariu, cu jurnalistul Petre M. Iancu

Nota redacției

„AI sau A nu I?”, Editorial – Revista de Cultură „Curtea de la Argeș” (Corespondență de la Acad. Gheorghe Păun – Redactor șef)

Galeria Kulterra. „Un Moulin Rouge ca-n Tahiti”. Autobiografie – Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”) membru permanent al Staff al Jurnalului Bucureștiului

In memoriam Joe Banyay (1920 – 1997). Gizeh Temple – Shriners masonic society & Shriners Hospitals for children

În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului. Dialog cu eruditul promotor (franco – român) al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană „Soleil de l’Est” (Partea 3)

Tenisul politic & Valery, artistă cu sclipiri de geniu (de la scriitorul și cineastul Dr. Grid Modorcea – membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului, cel mai prolific autor român în viață)

The 25th World Coference of TARS (Tourism and Rural Space in National and International Context). A 25-a Conferință Internaţională de Turism și spațiu rural în context național și internațional – Vatra Dornei. Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarelor Realitatea și Timpul – parteneri media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

„Ma thèse en 180 secondes” (Teza mea de doctorat în 180 de secunde) cu profesorul Mohamed Ketata, directorul Biroului pentru Europa Centrală și Orientală al AUF (Agenția Universitară a Francofoniei) și Conferința Alianței Franceze de la Pitești

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez, napoleonian, de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Concours „Pérpa HEC” (Economique et Commerciale). Fusion des épreuves mathématiques HEC (École des hautes études commerciales de Paris – HEC European business school) et ESSEC (École Supérieure des Sciences Economiques et Commerciales – ESSEC Business School). Enoncés. Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies & Maths Appliquées)

Concours „Prépa Ecricome” (Les Grandes Ecoles de Commerce et Management – EM Sstasbourg,  KEDGE Business School, Montpellier Business School, NEOMA Business School, Rennes School of Business). Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies)

„Les grands concours des Grandes Ecoles d’Ingénieurs 2023”. Mines – Ponts (Maths – Sujets de concours). Marile concursuri de admitere ale școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești franceze „Mines – Ponts” 2023 (Subiecte de concurs)

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului