Acasă Filosofie & Filosofie politică „Iubirea și esențialitatea ei” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și...

„Iubirea și esențialitatea ei” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose!  Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are: 
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Se impune a se constata că nu există  în ambiantajul individual uman de cunoaștere a propriului sine o noțiune cu toată semnificația pe care o invocă mai discutată, mai interpretată și mai nedefinitivată ca aceea a iubirii. Despe ea s-a vobit, se vorbește  și se va mai vorbi dar și se va scri în termenii cei mai agreabili posibili, subliniid importnța ei semnificativă și impactul pe care îl imprimă  pe ciferblatul treceii prin timp umplut până la refuz cu afecțiune, trăire emotivă biologic cognitivă. Oricât de multe energii s-au consumat în a-i descifra structura sufletească fizic-metafizică în acest areal al simțurilor înalte spirituale  din care este compusă și pe care și le oferă sieși pentu consum lncă nu  s-a reușit de a se ajnge la un numitor comun, la un generic competitiv, explicit, bine formulat în măsură să satisfacă deopotrivă toate abordările ofereite noțiuni iubirii definitiv determinate de tumultuozitatea subsatanțializării, esețializării și atribuirii sensului  caractetisticilor proprii.  Care ar fi motivul unei  încărcături atât de trudiotare și dificile a descifrării eseneței ca atare a sentmentului iubirii? De  ce cele  mai agere și pătrunzătoare minți umane  definesc iubirea totuși atât de diferit de la caz la caz? Unde stă secretul unei astfel de încurcături exegetice?

Se întâmplă acest lucu pentru că în general se operează superficial cu metode și unelte definte numai fizic dar nu și metafizic sustrase și exteriorizate  interprtativ din angrenajul stufos extrem de complicat  logo-logitic al  trăirii la fel de complexe neuro-psihice cu enorm potemțial  emotiv  care este iubirea. Ea este în accest fel modificată evolțoonist  atât intenisiv-tenionat cât și extensiv astfel căpătând legic noi valențe și noi profunzimi calitativ estmative care și determnă  impovăratul defninirii  iubirii ca concept plenar  în stare să includă toate semnificațile noi modificate genetic ale elementelor la fel dr noi ale structurii neuro-psihice și somatice ale iubirii  în terțele sale modifcări astfel apărute indeterminate de intertpretarea lor în relativ. Diferențierele interpretărilor configurative pe care o capătă  conceptualtatea noțiunii  iubirii pe parcursul timplui în fond nu au obținut modificări radicle, ci mai degrabă de formulare și exprimare a unora și acelelorași idei capitale numai că acomodate la noile necesități  gnostice și sentimntale impuse de noile valențe și caracteristici pe care le-a inclus  dvenind mai accesibilă înțelegerii și recunoaștere a ei ca atare.

Aceste novisme calificative au fost și sunt considerate a fi definițile iubirii date ei de cele mai tentante cugete umane în a aprecia și pătrunde magistral specificitatea și profunzimea complexului sentiement psiho-emoțonal al iubirii, fără însă  a se umbla la motivația temeiniciei ei  originar-primordială din punct de vedere genetic fizic-metafizic. Din această cauză definițiile date iubirii suferă de neautencitate, incorectitudine  și neinventivitate în redarea comlectă a  originilor și a caracteristiclor pe care le  manifetă ea  cu atâta trăire emoțonală ridicată până în cele mai înalte și superioare forme și stări spirituale  tangențiale cu tainele mirifice dumnezeești ale Genezei. În  acest fel carctrisicile mai mult de formă decât de fond   au căpătat autorizare dar și autoriate drept definițl finite ale iubirii în tot arealul gnostic uman din absolut toate categoriile științifico-culturale ale activităților umane. Nu este întâmplător, deci, că de-a lungul timpului noțiunei iubirii i s-a  conferit cele mai diverse definiții și formulări de către cele mai prolifie viziuni ale celor mai prolifce minți analitice în desfășurare.

La Platon „Iubirea este dorința a  ceva  ce nu avem, dar care ne atrage cu o forță inexorabilă„  Se  impune a se formula întrebarea legitimă , dar dacă nu-l avem pe acest ceva cum de îl mai coștientizăm ca atare   numindu-l, deci în necunoștință de cauză iubire,  făcânduse astfel imposibilă și apariția oricărei dorințe ”a ceva ce nu evem„. Prin formlarea sa Platon, de fapt, anulează existența oricărei iubiri.    Și deci totuși dacă  conștientizăm exstența ca atare a iubirii fie și prin nominalizrea ei , prin urmare acest ”ceva pe care nu-l avem„ îl avem de fapt și el se nmește iubire.

Pași prin istorie, călător prin timp – Platon (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Un alt exeget notoriu Aristotel asociază și identifică iubirea cu prietenia perfectă spunând „Prietnia perfectă este prietnia dintre oameni care sunt asemănători  în virtute, căci aceștea doresc reciproc binele celuilalt cu binele lor propriu”. Spre deosebire de Platon cel puțin prin afimațile lor citate Aristotel recunoaște existența iubirii întruchipată identică cu prietnia perfectă. Cea mai apropiată de adevăr este semnificația formulării  conceptuale dată iubirii de către Sfântul Augustin. Pentru  el „Iubirea către Dumnezeu este ordinea advărată a iubirii. Numai prin iubirea Lui putem iubi celelalte lucruri în mod corect”. Formularea lui Augustin  se apropie suficient de mult  de nucleul tainic germinativ al fructului copt al primordialități genezei cu tote ingredientele sale inductiv-compensativ–temeinicie definitorie a ceea ce se numește  afectiune–începutul premonițonal aprioric și peambul al iubirii în desfșurare avansată fizic-metafizică posterioară ipostazelor superioare identice cu însăși ingredientle primordiale al genezei determinatoare și formatoare de factorii genetici și jenerii abreviați ai iubiri – genele iubirii.

Așa dar iubirea  este ceva mai mult, mult mai  mail, superlativ de mult decât semnificația și amploarea pe care i-o desemneaxă exegeza de orice fel contemporă. Semința iubirii deci își află domeniul rădcinilor  vigurozității sale enegetice în însăși ingreditele primordilale ale genezei care prin și datorită reciprocității lor conlurative au pus bazele toleranței – factor indinsensbil așa dar prin difernță și diferențire strict  necesare  oricărei afinități obiectivizate ființiale și nonființiale. În acest fel se naște prin structurare evoltivă fizic-metsiică a ingredientelor primoriale a ordonării, orgnizări și formarii  iubirevfărăiubirea propriu zsă.

Altefl spus, la primordialitatea  bazală a iubirii stă însăși Dumnezeu idetificat cu însăși  această pimordialitate plină de afecțiune generico-genetiă  esența Tainei Sale celei Mari-Iubirea. Așa dar   toate cele văzute și nevăzute sunt rodul  tainei mirifice ncătose de afcțune dmnezeec – iubire. Totul ce contitue o relaitate este iubire și numai iubire. În rezultat constatăm că iubirea este propie și formelor însuflețite câtâ și celor nensuflețite. Se indică  a se concluziziona în rezultat că însuflețirea sau neânsuflțirea lucrilor depinde și este determinat de coprezența, intensitatea, tensiunea, compulsivitatea recipoității conlucraive tolerante aflate toate în efervescnța evolutivă a trnsfomărilor precipitae, acumulate și concntrate la un moment dat, la o anumtă etapă  evoluționistă în  lucru, obiect sau subiect   dar și formatoare de lucruri însuflețite sau  neînsuflețite în scest fel.

Deși și prietenia este imposibilă fără comunicare, conlucrare, reciprocitate și loialitat ca și iubirea ea totuși nu este iubire cu care o confundă Arisrtotel, ci un rezultat, o  urmare, parte compontă a iubirii în sensul ei primordial. Căci în definitiv nu poaate exista  iubire fără prietnie aceasta fiind un factor indinspnsabil iubirii, cu toate că  combină și este urmarea acelorași caractere principale proprii iubirii. În același timp,  paradoxal, prietenie fără iubire nu în sensul ei primordial genetic și generic  ci în sensul ei prevlat fizic și nu metafizic, adică în snsulrile ei banale este poibilă, fiind cea mai fregvent întâlnită.

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Socrate, Platon (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Luând în vedere atare considrente este oportun de precizat că prietenia la o etapă a desfășurării ei  se poate   transforma în iubire adeăprată  sau rămâne și mai departe în afara iubirii. Se întâmpă această transformare atunci când  intensitatea  și tensiunile interioare acumulate  pe parcursul proceselor interne morfologice inerente actului iubirii și evoluției ei capătă cote maxme superioare incandescente  psiho-emoțonale caracteistice iubiri sau nu se ntmplăatr metamorfoză  și pietnia urmează cursul ei obișnuit. La declanșarea acetor evoluții participă o multitudine de factori de natură internă sau externă impactul acțiunii  cărora asupra indivizilor umani depinde direct sau indirect de psiotipul biologic și genetic al lor. Luând în considerație toate aceste argumente simtomatice carcterului  iubiri  este,  așadar, plauzibil de constatat că așa numitele definiții atribuite iubirii sunt niște definitivări interpretate  în relativ,  fiind, de fapt, expresii,  exprimări și redare incorectă a semnificaților iubirii și nu redarea și oglidirea întocmai a caracteristicilor smtomatice ale complexități și organicități intrinsec-ancestrale ale iubirii ca atare acumlte de-a lungul timpului.

Penru a stărui o departajare și o delimitare într-un fel a  caracteisticilor intrinsece ale iubirii pe o scară a  difernțelor cu scopul de a stabili eventuale forme ale iubirii  este necsar de a găsi deosbirile de  principiu  a unora în raport   cu altele. Este posibil de a fi descopite doar analizându-le și raportându-le pe cele care substanțial  se deoebesc de celelalte numai în   funcție de strea evolutivă a procsului ca atare  de la o etpă la alta ale desfășurării lui. Cu toate că aceste  deosebiri etapizate nu țin de principi ci doar de forma și formula ntruchipată ale stării procesului la etapa resptivă este necesară totuși o departajare a lor după particularitățile propri acestor forme și formulări penttu a  permite împărțirea  iubirii conform acestor criterii. În etapa de îneput, primordială și de stabilire a legităților desfșurării mecanismelor ei, iubirea   apătă nuanțe afective pure.

În această perioadă  ea se află  în satrea ei precoce purtă ca iuire nativă – iubire absolută. Iubirea absolută nu trebuie să fie  confundată cu ceea ce numim iubire platiubiri  sumtr gentic n abrvitur oniană. Ele nu sunt tot una pentru că iubirea platoniană se desfășoră în stările târzii ale iubiri   în general și poartă un caraecter  ce ține direct de ființa fizică totși viciată, pe când iubirea absolută ține de ipostsele superioare metafizice aprorcie, transparente și transcendentare ale genezei.  În fomulările sale târzii. Aceste formule ale  iubirii odată cu treceea timpuui sunt supuse influenței modifictoare a tot felul de factori interni și extern,    transformând-o într-o iubire relativă, slbindu-i vigurozitatea și epuizândui potențialul metafizi substitindu-l cu cel fizic, făcând finț iubititoare  mai vulnerabilă , mai incertă și mai puțin sigură în iubirea sa-lucru care se și întâpă foarte ftrvent în realitate. Așa dar există două feluri de iubire: 1) iubiea absolută și 2) iubire relativă.

Contrar tuturor așteptărilor Sartre spunea că „A iubi înseamnă într-o mare măsură să te înstrăinezi și să  perzi din libertatea proprie în   favoarea celuilalt„ – concepție   ce merge împotriva principalelor atribute ale ei, semnificația de bază a cărora  sumată abreviat sub genericul „iubire înseamnă dărire totală celilalt” este în flagrantă opozișie cu ceea ce a afirmat el. Cum poți să te perzi atunci când ahiziionezi ceva, în cazul de față ahiziționezi iubirea? Prin iubire, de  fapt, ființa iubitoare se câtigă pe sine însăși. Iubirea înaite de toate este câștigare și recuperare de sine prin partea metafizică a iubirii  astfel dobândiă de la persoana iubită, înobilind-o pe cea fizică personală care îi oferă  ființei umane mai multă acuratețe sufletească, bioenergie, moralitate și spirt dumezeesc, sufletul întruchipând ingredientele pirimordiale apriorice oricărui a fi ca proiecte metafizice  ideinice descinse, absolut, din  Absolut-statornicie nesupusă nici unei metamorfoze. Atare stare face ca sufletul să transcendnteze transparentizat toate mediile plnurilor alăcătuitoare ale biologicului uman, concomitent găsinduse  în interiorul lor și dincolo de ele.

Prin atare înobilare sufletească omul nicidecum nu poate să se înstrineze de sine, ci dimpotrivă se pote scoate din anonimatul înstrinării în care s-a aflat până la ea. Ori atunci când omul primește ceva el nu poate fi strâmtorat  față de acest ceva, ci prin raportare devie mai liber prin posibilitatea adăugătoare de a întreprinde așa ceva în totală opoziție cu ceea ce a afirmat Sartre. Însăși Sartre prin posibilitatea de a spune ceea ce a spus a căpătat mai multă libertate–libertatea de a spune ceea ce a spus. Spunând ceea ce a spus el a devenit liber de a nu înțelege, de fapt, ceea ce a spus în ăpoziție totală cu ceea ce credea că  spune. Este acest lucru o interpretare în relativ a ceea ce credea el că este corect și adevărat. Eczemle asemăntoare sunt toate încercările a terțelor personliăți exegtice de a defini ecuația  iubirii numai că în aspectul altor partiularități ale ei.

Încă într-o și mai adâncă sincopă cade Nietzsche prin enunțarea gândirii slae despre iubire. „Iubirea – afirmă el–este întotdeauna ceva de dominat, de aceea femeia char și când iubește vrea să fie dominantă. Bărbatul trbuie să fie războinic și cuceritor pentru a fi iubit”-un gând de o perversiune care șocheaă prin absurditatea semnificției sale care întrece tote incorectitudinile celorlalte încercări de a gândi într-un anumit fel despe iubire și a o formla configurtiv. Domnarea unua față de celălalt ln actului iubirii la Nietzsche seamnă mai mult a teroare decât a  iubire.  A iubi nicidecum nu înseamnă a domina, ci dimporivă a  împărți loial, tolerant și în deplină înțelegere și agrement a ceea ce are  omul mai scump – sufletul său și pe sine ănsuși ca ființă fizică, adică a împărți echitabil toate calitățile atributive  cele mai de preț ale omului în registrul suprltivului  sensibil, senizual și emotiv posibil  pntru a  le savura mireasma îmbietoare a plăcerilor și stisfacțiilor fizice și pe cele metafizice.  Căci a domina însamnă a  împărți neechitabil și părtinitor ceea ce contravine radical cu pincipiile de bază  ale iubirii. Ori tot și toate sunt iubire, produse ale iubirii sbsolute ca iubire relaitivă.

Conform altui exeget Simone de Beauvoir „Dragostea adevărată trebuie să fie bazată pe respectul recipoc al autonomiei și individulității celuilalt”, adică, de fapt, pe împărțirea  echitabilă și nepărtinitoare între părți a celor mai valoroase atriubute pe care le dețin ele – una dintre regulile de bază de constituire a edificiului iubirii.  Ori respectul reciproc reprezntă una din condițiile care  stă dept trmelie a respecului și fondării legităților sale  divine.

În special Kierkegegaard afirmă că „Iubirea nu este doar un sentimet pasager, ci un act de voință și un angajament zilnic”. Este  de  constatat că devine  imposbil a impune voinței și cu atâț mai mult de a o  crea fără a fi necesar de a face acest lucru, adică nu este necesar ca voița să devină necesară fără o necesitate imperioasă a ei.  Altfel spus iubirea devine voiță, adică ceea ce este pentru sine, prin sine, cu sine și datorită sinelui legică și ca lege a  ceea ce este  iubirea,  fiind un proces morfologizat intim  și individualizat, adică intrinsec-factori care alcăuituec ceea ce  se  numește ancestralul ontologic uman al iublirii. În  acest context ideinic devine plauzibil de  menționat că aceleși procese morfologice de procesare a atributelor iubiri se petrec și la ființile organizate structural mult mai inferioare, numai că derulate într-o concentrare mult mai rarifiată a lor cu o intensitsitate și tensiune a dinamicii  lor inferioară și mai mică decât  la vețuitoarele orgsnizate mult mai suprior  și înzestrate cu rațiune  și coștiința destinului. Ele  se petrec în conformitate cu nivelul fiecăreea de  organizare procesată echivalent  nivelului ontologic  genetico- fiițial  a ficărei vețuitoare aparte  pe o scară ierarhică evolutivă  a  iubirii. De aceea absolut  toate vețuitoarel au parte de iubire, de o iubire primitvă conformă nivelurilor lor de  orgnizare gnerală bioloică și speciaiă neuo-senzitivă pentru organimele inferioare și   respectiv  neuro-psihică prntru cele superioare.

În concepția lui  Rollo May „Iubirea este o aventură , un proces de a deveni și de  a descoperi  împreună. Nu este o stare statică, ci o călătorie continuă”. În-radvăr iubirea  este continuă și lungă căt toată continitatea și lugimea vieții indiferent ce schimări suferă într-un sens sau altul, respectiv unul pozitiv sau unul negativ.  În senectute deși legăturile struturale ale  atributelor iubirii slăbesc ele rămân să asigure și s-o  asiste atâta timp cât  omul  se  află în viață. Trecerea ființei  în neființă nu îneamnă că ea își perde totă și pentru totdeauna pe cea absolută în starea sa metafizică cu complect altă orgnizare-organizare primordială-metafizică absolută din Absolut–Idee Absolută–Dmneezeu, ca apoi să renască repetabil  în noi organizări fizic-mtaifizice  a noi ființări/ființe.  Iubirea nu este o aventură doarece ține de o provenență legică și este determinată legic  de fapt, în pincipiu și în pimul rând de o epopee  a triumfului universal  legic și legitim al iubirii totale atotputernice   a fi.

Se impune drept concluzie de a râmâne  în arealul ideilor și conceptelor  aduse întru argumntarea complextății acestui unic și inedit simțământ care este iubirea cu scopul de  a expune și determina posibilitățile unei formlulări mai coplexe, dar mai corectă, esnnțiă și substanțială   a concepului și definiției iubirii .  Ar fi acceptabilă următoarea defniție conferită  iubirii: „Iubirea este ceea ce stă drept primodialitate în toate cele și pentru toate cele generice dar și genetice  fizic-metafizice  fixate substanțial dar și esențial în Metafora Masgna care este viața„.   În acest fel  se confirmă bine cunoscuta sintagmă:.  Dacă iubire nu e nimic nu e„. Totul și toate  sunt  de la iubire,  pin iubire,  din iubire și datorită iubirii.

Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Notă. Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:

  • „Animus + Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
  • „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
  • „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
  • „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
  • „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
  • „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
  • „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
  • „Gândirea critică filosofică”, în pregătire

Articole asociate

Naționalul (sentimentul național), demnitatea  națională  și demnitatea  națională la români cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

„Mecanismul genetic creativ al operei poetice” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Nota redacției (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

  • Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

Dramaturgul brașovean modern, trilingv Elise Wilk – „o voce esențială în peisajul teatral românesc și internațional” cu Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și științifică franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică)

Agresorii sexuali nemonitorizați – O amenințare pentru comunitate. Contribuția OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite) într-o serie de dosare criminale sexuale în spațiul francofon european (Corespondenţă de la Lordul Sir Prof. dr. Av. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al OADO, partener al Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și de cercetare în științe socio – judiciare franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). „Fără 6 mile” (cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu) difuzat de TVR (partenerul al Jurnalul Bucureștiului)

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) pentru doctori în științe (matematice) – 2024

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Articolul precedent„Future Energy Europe Summit” – ediția a IV-a cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Paul – Cristian Alexe (Economist – consultant în afaceri, București)
Articolul următor„Tehnofobia lui Platon” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la scriitorul și cineastul Dr. Grid Modorcea
„Nous avons toujours une part de responsabilité dans ce qui nous arrive et nous semble injuste, car nous sommes responsables de nos choix, lesquels à notre insu, déterminent notre avenir. Dès lors, nous devons accepter leurs conséquences, sans regrets, ni résignation, mais, avec sérénité et humilité!” (Întotdeauna avem o parte de răspundere în ceea ce ni se întâmplă și ni se pare nedrept, pentru că suntem responsabili de alegerile noastre, care la rândul lor, fără să ne dăm seama, ne determină viitorul. Prin urmare, trebuie să acceptăm consecințele lor, fără regrete, fără resemnare dar cu seninătate și umilință)-Thomas Csinta  („Un monde à la dérive”). Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU), Diploma de Onoare și Diploma de Diploma de Merit din partea organizației. Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.

8 COMENTARII