A fost un risc asumat, dar și dorit. Am ajuns în capitala drepturilor omului din Europa după ora 22, ora la care nu am întâlnit tipenie de om, pe cineva care să-mi spună unde se găsește hotelul la care urma să-mi duc veacul cale de 5 zile, respectiv la Sofitel, hotel de 5 stele, din buricul Strasbourgului.

În afara de receptionera, o domnișoara tânăra și ospitaliera, sincer nu am văzut niciun alt angajat. Am avut impresia ca sunt singurul cazat și, ca sa fac o gluma, aș fi putut spune ca, din cauza conditiilor speciale de Covid-19, am închiriat pentru o noapte tot Sofitelul. Masca este obligatorie, dezinfectantul la fel. Pentru micul dejun am primit 4 pliante pe care, în funcție de opțiuni, îl completai și îl lasai pe ușa, urmând meniul ales sa îți fie adus și pus în brațe la ușa camerei.

Nu aș vrea sa va povestesc despre activitatile mele înainte sa știți ca nu mai poți parcurge etapele care te duc la bordul aeronavei daca cu 48 de ore înainte nu ți-ai făcut testul PSA de Covid-19. Prima mea grjă a fost să-mi refac testul și la Strasbourg, într-o clinică privată, ca și în Romania. Prețurile sunt cam aceleași. Cred ca în curând ar fi mai bine ca toată lumea care vrea sa călătorească, sa facă vaccinul decât sa alerge de la o clinica la alta sa își facă testul obligatoriu, altfel stai acasă.

Dar, hai sa va prezint atmosfera dintr-un oraș alsacian, curat și plin de multă istorie, un oraș, aș zice monument, unde lumea admira vestigiile trecutului iar alții, în plin secol XXI, traiesc în clădiri din secolul XVII, al XVIII și al XVX-lea. Este, ca un regal, să ai privilegul, să ai șansa vieții, sa vizitiezi, aceasta minunata localitate, care în proportie de 80% este pietonală.

Sigur, într-o situație de pandemie dură, te-ai întreba, ce mai poți face, dacă terase, cafenele, restaurante, baruri, cluburi sunt inchise? Va spun eu, mergeți pe propriile picioare și admirati arhitectura acestui oraș minunat. Sigur, eu unul, care am mai făcut acest exercițiu, vă spun că după ce mi-am indeplinit activitățile, profesionale la Consiliul Europei (Consiliul de Ministri al Consiliului Europei) și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, organ în structura Consiliului, am avut satisfactia sa parcurg kilometri pietonali pe jos, admirand minunatiile arhitecturale, care imobilizează această mirifică localitate de granița, Eurométropole de Strasbourg, undeva intre Franța și Germania. Cu magazine, moderne, dar goale, cu o populatie rămasă în case, dar cu școli deschise, Strasbourgul este un oraș, care suferă din lipsa de turistii de altădată.

Am întâlnit cozi inadmisibil de mari, dar civilizate, de-a lungul ferestrelor shaormăriilor, dar și piețete, altădată simple locuri de promenadă, astăzi pline de tineri și școlari care, în grupuri, socializau și se bucurau de vremea frumoasă de afară, cu soare și temperaturi de peste 180C.

Brutăriile, cofetăriile, chiar și mini-marketurile, vindeau produsele la geam, ca nu cumva să ne contaminăm. Am constatat că toată lumea poarta masca atât în interiorul magazinelor, cât și în exteriorul lor și, dacă te vedeau organele locale că nu o porți în mod corect, îți atrăgeau atenția, într-un mod civilizat și pe un ton foarte calm. Te încearcă un sentiment ușor de jenă față de acei oameni care respectau regula purtării măștii, dacă tu nu ai fi făcut același lucru.
Am mai observat, ca o abatere de la regulă – de, oameni sunt și ei – în stațiile de tramvai de la Eurométropole de Strasbourg, sau la stațiile de metrou de la  Métropole du Grand Paris, că nu prea se ținea cont de distanțarea socială.

Eurométropole de Strasbourg este înconjurat în mod strategic de un râu bine talonat și integrat în peisajul de basm al urbei, cu zeci de poduri și arhitecturi care mai de care mai interesante și mai frumoase, care îți încântă privirea. Pe acest râu se navighează, spre deliciul turiștilor, care pot admira orașul medieval alsacian și din vaporaș, nu doar la pas de plimbare prin zonele din plin pietonale. Râul probabil că nu are o lățime mai mare de 8-10 metri, dar destul ca să ofere, cu malurile sale înverzite, clipe de relaxare după orele de școală sau de picnic pentru localnici, dar și pentru turiști.

Curățenia este o calitate a acestor locuri, chiar dacă sunt ocupate de localnici, turiști și elevi la capacitate considerabilă. Soarele de primăvară, mirosul ierbii și al florilor, fac să revii la armonia atât de necesară după o iarnă prelungită. Lipsa teraselor i-a determinat pe oameni să-și schimbe obiceiurile, „mutându-se” pe malurile acestui râu, bine controlat de altfel de minihidrocentralele care îi reglează cursul și intensitatea, asigurând în același timp și electricitatea de care are nevoie orașul.

Marile biserici, adevărate frumuseți arhitecturale, sunt puțin frecventate, ca să nu spun că au rămas aproape goale. Există clar o teamă de necontestat atâta timp cât nu vezi bătrâni sau cupluri din generatia a treia pe străzi, în magazine și nici măcar în bisericile de rit catolic sau protestant. După zilele petrecute ca turist, singuratic, dar deosebit de încântat de tot ce mi-a fost dat să admir, grijuliu, la orele 17:19, de la gara centrală din oraș, unde am ajuns cu un taxi în 5-10 minute, am luat din nou TVG-ul și, cu viteze de 250-350 km/h, m-am întors la Paris, în Gara de Est, și apoi la Complexul Aeroportuar Charles de Gaulle^[1].  Așa a luat sfârșit o călătorie de neuitat, benefică profesional, dar care m-a și îmbogățit spiritual, chiar dacă această păcătoasă pandemie planetară, Covid-19, ne-a cam bulversat viețile!

______________

^[1]Complexul Aeroportuar  Paris-Roissy  (Charles de Gaulle) aflat la o altitudine de 119 m (392 ft) cu o suprafață de 3.200 de ha și 400.000 de salariați, creat în urmă unui decret interministerial din 16 iunie 1964 (intrat în folosință în 1974), este un aeroport civil (cod AITA: CDG; cod OACI: LFPG), situat la 23 de km de Paris, în localitatea Roissy en France pe teritoriul departamentelor (județelor) limitrofe Parisului: Val-d’Oise (Roissy-en-France, Épiais-lès-Louvres), Seine-Saint-Denis (Tremblay-en-France) și Seine-et-Marne (Mauregard, Le Mesnil-Amelot et Mitry-Mory) în nord-estul conglomeratului urban parizian (Métropole du Grand Paris), fiind cel mai mare aeroport european (că dimensiune și ca număr de salariați) cu cel mai mare număr de porți de îmbarcare (210) și dispune de cel mai dens trafic aerian de pe continent (mișcări de avioane, decolări-aterizări, cargo), exploatarea lui fiind asigurată de către ADP^[2] (Aéroports de Paris). Ca număr de pasageri (cca 61 de milioane din care: cca 10 milioane, Aerogară 1-T1; cca 45 milioane Aerogară 2-T2; cca 6 milioane Aerogra 3-T3) care îl tranzitează anual, el se plasează în urmă Aeroportului Londra-Heatrhow (cca 63 de milioane), considerat primul în Europa. În ceea ce privește traficul aerian, CDG (cu 550.000 de mișcări de avioane anual) se plasează pe primul loc, înaintea Aeroportului din Frankfurt (cu 490.000 de  mișcări de avioane), respectiv, al celui din Londra-Heatrhow (cu 475.000 de mișcări de avioane). În ceea privește transportul de marfă (cargo), cu cca 2, 2 tone anual, el se află tot pe primul loc în Europa, înaintea Aeroportului din Frankfurt (cu cca 2 milioane de tone), respectiv Amsterdam-Schipol (cca 1,5 milioane tone), precum și Londra-Heatrhow (cu cca 1,35 milioanze tone) și pe locul doi în lume, după Aeroportul Atlanta-Hartsfield Jackson. Aeroportul Roissy-CDG găzduiește astăzi companiile: Air France, Fedex, Airlinair, Europe Airpost, CityJet, Brit Air și cu cei 85.000 de salariați prestatori de servicii, distribuiți în 200 de meserii, în 11 sectoare de activitate, din cele 700 de întreprinderi ale sale, el participa cu 10% în PIB-ul regiunii pariziene. Legăturile interne în cadrul celor trei Aerogari (1, 2, 3) sau Terminalele (T1, T2 ,T3), numerotate că elementele unei matrici (T11, T12, …, sau T2A, T2B,…T2G, T2F1, T2F2,…, corespunzând Aeroporturilor Charles de Gaulle 1, respectiv, Charles de Gaulle 2, în trecut) cu extensii de lagatura de tip sateliți: S1, S2, S3, S4,…), sunt asigurate de către trenurile subternane (metrouri) automate CDGVAL, fiecare terminal fiind legat de Paris cu RER (Rețeaua Expres Regională a Metroului parizian) iar regiunea sa urbană și cu o rețea de autobuze Stif (Societatea de Transport interregional) de la Gara Rutieră a Terminalului T3, iar metropolele regionale (inclusiv cele europene) și departamentale (orașele reședința de județ) precum și celelalte mai importante, cu TGV (Tren de Mare Viteză, record mondial absolut pe sine: 574,9 km/h). Aeroportul Paris-Roissy posedă și o zona de aterizare-decolare pentru Elicoptere la Terminalul T3 (Aerogară 3). În permanentă în expansiune, la Roissy este în curs construcția unei noi aerogari, Aerogară 4 (Terminal T4) cu o capacitate de trafic pentru 30 de milioane de pasageri, destinat companiilor aeriene care nu fac parte din: Star Alliance [fondată pe 14 mai 1997, cu 1.172 de aeroporturi în 181 de țări, cu o flota de 4.025 de avioane, având 27 membri (4 viitori membri din 2011-2012), cu un transport anual de 627,52 milioane de pasageri, cea mai mare alianța de Companii aeriene, inițiată de către Air Canada, United, Lufthansa, Scandinavian Airlines și Thai, respectiv, Varig având că membri plini: Adria, Airways, Aegean, Airlines, Air Canada, Air China, Air New Zeeland, ANA, Asiana, Austrian Airlines, Blue1, bmi, Brussels Airlines, Continental Airlines, Croația Airlines, Egypt Air, Lot Polish Airlines, Lufthansa, Scandinavian Airlines, System, Singapore Airlines, South African Airways, Spanair, Swiss Internațional Air Lines, TAM Linhas Aéreas, ȚAP Air Portugal, Thai Airways Internațional, Turkish Airlines, United Airlines, US Airways și afiliați (viitori membri din 2011-2012): Air India, Ethiopian Airlines, Copa Airlines]; Alianța Skyteam [fondată în 2000, a două mare alianță de Companii aeriene inițiată de către Air France, KLM, Delta Air Lines, Alitalia, dispunând de 13 mebri cu (7 viitori membri din 2011-2012), de 898 de aeroporturi în 169 de țări, cu o flota de 3.157 de aviane și un transport anual de 385 milioane de pasageri: Aeroflot, AeroMexico, Air France-KLM, Alitalia, CSA Czech Airlines, Delta Air Lines care a cumpărat Northwest Airlines, China Southern Airlines, Korean Air, Vietnam Airlines, Tarom, Air Europa et Kenya Airways. China Eastern și filiala să Shanghai Airlines, China Airlines, Garuda Indonesia și Aerolíneas Argentinas vor integra alianța în cursul acestui an, 2011, că de-altfel și Middle East Airlines, respectiv, Saudi Arabian Airlines în 2012], respectiv, Oneworld [cea de-a treia mare alianța de Companii aeriene creată pe 1 februarie 1999, inițiate de către American Airlines, British Airways, Canadian Airlines, Cathay Pacific și Qantas, având 11 membri, 20 de membri afiliați (2 viitori membri din 2011-2012), cu 872 de aeroporturi în 14 de țări, dispunând de o flota compusă din 2.470 de avioane cu un transport annual de pasageri de 335,53 de milioane: American Airlines, British Airways, Cathay Pacific, Finnair, Iberia, Japan Airlines, LAN, Malév, Qantas, Royal Jordanian și S7 Airlines. Sediul sau social est la New York, în SUA]. Aerogara 1 (Terminal T1) este destinată marilor companii aeriene europene și internaționale (Star Alliance, Oneworld). Aerogara 2 (Terminal T2) este exploata în principiu de către Compania Air France-KLM, precum și de către partenerii săi Skyteam. Aerogara 3 (Terminalul T3) este rezervat zborurilor tip Charter, respectiv, Low cost. Companiile de mărfuri sunt instalate în cele 7 Zone de Cargo, special amenajate, în proximitatea pistelor-sud, mai puțîn Fedex, precum și companiile cu care acesta lucrează, care are că locație în Zona de Întreținere (tehnică) ale avioanelor. Cu cele 3 Aerogari (inclusiv, extensiile lor, precum și Aerogara 4 în construcție), respectiv, cele 4 piste (decolare-aterizare), ale sale, în exploatare [08L/26R 4 215 m (13 829 ft), x 08R/26L 2 700 m (8 858 ft), 09L/27R 2 700 m (8 858 ft), 09R/27L 4 200 m (13 780 ft)], precum și dimensiunle, respectiv, infrastructurile sale, Aeroportul Paris-Roissy (CDG) are capacitatea de a face față celui mai mare trafic aerian în lume (cel puțin teoretic) din toate punctele de vedre: număr de pasageri, “mișcări de avioane”, transport de mărfuri, etc. și poate deveni un leader mondial absolut in topul marilor aeroporturi internaționale.

^[2]ADP – Aéroports de Paris este o întreprindere franceză (sub regim de instituție publică) având fomă juridică SA (Societate Anonimă pe acțiuni, din care 52,4% Statul Francez) creată în 1945 cu sediul general la Paris, avându-l că PDG (Președinte-Director General) pe Pierre Graff și că filiale pe: ADP-i, Alyzia Airport Services, ADP-m, Hub Telecom, cu 10.000 de salariați, o capitalizare de 8,5 miliarde de euro și o cifra de afaceri de 2.600 de milioane de euro (rezultat net cca 200 de milioane de euro). ADP construiește, amenajează și exploatează platformele aeroportuare ale regiunii pariziene (Grand Paris): Paris-Roissy (Chareles de Gaulle), Paris-Orly, Paris-Le Bourget, Chelles-le-Pin, Persan-Beaumont, Pontoise-Cormeilles-en-Vexin, Meaux-Esbly, Coulommiers-Voisins, Lognes-Émerainville, Chavenay-Villepreux, Saint-Cyr-l’École, Toussus-le-Noble, Étampes-Mondéșir, Issy-les-Moulineaux și recent Paris-Beauvais. Resursele ADP într-un procent de 75% sunt constituite din remunerarea serviciilor aeroportuare. Prin intermediul filialelor sale ADPM (Aéroports de Paris Management) participa la gestionarea a 25 de aeroporturi în lume : Mexic (Monterrey, Culiacan, Acapulco, Chihuahua, Ciudad Juárez, Durango, Mazatlan, Reynosa, San Luis Potosi, Tampico, Zacatecas, Zihuatanejo), Belgia (Liège), Egipt (Charm el-Cheikh, Hurghada, Louxor, Assouan, Abou Simbel, Marsah Alam), Jordanie (Amman), Algeria (Alger), Arabia Saoudita (Djeddah), Cambogia (Phnom Penh, Siem Reap), Guineea (Conakry) și a realizat concepția arhitecturală și tehnică a numeroase aeroporturi în peste 55 de țări în lume, printre care menționăm : Indonezia : Aeroportul Internațional Jakarta; Emiratele Arabe Uniste: Aeroporturile Internaționale Abu Dhabi și Dubai; Guineea: Aeroportul Conakry; Filipine: Aeroportul Internațional Ninoy Aquino; Bangladesh: Aeroportul Dhaka; Egipt: Aeroportul Internațional Cairo; Tanzania: Aeroportul Dar es Salam; Coreea de Sud: Aeroportul Internațional Incheon; Brunei: Aeroportul Internațional Bandar Seri Begawan; China: Aeroporturile Internaționale Sanya și Pu Dong; Japonia: Aeroportul internațional Kansai; Algeriea: Aeroportul Alger-Houari Boumedienne; Qatar: Aeroportul internațional Doha; Arabia Sauditea: Aeroportul Internațional King Abdulaziz de Djeddah; Iran: Aeroportul Internațional Imam Khomeini; Franța Metropolitană: Aeroporturile Internaționale ale principalelor metropole din sudul țării: Bordeaux-Mérignac, Montpellier-Méditerranée, Nice-Côte d’Azur; DOM (Departamentele Outre Mer, Franța nemetropolitana) : Aeroporturile Internaționale Aimé Césaire  (Martinica), precum și Pôle Caraïbes (Guadelupe). Patru aeroporturi, din cele 15 ale ADP sunt certificate ISO 14001 (adică, respectă principiile de poluare impuse de către normele internaționale): Paris-Roissy, Paris-Orly, Paris-Le Bourget, precum și Issy les Moulineaux.

Notă. A se vedea și articolul asociat

Jurnal de călătorie în plină criză de pandemie (Covid -19). Corespondenţă de la Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)