Acasă Justiție socială - Socio-judiciar Justiția la Minut – Cum să fii executat în secret, pe repede-înainte,...

Justiția la Minut – Cum să fii executat în secret, pe repede-înainte, cu dobânzi de care ar fi invidioși și cămătarii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Liviu – Cornel Popa (Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Bucurați-vă, cetățeni, în anul de grație 2026, am atins în sfârșit apogeul eficienței juridice. Nu mai este nevoie de săli de judecată prăfuite, de pledoarii lungi sau de drept la apărare. Dacă ești o corporație gigant cu o armată de avocați și dai în judecată un simplu cetățean, sistemul nostru îți oferă pachetul VIP–  „Condamnare la pachet, cu livrare direct în camera de consiliu”. Zilele trecute, pe 24 iulie 2026, s-a consumat încă un miracol al celerității în dosarul 1148/192/2026. O capodoperă a procedurii civile, unde instanța a reușit performanța de a rezolva un litigiu la primul și singurul termen, în liniștea deplină a camerei de consiliu. Fără părți, fără întrebări incomode, fără… ei bine, fără ca pârâtul să apuce să zică „pâs”. Dar să disecăm puțin această operă de artă juridică, să vedem cine sunt adevărații eroi ai poveștii.

„Protecția” consumatorului și clauzele de aur

În colțul roșu, avem Vodafone, un operator telecom pe muchie de subzistență, nevoit să recupereze fabuloasa sumă de 5.487,38 lei de la o persoană fizică. În colțul albastru, cetățeanul de rând, absent nemotivat…sau doar neinformat? Instanța, în infinita ei înțelepciune și aplicând orbește procedura cererilor cu valoare redusă”, s-a uitat peste hârtiile corporației și a zis: „Arată perfect!”. De ce să ne mai batem capul cu Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive? De ce să ne întrebăm dacă penalitățile de 0,5% pe zi sunt normale? Să facem un calcul simplu, la nivel de școală primară, pe care se pare că onorata instanță l-a sărit: 0,5% pe zi înseamnă 182,5% pe an. Cămătarii din anii ’90, cu bâte și geci de piele, privesc cu profund respect și o ușoară invidie către „Termenii și Condițiile Generale” Vodafone. Iar instanța? Instanța a validat această dobândă astronomică, plus despăgubiri pentru terminal, plus despăgubiri pentru încetare anticipată. Practic, a copiat factura cu copy-paste în dispozitivul hotărârii. Un triumf al dreptății corporatiste!

Misterul citației dispărute și magia formularului

Procedura spune că e firesc. Codul de procedură civilă permite ca litigiile sub 50.000 de lei să fie judecate în scris, în camera de consiliu. Nu te cheamă nimeni la proces fizic. Dar–și aici intervine geniul iluzionismului procedural–deși instanța nu este obligată să te citeze la termen, ea este obligată să îți comunice cererea, înscrisurile și un formular de răspuns. Ai la dispoziție 30 de zile să te aperi. Ce scrie în hotărâre? Că pârâta nu a comunicat formularul de răspuns”. Ah, formidabil! Dar instanța s-a asigurat vreodată, dincolo de ștampila magică procedura de citare este legal îndeplinită”, că cetățeanul chiar a primit acel plic? Oare poștașul l-a lăsat sub preș? Oare a fost trimis la o adresă greșită? Nu contează! Lipsa unui răspuns a fost imediat tradusă ca o recunoaștere a vinovăției. Contradictorialitatea este un concept prea abstract când te grăbești să închizi dosarul.

„Celeritatea” care te usucă de bani

Aici ajungem la partea cu adevărat sublimă a acestui dosar. Ne mândrim că justiția e rapidă, nu? Că a dat decizia la primul termen. Dar stați să vedeți cum se facturează această viteză! Între momentul în care marele operator a depus cererea, 26.02.2026, și acel unic termen din 24.07.2026, timpul s-a scurs. Și timpul costă bani. Mai exact, 0,5% pe zi din suma datorată. Cu fiecare zi în care dosarul a stat pe biroul cuiva așteptând să fie „rezolvat cu celeritate”, datoria cetățeanului a crescut exponențial. Practic, ești penalizat cu vârf și îndesat tocmai pentru perioada în care sistemul se pregătește să te execute. O afacere extrem de profitabilă pentru unii, un coșmar financiar garantat de stat pentru alții. Iată completarea articolului, continuând exact în același ton ironic și necruțător, integrând perfect noile tale observații despre iluzia justiției, capcana TCG (Termeni și Condiții Generale)-urilor și adevăratul „model de afaceri” al operatorului.

Justiția îți dă, dar numai corporației îi bagă în traistă

Vorba din popor ne învață cu resemnare că justiția îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Ei bine, în anul 2026, am reușit să modernizăm și proverbele. Astăzi, justiția îi bagă în traistă, dar trebuie să fii o corporație gigant ca să primești acest tratament preferențial. Pentru cetățeanul de rând, traista este doar instrumentul cu care este scos în stradă de către executor. Cum de este posibil așa ceva? Foarte simplu. Instanța de fond a ridicat la rang de text sacru, mai presus de legi și Constituție, faimoasele „TCG” (Termeni și Condiții Generale). Vorbim despre acel document kilometric, scris cu un font de mărimea unei bacterii, pe care absolut nimeni nu-l citește în magazin, dar pe care sistemul îl consideră „acceptat tacit”. Nu contează că aceste clauze standardizate sunt flagrant contrare bunelor moravuri și calcă în picioare interesul public. Nu contează că anulează orice brumă de echitate contractuală. Dacă în TCG scrie că trebuie să dai corporației primul născut și să plătești penalități demne de cartelurile financiare, instanța va spune sec: „Pacta sunt servanda. Admis în camera de consiliu!”.

Adevăratul model de afaceri: „Abonament la cămătărie”, cu acoperire națională

Să privim puțin și în dosar…sau, mai degrabă, la ce lipsește cu desăvârșire din el. Unde sunt, onorată instanță, dovezile că Vodafone chiar a prestat acele servicii la un standard decent? Unde sunt reclamațiile făcute de client de-a lungul timpului pentru internetul care cade sau semnalul inexistent? Și, mai ales, unde sunt răspunsurile companiei la aceste sesizări, documente care ar fi trebuit depuse tocmai pentru a demonstra „buna-credință” a acestui mamut corporatist în relația cu consumatorul? Nimic. O tăcere absolută și convenabilă. Mamutul nu prezintă la dosar calitatea serviciului, ci doar factura neplătită. Și știți de ce? Pentru că devine din ce în ce mai evident că furnizarea de servicii telecom a devenit doar o activitate de fațadă. Adevăratul serviciu oferit de companie – cel care generează profitul real și sigur–este serviciul de cămătărie, mascat sub forma daunelor moratorii de 0,5% pe zi. De ce să te chinui să investești în relee și rețele stabile, când poți să generezi din pix un randament financiar de 182,5% pe an din penalități, validat cu ochii închiși de un judecător grăbit? Contractul de telefonie e doar momeala! 0,5% pe zi este cârligul care îți sfâșie portofelul.

Celeritatea care te bagă în faliment și te trimite la avocați

Și așa ajungem, din nou, la iluzia „celerității” care te usucă de bani. Timpul de așteptare scurs între momentul în care corporația a aruncat dosarul pe masa instanței și acea unică și fatală zi de 24 iulie a generat costuri directe uriașe, pompând zilnic acea dobândă aberantă în „datoria” cetățeanului. Dar costul direct este doar vârful aisbergului. Această viteză de fațadă, care a rezolvat dosarul pe repede-înainte, superficial și pe ascuns, a generat un tsunami de costuri indirecte. Acum, consumatorul–trezit peste noapte cu o hotărâre executorie pusă în brațe și cu conturile gata să fie poprite–trebuie să declanșeze un nou proces. Asta înseamnă redactarea unui apel.Asta înseamnă angajarea unui avocat, pentru că tocmai a descoperit că statul nu-l apără, ci îl vinde la pachet. Asta înseamnă alte luni de stres, alte taxe de timbru, timp pierdut și nervi tocați. Totul pentru că prima instanță a considerat că este prea obositor să deschidă Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive și a preferat să bifeze o normă de soluționare „rapidă”. O procedură inventată teoretic pentru a fi „ieftină și simplă” pentru cetățean s-a transformat, grație complicității și comodității instituționale, într-o veritabilă gaură neagră.

Așa arată succesul procedurilor speciale în România: gigantul primește banii din aer, instanța primește o statistică frumoasă de dosare închise la primul termen, iar consumatorul primește… un avocat de plătit și ani de umblat prin tribunale. Căci, nu-i așa, justiția e oarbă, dar simte foarte bine grosimea portofelului. Va fi fascinant de văzut cum va explica Tribunalul această alianță tacită între ignorarea flagrantă a caracterului abuziv al unor clauze de 182,5% pe an și o procedură de comunicare care, foarte probabil, nu și-a atins niciodată destinatarul. „Vodafone depune cererea, iar instanța îl obligă pe consumator fără să îl audă” nu este o procedură legală, ci rețeta unui abuz mascat sub haina eficienței. Până se va judeca apelul, le urăm celor responsabili lectură plăcută a Legii nr. 193/2000. Poate, la a doua citire, procentul de 0,5% pe zi li se va părea totuși un pic… nefiresc.

Cele 10 porunci ale cazului de față

Coborâte direct de pe Muntele Camerei de Consiliu, gravate pe două tablete de plastic reciclat (cumpărate la suprapreț cu un abonament pe 24 de luni), iată cele 10 Porunci ale Justiției Telecom, pe care orice consumator de rând este obligat să le accepte tacit:

  • 01. Eu sunt Corporația, Stăpânul tău, care te-a scos din bezna necomunicării. Să nu ai alți furnizori în afară de mine, iar dacă îndrăznești să pleci înainte de termen, te voi îngropa în despăgubiri până la a treia și a patra generație de moștenitori ai abonamentului.
  • 02. Să nu-ți faci chip cioplit, ci să te închini doar la „Termeni și Condiții Generale”. Să nu le citești niciodată, căci fontul minuscul este sacru. Să crezi orbește că tot ce am ascuns la pagina 14 este perfect legal, moral și acceptat de tine, chiar dacă nu ai semnat nimic.
  • 03. Să nu iei în deșert sfintele dobânzi de 0,5% pe zi. Să nu îndrăznești a le numi „cămătărie”, „furt la drumul mare” sau „clauze abuzive”. Ele sunt miracolul prin care datoria ta crește cu 182,5% pe an, spre gloria și profitul net al Stăpânului tău.
  • 04. Adu-ți aminte de ziua Camerei de Consiliu și o sfințește prin absență. Șase zile te vei chinui să strângi bani de facturi, dar în ziua a șaptea, instanța va lucra în secret, în lipsa ta. Nu deranja judecătorul cu prezența ta; celeritatea se înfăptuiește cel mai bine pe întuneric și fără contradictorialitate.
  • 05. Cinstește pe executorul tău și pe instanța de fond. Căci ei îți vor goli conturile pe pământul pe care Corporația ți l-a lăsat cu împrumut, asigurându-se că formula „executorie de drept” se aplică înainte ca tu să afli că ai fost judecat.
  • 06. Să nu ucizi…timpul instanței cu apărări. Dacă ai primit un formular de răspuns (sau dacă poștașul l-a aruncat în Dâmbovița, dar pe el scrie „comunicat”), nu te obosi să ceri dreptate. Lipsa ta de răspuns este confirmarea divină că meriți să fii executat.
  • 07. Să nu preacurvești cu speranța că Legea Protecției Consumatorului te va salva. În litigiile cu valoare redusă, legile care te apără sunt doar niște mituri urbane. Singura scriptură recunoscută de instanță este factura emisă de operator.
  • 08. Să nu furi. Lasă operatorul de telefonie și penalitățile sale să o facă pentru tine, absolut legal, cu titlu executoriu și binecuvântarea ștampilei judecătorești.
  • 09. Să nu mărturisești strâmb împotriva procedurii de citare. Dacă în hotărâre scrie „procedura este legal îndeplinită”, atunci acesta este Adevărul Absolut. Faptul că tu nu ai primit nicio hârtie este doar o iluzie optică a lipsei tale de credință în sistem.
  • 10. Să nu poftești la dreptul la apărare al aproapelui tău. Să nu poftești la audiere publică, nici la echitate, nici la anularea clauzelor abuzive, nici la nimic din ceea ce au doar corporațiile și cei cu o armată de avocați. Căci justiția rapidă, dragă consumatorule, se face exclusiv pe banii tăi.

Notă. Articolul în format pdf

Corespondență de la Liviu-Cornel Popa, Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), Senior Editor JB

Articolul precedent„Iureșurile Iosefinei – Manual de estetică poetică” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)
Articolul următorTrei drone, trei zile și prea multe întrebări fără răspuns (Pamflet, proză scurtă și reflecții la umbra unui salcâm!) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la scriitorul brașovean Dr. ing. Claudiu Oțeleanu
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU). Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.