Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Petru Ababii în dialog cu autoarea Iosefina Schirger
- Și oare mai renaște iubirea?/Depinde de om și de tristețile lui. Căci îndelungile întristări/paralizează în așa măsură elanul iubirii, încât te întrebi/dacă tristețea nu este un reflex al morții, precum iubirea este al vieții. (Emil Cioran)
- Le temps de vivre est le temps d’aimer. Vivre sans contraintes et jouir sans temps morts. (Thomas Csinta)
- Orizonturile noastre sunt atât de incontestabile încât se văd și cu ochii închiși și cu atât mai mult, deschiși. Văd și inimile. Gemene. Sau le simt. Pe cele invizibile și imaginate mai mult le simt cu inconștientul, cu intuiția. E sinistru când toamna devine pentru om absolută, adică o capcană care nu oferă nicio perspectivă de evadare din strânsoarea ei!
Toate anotimpurile sunt frumoase dacă ai cu cine trece prin viață. Mintea noastră e o închisoare.
- Ea ne oferă și soluțiile de evadare, chiar posibilitatea să conștientizăm ce este închisoarea, semnificația ei: Închisoare este atunci când lucrurile își fac temniță din propria lor realitate, așa cum și Adrian Păunescu și-a făcut din toamna destinului său, o temniță, ridicând-o la rangul de absolut.
Imaginația e cheia!
- Cheia dar și problema pentru că totul este interpretabil, relativ și numai eternitatea este stabilă. Așa și la tine. Am citit. Poeziile îți sunt fascinant de performante. Sute la fel de formidabile!
Ce vânt și ce ploi! (din Cartea cu păsări. Elegii). Mai știi să asculți foșnind iarba? Aud: îți scrâșnește în tâmple zăpada/Vii spre mine mereu/să mă spargi în bucăți/Nu vezi? Simți că nu mai sunt eu?/O vale și-o apă sunt/la mine în gând,/un cer cu stele, în tine, pământ!//Îmi amintești de-o vreme/în care am fost vară,/cu toate stelele și fluturii pe afară./Nici soarele nu-l aștept să răsară!/Ies înaintea ta alergând de cu seară/Ţi-am tradus în altă limbă/dorința ce-o aveam în tâmplă,/iar ea, mirată, ni se-ntâmplă.//Am cuvinte potrivite/să-ți arăt ce pot, iubite./Tu ai stele în orbite./E o cărare fără scăpare:/pământ cu flori și soare./Într-o zi o să-mi ridic ochii/să te privesc până în zare!//Cuvintele se foiesc în palmele tale/pregătite să înflorească rotunde, goale/Un sărut între două pietre,/inimi ce cu aer știu să se îmbete…/Și ce vânt și ce ploi,/ce furtuni între noi! Dacă eu nu rezist/împărțirii la doi?/Mă cuprinzi și tresar/A fost vis în zadar./Să-mi mai vii mâine, iar!
- Cine se poate împotrivi acestei fenomenologii universale a mișcărilor dominate de legi fundamentale?
Păcat că prea puțini mai citesc! Unii nu înțeleg de ce trebuie să facă școală, facultate, când cunoștințele de la unele materiile nu le vor folosi, zic ei.
- Da, citirea nu poate fi cu nimic substituită. Este concomitent contemplare, meditație dar și punerea în mișcare astfel a gândurilor, inclusiv a gândirii critice. Dar cine înțelege aceste lucruri?… Iosefina, continui să te citesc. Știi ceva? Îți mărturisesc: simt că mă atrage. Am mai lecturat poezie și la alți autori, dar a ta are un fel de dulceață îmbătătoare și atrage ca mierea, ca nectarul, albinele. Mă simt bine, confortabil în ambianța lor încântătoare. Chiar îți mulțumesc pentru aceste lucruri fascinante!
Cred că sunteți printre puținii mei cititori serioși, curioși, cunoscători.
- Sunt poezii pline de o speranță încă sperată, realizarea căreia încă are a se întâmpla. Acest lucru te plasează într-o stare premonițională ce anticipează ducerea la un capăt fericit: realizarea, atingerea fericirii. Toată plinătatea potențialului tău creativ se manifestă în aceste poeme pe aripile cărora vei atinge dezideratul ca într-un final să devii împăcată cu tine.
Adică voi fi fericită? Mă ajutați deja. E așa un drum greu până acolo? Poate drumul e totul!
- Ești pe drumul atingerii fericirii depline și autentice. Nu dispera! Nu ai motive. Am observat la tine semne de oboseală.
Sunt bine. M-am consolat, concentrat pe muncă, pe ce îmi face plăcere. Fericirea constă în clipe. Încep să le recunosc, să le apreciez, savurez în fiecare zi.„Întreabă tot ce aleargă, vorbește, scrie: vântul, pasărea! Valul știe cât timp trăiește umblând singură, o poezie. Din cercul tău alb de lumină se nasc mereu stele fierbinți, grădină. Prin orbite goale, pe aripi, pe retină te port, te cred a mea vitrină. Nu uita de îngeri, de noi, dă-mi ce poți: drumurile, merele, cheile, înapoi! Ce nu vei face va rămâne nefăcut. Energiile, universul te vor considera vulnerabil, de neiertat, slab, pierdut. Eram, suntem, vom putea fi lumină. Te consolează, te deprimă? Nu țin pasul cu tine, tină? Noapte de noapte intru pe teritoriul tău necunoscut să-mi aleg ceva pentru mai târziu, strălucitor, absolut: o coadă de zmeu, un curcubeu, un sărut. Se pune o privire? Am mers prea departe! Hârtia o știe. Îmi place copacul din tine cu deosebire. Am studiat: am nevoie de toată nebunia.
Nicio iubire nu ne e dată în zadar. Observi schimbarea din boaba ta de chihlimbar? Ce periculos de amenințătoare e propria ta închisoare! Te vezi proiectat dincolo de orizont? Dacă ai vedea ca mine lucrurile clar, ai găsi fericirea în propriul tău buzunar! Nu e nimic mai ascuțit ca un grai mut, când îmi vorbești ca cerul, ca soarele neștiut. Adâncă neputința! În cuvintele strânse tremură voința. Accept că nu am ajuns unde voiam, dar ți-am pus la încercare răbdarea, stăruința, mintea, inima. Teama, înfrângerea, descurajarea fac parte din drum. Vom folosi exact cuvintele corecte, de ne-om întâlni oarecum?” (Cai verzi din volumul Parcă te iubesc)
- Acum și eu am cu ce mă ocupa: am cărțile tale, un fel de refugiu care mă consolează, altă lume.
Pentru mine, la fel e dialogul. Am cu cine.
- Cotidianul este format și din clipe rele dar și din clipe bune. Pe cele bune trebuie să știi cum să le transformi în clipe fericite și să le contempli ca atare. De altceva nu avem de ce ne agăța în această lume. Clipe fericite sunt și poemele tale formidabile.
Să nu o ziceți doar așa…, fiindcă eu cred tot ce îmi spuneți! Acolo, pe pagina mea, în cont, e Avatarul meu, ca în filmul Matrix, imaginea pe care vreau s-o arăt, reală și imaginată.
- Când îți va fi mai greu gândește-te la poemele tale, întoarce-te la ele și la lumea lor! Sunt ca un balsam, ca niște medicamente dătătoare de viață.
Mie îmi fac rău când le citesc.
- Sunt copleșit de mulțimea de informații pe care mi le oferi. Când și cum dovedești atâtea?
Mă folosesc de telefon. E magic, un drog.
- Telefonul a devenit un cult, fetiș. De aceea nici nu mi-l doresc! Eu prefer alte valori de tipul a citi poemele tale în care și cu care mă simt bine. Citindu-le meditez o dată cu tine.
Acesta este orizontul până unde ne putem privi, zbura.
- Trebuie să găsim în el satisfacția și să căutăm să-l prețuim ca atare. Mai mult nu ne este dat și mai mult nu putem, decât atât și numai atât. Trebuie să fim vrednici de ceea ce ne este dat și să apreciem. De aceea, Iosefina, ceea ce ți s-a dat spre înfăptuire, să fie prețuit de tine! Nu trebuie ca poemele să-ți facă rău cum spui. Ele sunt lauda ta, lauda lui Dumnezeu, ca în articolul meu. Să nu-ți fie niciodată rușine de ele!
Mă dor.
- Poemele sunt tot ce poți face tu mai bun în materie de creație spirituală, un fel de durere a plinătății satisfacerii de sine percepută de tine ca o durere. Eu nu iubesc filmele artistice. Există în ele prea mult artificial și ficțiune. Eu iubesc autenticitatea așa cum este ea, adică prefer filmul documentar. Cu privire la problema ființei românești ridicată și de Cioran și a eforturilor de a o determina, edifica și educa, voi spune numai atât: sunt eforturi depuse în zadar dacă ele nu se vor conforma cu legitățile fundamentale ale unor procese evolutive inerente, imposibil de a fi deturnate din desfășurarea lor. Altfel spus problemele determinării ființei românești se vor rezolva prin, de și datorită acestor probleme. În ceea ce îl privește pe Cioran eu am o lucrare despre filosofia lui pesimistă, în care am identificat deficiențele grave de tip psihologic ale ei.
Foarte bine că aveți opinie diferită și mai ales pozitivism, optimism, drag de viață!
- Eu nu ascult și nu aud cu urechile altora, ci numai cu ale mele.
Mai aveți un simț: al căutării, descoperirii, inovației, vreți să fiți autentic și vă reușește, un fin observator și bun filosof și toate cuvintele vă ascultă, se aliniază, curg. Și oare mai renaște iubirea?
- Din picăturile de chihlimbar căzute din cerul toamnei strecurate de pe crengile arborilor în sufletele noastre.
Adică este o lacrimă? Eu văd soare…„Mi-ai întors clepsidra cu vise și toate iubirile imposibile, izgonite, ucise. Eu știu ce e iarna, tu știi ce e vara. Dă-mi timpul înapoi! Iubite, bună seara! Nu mă întreba dacă aud, dacă văd! Și în inima ta plouă cu soare și e prăpăd? O să-mi fie dor de noi, cei din carte. De aceea nu pot sta, de tine, departe. Am, din cuvinte, un palat. Cheia închisorilor mele e la tine, soldat! Urmele tale nu se vor pierde. În cartea mea fermecată vei rămâne mereu verde. Aici fac eu rotocoale, aici adun apele tale, aici plâng în nopțile goale. Aici sunt cuvintele cu care puteam să te strig, să îți spun că și tu ai aripi și că nu mai mi-e frig. Tânără lună cât o jumătate de măr, ți-am spus eu vreodată vreun neadevăr? Atâtea cărți, sub ochii tăi prind viață și parcă zmeii din clepsidre se dezgheață! Nu-mi poți opri căderea, doar o amâni! Cu toate strofele mele ai să rămâi! În cartea asta fermecată, cu nu a fost, n-a fost vreodată, ești doar al meu, ca niciodată. Eu nu știu vorbe frumoase. Cuvintele mele intră în carne, în sânge, în oase. Dor și sete ce-mi era de-un izvor ca apa ta! Simți că nu poți respira?” (Fragmente de poem)
- Lacrima Iosefina Schirger… Este inutil să ne punem o astfel de întrebare: Și oare mai renaște iubirea? Corect ar fi să ne întrebăm: Cât de puternic iubim cât timp trăim? Omul nu poate să existe fără să iubească pentru că iubirea face parte din firea sa intrinsecă și organic integrată în tot, care este însuși omul ca produs al iubirii, creația lui Dumnezeu. Pentru că omul nu este perfect, imperfecțiune pusă pe seama lui, deci și iubirea sa va fi imperfectă, purtând un caracter instabil și diferit la unul și același individ pe parcursul timpului, fiind diferită cu aceleași caracteristici și la ceilalți indivizi care formează comunitatea.
De aceea iubirile, inevitabil vor fi însoțite și de tristeți. Să supunem iubirea sub opresiunea inerentelor tristeți însoțitoare, este o adevărată pacoste și o aberație a considera tristețea în putere să anuleze complet iubirea. Ori iubirea omului va căpăta particularități triste și atunci când obiectul pricinii iubirii vremelnic se îndepărtează sau lipsește, dar acest lucru nu duce la aceea că el încetează de a mai iubi. Omul se naște din iubire și moare pentru iubire. De aceea tristețile nu sunt refluxuri ale morții, ci afluxuri ale iubirii, adică ale vieții, ale întăririi și mai puternice a ei, căci tristețea nu înseamnă renunțare la iubire și slăbirea ei, ci dimpotrivă, accentuarea ei care se manifestă prin această tristețe, adică durere a trăirii ei pătimașe – un fel de durere metafizică și mai puțin o durere fizică, fiind concomitent un atribut inevitabil al iubirii. Fiecare om păstrează acest simț și îl poate dezvolta, numai că trebuie puțin gândit…
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Notă. Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
Articole asociate
Notă. Alte articole ale autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
