Lect. dr. Doina Guriță, corespondenta permanentă (internă) a Jurnalului Bucureștiului premiată de către SPAF (Société des poètes et artistes de France – Societatea Poeților și Artiștilor din Franța) la Barbizon (Greater Paris)

Lect. dr. Doina Guriță, cadru didactic al Facultății de Economie, a fost premiată de către SPAF (Société des poètes et artistes de France–Societatea Poeților și Artiștilor din Franța), în cadrul unui congres ce s-a desfășurat în Barbizon, Franța. Cadrul didactic de la UPA (Universitatea „Petre Andrei”-Iași) a primit la Barbizon Premiul pentru Poezie din partea juriului pentru poemul „Tu répéteras le même symphonie” aparținând volumului „Lacrimi de sticlă”.

Nota redacției. Școala de la Barbizon (The Barbizon school)a reunit un grup de pictori francezi la mijlocul secolului în jurul anului 1875, în localitatea (devenită celebră) Barbizon situată (în regiunea urbană pariziană–Greater Paris), în apropierea pădurii Fontainebleau(departamentul Seine-et-Marne), care a devenit locul preferat de întâlnire și de creație al artiștilor, leagănul unei școli de pictură. Membrii fondatori ai acestei școli au fost Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Jean-François Millet și Charles-François Daubigny, cărora se vor alătura și Jules Dupré, Constant Troyon, Charles Jacque, Narcisse Virgilio Díaz și poate, nu în ultimul rând, Nicolae Grigorescu. De asemenea atestat barbizonist de vară va fi si Ion Andreescu. Datorită influenței peisagiștilor olandezi și englezi artiștii barbizonieni situează în prim-plan pictura de atmosferă, renunțând în mare parte la stilul clasicist. Termenul a apărut pentru prima dată în istoria picturii în anul 1890  datorită lucrării criticului de artă scoțian David Croal Thomson (1855-1930) intitulată „The Barbizon School of Painters”. De atunci termenul a fost pus sub semnul întrebării de mulți critici de artă, care contestă ideea că ar fi existat o adevărată „școală” de pictură în Barbizon, fiind vorba de fapt de un grup de artiști cu stiluri foarte diferite și din epoci diverse, care au descoperit ca sursă de inspirație peisajele oferite de pădurea din Fontainebleau și din împrejurimile sale.

Începând din anul 1820, tot mai mulți pictori sosesc la Barbizon, localitate care a devenit cunoscută datorită frumuseții sale naturale. Théodore Caruelle d’Aligny, și Jean-Baptiste Camille Corot, care se cunoscuseră la Roma, sosesc la Barbizon în 1829. Sunt urmați de Narcisse Diaz de la Peña, Théodore Rousseau, Jacques Raymond Bascassat,Lazare Bruandet, Antoine-Louis Barye, Alexandre Desgoffe și Alexandre Descamps. Artiștii profită de ospitalitatea localnicilor sau se cazează la hanul din Chailly. La inițiativa lui Père Ganne, se deschide și la Barbizon un han, care în curând va devenit locul preferat al pictorilor. În 1847, Théodore Rousseau este primul care se stabilește la Barbizon. Cumpără o casă în care vor fi primiți cu ospitalitate în orice perioadă a anului artiștii sosiți în localitate. Doi ani mai târziu,Jean-François Millet și prietenul său, sculptorul Charles Jacque, se stabilesc aici împreună cu familiile lor. Astfel, Barbizon devine în scurt timp locul de întâlnire a tinerei generații de artiști. Aici se leagă prietenii și se desfășoară discuții aprinse. Tendința comună este întoarcerea la peisagistică, mai ales sub influența picturii flamande. Sunt apreciați artiștii nordici, Pieter Bruegel cel Bătrân sau Jacob van Ruisdael, care au reușit să redea în tablourile lor mai bine decât oricine atmosfera autentică a satului. Rousseau, unul din cei mai importanți membrii ai școlii barbizoniene, considerat fondator al ei, avea multe tablouri în acvaforte ale acestor artiști. Millet rămâne mai mult sub influența picturii franceze, admirator în special al lui François Boucher și al lui Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui John Constable, care și-a expus la Salonul de la Paris  în 1824 tabloul intitulat „Căruță cu fân”. Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în „plein-air”.

Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul. Împreună organizează expoziții cu vânzarea propriilor tablouri și editează un ziar propriu. În hanul luiPère Ganne au loc discuții aprinse privind actualitățile în artă și literatură. Discuțiile servesc ca bază pentru dezbaterile teoretice. Toți învață din confruntarea părerilor. Théodore Rousseau explică astfel concepțiile despre pictură: „Arta noastră reușește să atingă patosul, sentiment pe care ne străduim să îl găsim prin sinceritatea portretului, prin prisma adevărului dur. Ne străduim să studiem cu toată inima, visăm viața și nu copiem ceea ce vedem cu precizie matematică, ci simțim și explicăm lumea reală, fiind condamnați să nu o putem ocoli.”

Influența barbizonuloi  depășește în curând granițele Franței și la Barbizon încep să sosească artiști din nordul Europei și din SUA. Pictorul nostru Nicolae Grigorescudescoperă sosește în localitate în 1862, unde rămâne pentru câțiva ani. El va fi urmat de o serie de alți pictor reputați din Cehia, Ungaria, Elveția, Belgia și Polonia, care vor fi precursorii impresionismului.

Notă. Recenzie la cartea „Înschisă în cuvinte” (Editura 24 Ore), a autoarei Lect. dr. Doina Guriță, nominalizată la Premiul USR (Uniunea Scriitorilor din România), filiala Iași.

Noul volum de poezii, în curs de apariție (la Editura Timpul), al autoarei Lect. dr. Doina Guriță

Bibliografie

• Site de la SPAF délégation Occitanie
• Site d’un délégué régional SPAF
  
• Portail de la poésie
• Palmarès concours national 2021
• Le Jury 2021/2022
  
• Congrès Barbizon – 6 2ème Congrès international de la SPAF 2021

Notă. Alte articole ale autoarei Lect. dr. Doina Guriță (membră a USR–Uniunea Scriitorilor din România, aAJTR–Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și a SPAF–Societatea Poeților și Artiștilor din Franța) în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

Cartea „Investigații Jurnalistice” dedicată Generalului Constantin – Bartolomeu Săvoiu. Cultură generală prin intermediul „faptului divers” din lumea contemporană franceză și internațională (marea criminalitate–crima organizată, terorism–jihadologie, crime de sânge, crime sexuale–kidnapping, crime economico–financiare, erori judiciare–revizuirea condamnărilor penale–repararea detenției și a erorilor judiciare). Lansarea cărții va avea loc la BCU (Bibliotreca Centrală Universitară) din București

Premieră mondială absolută: „Investigații jurnalistice în serial” Vol.10 (Educație și Învățământ). Subiecte de Teze de Masterat de Cercetare şi de Doctorat în Științe Sociale. Studiul fenomenelor socio–judiciare și economice cu ajutorul teorei haosului (Sisteme complexe) și a sistemelor formale (de tip Gödel)

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului

Omagiu și recunoștință unor personalități românești în cărți de matematici generale și aplicate, prezente în Bibiloteca Națională a Franței „François Mitterrand“ și adresate absolvenților de liceu și elevilor „preparatoriști” (studenți în primul ciclu universitar – Licență) candidați la concursurile de admitere în școlile superioare franceze de înalte studii științifico – inginerești și economico – comerciale.