Acasă Dezvoltare Personala „Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VII). Corespondenţă...

„Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VII). Corespondenţă de la H.E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

„Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VI). Corespondenţă de la H.E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

Dragă Rebecca, iată că, după o pauză de câteva săptămâni, cauzată de războiul de la granița de nord a țării, din Ucraina, despre care am tot scris, încerc să-mi reintru în ritmul preocupărilor cotidiene, motiv pentru care te provoc din nou la un dialog despre viața și fericirea noastră. Sunt convins că încă mai ai multe curiozități și nelămuriri pe această temă atât de complexă. Ia să vedem ce te interesează mai mult și mai mult acum?

Care crezi tu, tati, că este secretul succesului în viață?

Să știi Rebecca că adevăratul secret al succesului tu ți-l obții prin cinste, corectitudine și decență în relația cu cei din preajma ta. Căci dacă nu ai aceste calități foarte importante, succesul în viața nu este garantat. Și mai e ceva ce trebuie să știi, fata mea: poți să ai toți banii din lume, însă dacă nu ai sănătate și liniște sufletească, ești „cea mai săracă ființă”.

Dar ce îmi poți spune despre destin, tati?

Fiecare om de pe planeta asta are un destin al lui, tot așa cum– poate știi, poate nu–pe pământ sunt circa 7,8 miliarde de ființe umane de toate rasele și genurile, și fiecare individ are amprenta digitală proprie, precum și propriul ADN. Să știi însă că există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi, pe oriunde îi poartă viața, cu certitudine într-o zi ei se vor întâlni dacă asta le este predestinat, iar ce urmează a fi doar bunul Dumnezeu știe. Noi avem obligația să ne rugăm, să mulțumim și să sperăm în bine.

Tu, iubita mea, trebuie să-ți păstrezi întotdeauna speranța în destinul și în viața ta, chiar dacă drumul este dificil și uneori furtunile ce se abat asupra noastră ne obligă să ne oprim, să luăm o pauză, să nu renunți niciodată draga mea la dreptul tău la viață. Îți mai spun, fetița mea dragă, mergi tot timpul înainte fără să privești înapoi, căci drumul tău nu se oprește decât atunci când ai încetat să mai crezi în propriul tău destin, în valorile vieții, în visurile tale, în iubire și iertare, în Bunul Dumnezeu și în tine, iubita mea.

Tati, nu știu dacă te-am întrebat sau nu până acum, dar, cu riscul de a mă repeta, te rog să îmi spui ce semnificație are timpul în viața și fericirea noastră?

Draga mea copilă, timpul pentru toți oamenii, dar mai ales pentru voi, tinerii, este întotdeauna lent atunci când ești în așteptare. Cât de greu ți se pare că trece atunci când aștepți rezultatul la o teză sau un examen, oricât de greu trece pentru cei încarcerați pe diverse perioade de timp, chiar dacă execută o pedeapsăca urmare a unor fapte reprobabile.

Același „timp” este foarte rapid atunci când ești în întârziere. Imaginează-ți disperarea care te cuprinde când, din cauza aglomerației din trafic de exemplu, ajungi târziu la aeroport și riști să pierzi zborul programat, sau când întârzii la întâlnirea stabilită cu colegii pentru că nu te-ai trezit la timp, că rămâi blocată în ambuteiaj, ori pur și simplu faci o pană pe drum.

Timpul este de-a dreptul ucigător de durerosatunci când ești trist. Gândește-te cum trece timpul pentru cei care află că cineva drag i-a părăsit pentru totdeauna, s-au dus la cele veșnice. Adu-ți aminte cum te-ai simțit tu când ne-a părăsit bunicul Nelu. Este scurt atunci când ești vesel. Probabil ai auzit expresia ”ce repede a zburat timpul” și cred că așa ai gândit și tu când, nu de mult, ți-ai serbat ziua de naștere la Bran, distrându-te alături de prietenele și prietenii tăi, sau cât de repede au trecut cele 15 zile de peripluu prin Europa. Din păcate, timpul devine interminabil atunci când ești răvășit de durere. Imaginează-ți o persoană care, dintr-o neșansă a vieții, are un accident de mașină în urma căruia i se amputează un picior sau o mână, sau cineva află că are cancer în fază terminală. Pentru aceștia timpul pare că se scurge fără rost.

Timpul este prelung, parcă stă pe loc, atunci când te plictisești. Cum ți se pare, copila mea, că trece timpul atunci când mergi să vizionezi un film care se dovedește a fi plictisitor, sau cândace, trebuie să participi la vreun eveniment nesemnificativ pentru tine, doar de conjunctură? Nu-ți dorești altceva decât să se sfârșească cât mai repede. Din tot ce ți-am prezentat mai sus, se poate trage concluzia că timpul este determinat de starea ta psihică, de sentimentele, dorințele și trăirile tale, nicidecum de orologiilela care ne uităm din minut în minut atunci când ne grăbim,  ne mai amintim de ele din când în când atunci când ne plictisim, dar de care uităm total când suntem prinși în diferite activități, fie ele profesionale, distractive sau plăcute.

Dragă tati, de curând am trecut momentul răstignirii Domnului Isus Cristos pe cruce pentru răscumpărarea păcatelor noastre, rugându-ne Preacuratului său chip și închinându-ne, cerând iertare pentru păcatele noastre: Doamne Dumnezeul nostru, care de bunăvoie Te-ai răstignit pe cruce, ca să scapi din robia păcatului pe toți cei ce i-ai zidit, pentru aceasta ne rugăm Ție, Doamne, care pe toate le-ai umplut de bucurie, mântuitorul nostru care ai venit să mântuiești lumea.

De data asta, tati, aș avea dorința să mă lămurești, mai bine spus să mă luminezi, ce a însemnat crucea pentru noi oamenii?

Draga tatii, să știi că fiecare om din lumea asta plină de păcătoși își are crucea lui, pe care o va duce toată viața după el. Eu personal nu am văzut, nu am întâlnit și nici nu am auzit de oameni fără cruce, indiferent de starea socială, de rasă, sex și locul unde se găsește pe această planetă. Sunt probabil foarte mulți care nu conștientizează că duc cu ei propria lor cruce, afirmând că ei nu au nicio cruce, când de fapt ei o ignoră în nemernicia lor. Aș vrea să îți spun, dragă Rebecca, că unii oameni au o cruce mare, în timp ce alții au o cruce de dimensiuni mult mai mici. Pentru unii este o adevărată povară, foarte greu de suportat și de dus. Unii oameni au crucea mai grea, alții mai ușoară, în funcție de viața pe care au ales să o aibă pe pământ: în păcat total sau în ruga lui Dumnezeu.

Draga mea, să știi că în timp ce oamenii își duc propria cruce după ei, unii plâng pe ascuns, alții suferă și plâng la vedere, alții doar strâng din dinți și îi continuă drumul vieții, fără să se oprească. Drumul e lung și anevoios pentru unii care obosesc și uneori cad, dar se ridică să-și continue calea ce o au de urmat. Și, curios, sunt oameni care își poartă crucea pe umeri, alții o țin pe spate, chiar dacă se umplu de răni!

Ia gândește-te ce împovărătoare este crucea pentru cei care ajung la vârsta senectuții, spre deosebire de acei îngerași nevinovați care ne părăsesc la scurt timp după ce au venit pe această lume. Ce cruci imens de grele duc cei suferinzi de boli incurabile, cei nevăzători, cei născuți fără mâini sau picioare, cei cu diferite dizabilități cauzate de accidente și exemplele ar putea continua. Eu, personal, în viața mea am întâlnit mulți oameni care, la vederea crucii, o îmbrățișează strâns, chiar o iubesc ca pe propria lor cruce, care de multe ori nu e la vedere. Foarte important este, oricum ar fi, că toți oamenii cară câte ceva în spate toată viața.

De aceea, draga mea, te învăț să nu renunți orice ar fi și să nu-ți abandonezi propria cruce, încercând să o iei pe a altora. Tu să ții cu mâinile tale plăpânde strâns de Crucea care ți-a fost dăruită. Iar dacă vreodată, copilă tânără și fragedă cum ești acum, simți că nu mai poți, să-ți ridici ochii în sus și să-ți aduci aminte că Domnul nostru Isus Cristos a putut duce calvarul până la sfârșit, pentru ca să ne recupereze pe noi permanent: Cristos a înviat din morți/cu moartea pe moarte călcând/și celor din morminte/viață dăruindu-le.

Cu alte cuvinte, tati, să înțeleg că, vreau-nu vreau, trebuie să-mi accept propria cruce?

Da, dar să o faci cu bucurie, să o consideri ca pe un breloc la gâtul tău, nicidecum ca pe o povară. Tu trebuie să accepți că totul este într-o permanentă schimbare în viața noastră, schimbare percepută mai puternic de cei tineri, așa cum ești tu, care ardeți etapă după etapă într-o succesiune foarte, foarte rapidă, „la foc continuu” cum s-a întâmplat și cu tine, fată dragă: parcă nu de mult erai la grădiniță, apoi a venit școala generală, acum ești la liceu, la un pas de examenul de maturitate – bacalaureatul, și ca mâine te văd la facultate, să-ți întregești pregătirea academică. Au zburat fără să simți acești ani.

Așa este tati, nici nu știu când au trecut primii 19 ani din viața mea.

Păi da, copilule, totul se schimbă în viață: natura care, oamenii, situațiile și chiar sentimentele. Tu, eu, ei, noi toți, trebuie să acceptăm această realitate și să ne trăim viața luând exemplul copacilor, care se apleacă sub urgia nemiloasă a crivățului, dar de cele mai multe ori nu se rup! Tot așa  și noi, oamenii, să ne inclinăm uneori în fața vicisitudinilor, greutăților, când greșim sau ne aflăm în impas dar să nu uităm că poziția noastră este una verticală și a demnității!

Tată, care este diferența dintre școala clasică și școala vieții?

Rebecca, la școală clasică, în fiecare zi vei învăța o serie de lecții la materiile predate. Apoi vei primi teste de verificare a cunoștințelor, la care va trebui să răspunzi. În urma evaluărilor vei primi note care vor reflecta, mai mult sau mai puțin, cunoștințele acumulate. În funcție de interesul tău și de dorința de a evolua profesional, vei face tot felul de „școli”.

La școala vieții, o școală foarte diferită de cea clasică, plină de surprize și capcane, ești supusă unui test la fiecare pas. Dacă ai abilitatea să „înveți din mers” și să treci testul, lecția de viață odată învățată, nu o mai repeți. Dacă la școala clasică, la nevoie, pe lângă ce știi tu îți mai suflă un coleg sau dacă tu ai copiat, poți trece testul, cu școala vieții este altfel. Dacă nu îți vei învăța lecțiile atunci când le primești, le vei repeta la nesfârșit, atât cât vei trăi. Viața merge înainte, nu te așteaptă” ca tu să îți înveți lecțiile. Repetând lecțiile neînvățate va fi în detrimentrul tău, fiindcă viața ta va fi asemenea unui carusel, din care ai să crezi că nu mai ieși. Te vei simți ca într-o bucla atemporală! Astfel, vei pierde timp și energie  cu temeri, angoase și frustrări, în loc să te canalizezi să îți trăiești cu serenitate bucuriile vieții.

Ca să nu fiu „prinsă cu garda jos” de capacanele vieții, cred că ar trebui să îmi însușesc „abecedarul vieții”. Ai putea să mă ajuți cu câteva sfaturi, din experiența ta de viață?   

Da, cu drag! Să știi că sunt sfaturi de viață, de bun simț, extrase din experiența înaintașilor noștri care au trăit pe acest pământ din  vremuri imemorabile, sub forma cele 12 porunci ai lui Iisus Hristos din Evanghelia Vieții Desăvârșite!

  • Primul sfat pe care ți l-aș da, draga mea, este ca în viață să oferi înainte să ceri. Să ai grijă ca între a da și a primi să fie mereu o corelație echilibrată. Spune-mi cât dai ca să-ți spun cât câștig ai, spune o veche zicală românească.
  • Al 2-lea sfat este acela că atunci când ai greșit să încerci să înveți unde a fost sincopa și să o corectezi. Să nu treacă pe lângă tine ca un fapt divers, pe care să-l uiți. Nu de alta, dar se poate repeta. Dacă ai greșit față de cineva, cereți iertare!
  • Al 3-lea sfat de viață, fata tatii, ar fi să ai în vedere că dacă vei „cădea”, va trebui să te ridici rapid, fără victimizare. Cum spuneam, orice cădere nu face decât să te întărească și să te ajute să devii din ce în ce mai puternică. Și mai este ceva, să nu cumva să renunți la ceea ce ți-ai propus să faci, chiar dacă în drumul tău spre împlinirea viselor „te-ai rănit” și chiar te-a durut sufletul.
  • Al 4-lea sfat este, tată, să ai grijă ca lucrurile neplăcute care ți s-au întâmplat în viață, făcute de oameni răi, să nu le ții minte. Sfatul strămoșesc și creștinesc este uită și iartă! Totuși, eu, tatăl tău, îți spun să nu le uiți, dar nu cu ranchiună și dorință de răzbunare, ci doar pentru a ava înțelepciunea să te ferești de astfel de persoane, pentru că cine te-a mințit o dată, o să te mai mintă; cine te-a jignit, o să mai repete nemernicia; cine a fost abuziv și agresiv cu tine, verbal sau, și mai grav, fizic, cu siguranță va repeta vorbele, gesturile sau faptele agresive.
  • Al 5-lea sfat de viață ar fi  să tragi învățăminte din orice experiență de viață, oricât de însemnată sau neînsemnate ar fi. Acestea te vor putea ajuta pe drumul vieții, pentru a putea fi fericită și a-ți implini visele.
  • Al 6-lea sfat, pe care ți-l l-ar da tatăl tău, ar fi să crezi în bine, în puterea ta intelectuală, în spiritul tău, în forța ta, chiar dacă unii „buni sfătuitori”, pe care îi vei întîlni pe drumul vieții, vor vrea să te convingă să renunți la planurile tale, ba chiar să-ți inducă sentimentul că tu „nu poți”.
  • Al 7-a sfat de viață este acela de a nu te opri să înveți orice și oriunde ai fi. Ca să îți împlinești menirea nu uita nici de rugăciunile zilnice.
  • Al 8-lea sfat este acela să nu apreciezi oamenii după vârsta din actele lor de identitate. Te poți înșela! Cel mai mult contează sufletul, bunătatea, educația, caracterul și nu în ultimul rând performanțele atinse și experiențele acumulate de-a lungul anilor.
  • Al 9-a sfat de viață, Rebecca, află că este acela să iubești cu și din toată inima ta. Iubirea este cel mai frumos sentiment și unicul care îl poate face pe om să simtă că trăiește cu adevărat și pe  deplin. Nici un alt sentiment nu te va ridica până la nori, nu te va face să crezi că toată lumea este a ta, așa cum este iubirea. Se spune să iubești și să simți că zbori dincolo de nori, fiindcă unde dragoste nu e, nimic nu e”! Se mai spune că: dragostea este o suferință și cum mulți fug de suferință, puțini știu să iubească! Dragostea este un sentiment copleșitor, nu foarte ușor de dus, dar merită să depui toate eforturile pentru a o trăi în plenitudinea ei. Dacă nu iubești acum, când să iubești? Dacă nu trăiești acum, când să trăiești? Că o altă viață, încă o viață, nu îți dă nimeni!
  • Al 10-lea sfat, iubita tatii, se referă la bunătate. În viață este bine să fii bună, dar îți spun eu, cu măsură. Să știi că multă lume confundă bunătatea cu slăbiciunea, vulnerabilitatea, prostia, și acesta este motivul pentru care când ești bună trebuie să-ți asumi și consecințele acestui comportament. Sunt mulți oameni care vor dori să profite de bunătatea ta. Să nu uiți că nu ești bună pentru ei, ești în primul rând pentru tine. Măsura înțeleaptă a bunătății tale trebuie să fie aceea de a nu îi lăsa pe oameni să profite de tine, dar nici să nu te împiedice să fii bună, generoasă și atentă la nevoile celor din jurul tău.
  • Al 11-lea sfat de viață? Indiferent ce evenimente vei avea în viață,  să nu îți încarci sufletul cu răutate, să nu schimbi dragostea în ură, oricât de distrusă și rănită ai fi. Dacă nu se poate altfel, mai bine uită și fii indiferentă față de cei ce ți-au geșit dacă aceștia nu mai pot fi iertați și șansele acordate lor au fost epuizate.
  • Al 12-lea sfat, fetița tatii, este acela că, uneori, în viață trebuie să mai pleci și capul. Este vorba doar de o ușoară aplecare a capului, ca expresie de îngăduință și toleranță, fără să renunți vreodată la propria demnitate. Oricine ți-ar cere acest lucru, să nu uiți că ai avut un tată care și-a sacrificat viața pentru binele oamenilor, care a luptat pentru drepturile lor, pierzându-le pe ale lui, dar  care niciodată nu și-a pierdut demnitatea, curajul și speranța.
  • Și, în sfârșit, la cele „12 sfaturi de viață” menționate, eu aș adăuga încă unul, suplimentar, cel de-al 13-lea, de a-ți trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima, cu o mare credință în Bunul Dumnezeu, tot așa cum de o bună bucată de vreme trăiesc eu, tatăl tău.

De ce cu credință în Dumnezeu?

Draga mea, pentru că doar El este cel care te va ajuta să învingi obstacolele, să cunoști incredibilul și să atingi imposibilul. Minunile lui Dumnezeu sunt nesfârșite, crede-mă. Fiindcă eu, tatăl tău, le-am trăit pe toate, în plenitudinea lor!

Sincer, mă bucur că ai un pic de timp liber și mi-l acorzi mie, să putem continua dialogul despre viața și fericirea noastră.

Îmi aduc aminte că, în urmă cu mulți ani, ai venit acasă și mi-ai spus că ai avut o întâlnire cu duhovnicul tău, preotul Stelian Lăcătuș, care ți-a vorbit despre mai multe reguli de viață, asupra cărora este important să meditezi și să le ții minte dacă vrei să-ți liniștești sufletul și să trăiești în armonie cu propriul destin. La vremea aceea eu, fata ta, eram un copil de numai 12 ani și nu am înțeles foarte multe, dar azi  deja simt că sunt lucruri pe care aș dori să mi le mai repeți, pentru că sunt la început de viață și experiența mea este una destul de fragilă, chiar dacă tu mă înveți zilnic câte ceva nou despre viața și fericirea noastră.

Desigur, copila mea, am să încerc să îmi reamintesc tot ce m-a învățat duhovnicul meu – sunt peste 35 de reguli–și să-ți explic și ție ce ai de făcut în viață, pentru că ești la vârsta la care încă nu ai acumulat multă experiență. De fapt, nimeni nu poate pretinde că are suficientă experiență, pentru că, așa cum spune o vorbă înțeleaptă, omul cât trăiește, învață! Cred că ar fi bine să îți iei un caiet și un pix și să începem lecția despre ce nu trebuie să faci în viitor ca să îți fie bine. Dar, cu certitudine, nu o să pot epuiza toate sfaturile într-o singură discuție, dacă vrei să rămâi cu ceva care să-ți folosească toată viața.

  • Prima regulă de care trebuie să ții cont, Rebecca, sună cam așa: încetează să-ți mai petreci timpul cu oameni nepotriviți caracterului și felului tău de a fi. Viața noastră, chiar dacă durează zeci de ani, e totuși prea scurtă pentru a-ți petrece timpul cu tot felul de oameni, bezmetici și plini de carențe, care în loc să-ți aducă bucurie, liniște și fericire în viață, practic nu fac decât să te secătuiască de aceste trăiri. Să știi, draga mea, că dacă cineva te dorește în viața lui, cu siguranță își va face loc și timp pentru tine. Tu, Rebecca, nu te obosi și agita să îți găsești un  loc, o mică părticică a ta în viața celor care nu te vor și vezi că nici premize de viitor nu sunt. Tu trebuie să ai în minte tot timpul, fata mea, că adevărații prieteni nu sunt decât aceia care îți vor fi alături la bine, dar și atunci când îți este greu și niciodată aceia care stau în preajma ta doar pentru a te folosi când și ție îți este bine.
  • Draga mea, a doua regulă de care trebuie să ții cont în permanență este aceea de a înceta să fugi de propriile tale probleme și responsabilități. Oricât de grele ar fi și oricât de multă bătaie de cap îți vor da, în primul rând trebuie să ți le asumi și să le înfrunți cu toată energia. Știu că nu este ușor, mai ales dacă faci un remember prin viața propriului tău tată, adică subsemnatul. E obligatoriu să te adaptezi situațiilor ca atare și să înveți să le faci față. Dacă nu știi cum, întreabă, căci până la urmă toate aceste turbulențe din propria-ți viață te vor modela ca să devii o ființa umană armonioasă în societatea în care trăiești.
  • A treia regulă, copilă, foarte importantă, este ca să nu cumva să începi să te minți pe tine însuți încă de la vârsta ta, crezând în himere și povești, când de fapt realitatea este cu totul alta.
  • Rebecca, a patra regulă spune că întotdeauna nevoile tale să fie o prioritate pentru tine. Este total greșit să pui problemele și cerințele tale pe ultimul loc, acordând întâietate altora, printre ei numărându-se unii pentru care nici măcar nu merită să te obosești! Mi se pare dureros ca tu, fiica mea, să te pierzi pe tine însuți atunci când te îndrăgostești și să începi să iubești în mod excesiv, uitând că fiecare om e o entitate specială, iar pentru asta trebuie să înveți să te iubești mai întâi pe tine! Nimeni nu te poate iubi mai mult, nici chiar părinții tăi, așa cum o poți face tu personal. Sigur, e frumos și generos să poți ajuta și pe alții, dar totdeauna ajută-te pe tine. Tu, copilă, să faci tot ceea ce îți dorești doar cu pasiune, dacă vrei să ai și satisfacții, indiferent de natura lor: sentimentale, profesionale ori sociale.

Vom continua acest dialog, desigur, cu următoarele 31 de sfaturi. Pe curând!

Corespondenţă de la Lordul, Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Ordinul Militar de România în Grad de Comandor acordat președintelui OADO

Notă. A se vedea și celelate articolele ale autorului din ciclul „Lecții de viață”. 

Notă. Articolele Lordului Florentin Scaletchi  în  Jurnalul Bucureştiului, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)

Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist (Press Attached of Organization for the Defense Human Rights – United Nations)

Nota redacției

Cartea „Investigații Jurnalistice” dedicată Generalului Constantin – Bartolomeu Săvoiu. Cultură generală prin intermediul „faptului divers” din lumea contemporană franceză și internațională (marea criminalitate–crima organizată, terorism–jihadologie, crime de sânge, crime sexuale–kidnapping, crime economico–financiare, erori judiciare–revizuirea condamnărilor penale–repararea detenției și a erorilor judiciare). Lansarea cărții va avea loc la BCU (Bibliotreca Centrală Universitară) din București

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra