„Legea Petiționării – o Lege pentru protecția infractorilor” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
„Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi” (Syrus, 663)
Prin art. 7, alin (1) din „Ordonanţa Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2002privind reglementarea activităţii de soluţionare a „petiţiilor” se prevede o barieră birocratică pe cât de rigidă, pe atât de periculoasă: „Art. 7. (1) Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează, potrivit prezentei ordonanţe.[…]”. În viața reală, dincolo de birourile capitonate ale ministerelor, se constată o realitate cruntă: prin această prevedere legală, statul român protejează infractorii și paralizează spiritul civic. Sub paravanul formalismului, se împiedică sesizarea și descoperirea a numeroase și grave fapte ilegale, în special infracțiuni de cea mai mare gravitate. Formalismul a ucis dreptatea. Câteva exemple clare și dureroase din societatea noastră sunt edificatoare în acest sens.
Impactul în viața reală cum formalismul legislativ protejează criminalitatea
„Acolo unde justiţia nu funcţionează, e periculos să ai dreptate.” (Francisco de Quevedo)
Traficul de droguri și teroarea din cartiere
În diferite locuri se vând droguri, în special de persoane care fac parte din grupuri infracționale organizate și extrem de violente.Nu puține sunt cazurile în care rețelele de dealeri operează chiar în scările de bloc, în curțile școlilor sau la locurile de muncă. Deși comunitatea cunoaște în detaliu aceste focare, niciun cetățean onest nu își va pune liniștea, sănătatea sau viața sa, a familiei sale și, în special, a copiilor în pericol semnând cu nume, prenume și CNP o sesizare oficială. Mai mult, mass-media a demascat repetat cazuri în care chiar unii reprezentanți ai organelor de cercetare penală se aflau în cârdășie cu traficanții, asigurându-le protecție contra cost. Când cetățeanul vede că „oamenii legii” devin partenerii infractorilor, obligativitatea declinării identității devine o invitație la execuție socială sau fizică. Proliferarea dramatică a consumului de droguri în rândul tinerilor este direct întreținută de lașitatea legislativă din art. 7, alin (1) al O.G. nr. 27/2002.
Cuiburile de ilegalitate din apartamentele de bloc
Numeroase locuințe sunt transformate clandestin în locuri de desfășurare a unor activități infracționale grave:rețele de prostituție, proxenetism, trafic de persoane sau ascunzători pentru infractori urmăriți internațional. Vecinii de palier suportă teroarea unor indivizi dubioșicare transformă nopțile într-un calvar. Obligați de lege să își decline identitatea pentru a fi luați în seamă, oamenii aleg să îndure abuzul în tăcere. Statul le cere să fie eroi, dar le oferă statutul de victime sigure.
Dinastia „imunității”-abuzurile comise de oameni ai legii
Atunci când abuzurile, actele de corupție sau faptele penale sunt comise de reprezentanți ai autorităților sau de membrii familiilor acestora, frica paralizează orice demers civic. Deținând pârghiile puterii și având acces facil la bazele de date, acești potentați ai zilei pot identifica imediat autorul unei petiții administrative. Răzbunarea care urmează este necruțătoare și lovește adesea întreaga familie a petiționarului. În fața unui sistem în care mila nu există, cetățenii refuză să își semneze propria condamnare, știind că o sesizare anonimă este trimisă direct la coșul de gunoi al instituției.
Marea corupție și „legea tăcerii” din instituțiile publice
În ministere, primării și companii de stat,angajații de execuție sunt martori zilnici la trucarea licitațiilor, deturnarea fondurilor publice și solicitarea de mită de către superiori. A cere unui funcționar să își decline identitatea într-o petiție administrativăinternă echivalează cu o sinucidere profesională:urmează hărțuirea psihică, concedierea și excluderea din profesie.Clasarea automată a sesizărilor anonime acționează ca un scut de protecție totală deasupra „gulerelor albe”.
Dramele ascunse-violența domestică și abuzurile asupra minorilor
În spatele ușilor închise se petrec strigăte de ajutor pe care vecinii le aud, dar pe care nu îndrăznesc să le asume birocratic. Teama că un agresor violent va afla cine a sunat sau cine a scris la poliție blochează orice reacție civică. Refuzul statului de a investiga un semnal anonim fundamentat transformă instituțiile de protecție socială în complici pasivi la schilodirea fizică și psihică a unor femei și copii.
Modelul internațional-anonimatul ca armă a justiției
„Cine nu împiedică fapta rea, atunci când poate, acela îndeamnă la ea”(Seneca,Troades., 290)
La nivel mondial, statele puternice au înțeles că informația este mai valoroasă decât semnătura de pe act.
În state în care sesizările anonime se investighează obligatoriu, precum SUA, Germania, Regatul Unit. Instituțiile federale americane (cum ar fi IRS sau SEC) și liniile de urgență britanice (de tip Crimestoppers) încurajează deschis sesizările anonime. În Germania, transpunerea normelor europene privind avertizorii de integritate a consacrat canale digitale securizate unde cetățeanul poate trimite probe fără a-și declina identitatea. Principiul lor este simplu: contează valoarea adevărului prezentat, nu numele celui care îl rostește.
În state blocate în birocrație, precum România, Polonia:Dreptul administrativ a rămas încremenit în proiect, tratând petiția ca pe o simplă corespondență de curtoazie între stat și cetățean. Dacă nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului, statul întoarce spatele problemei, chiar dacă sesizarea anunță o catastrofă sau o crimă.
Argumente imbatabile pentru reforma legii
Trecerea la „Se iau în considerare și se cercetează”
O modificare a O.G. nr. 27/2002 în sensul obligativității cercetării sesizărilor anonime nu este un moft, ci o urgență națională susținută de argumente juridice și logice incontestabile:
Prioritatea fondului în fața formei.Scopul suprem al justiției și al administrației publice este siguranța națională și ordinea de drept. Este o anomalie logică și juridică să refuzi investigarea unei infracțiuni grave doar pentru că informația nu vine însoțită de o semnătură.
Alinierea la standardele europene.România a adoptat deja Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public (transpunând Directiva UE 2019/1937). Prin aceasta, recunoaște raportarea anonimă în interiorul companiilor și instituțiilor. Este o contradicție legislativă strigătoare la cer ca un angajat să poată trimite o alertă anonimă privind o fraudă în minister, dar un cetățean de rând să nu poată sesiza anonim un focar de criminalitate din propriul său cartier.
Filtrarea digitală în era Inteligenței Artificiale. Principalul contraargument al birocraților este riscul avalanșei de plângeri false sau calomnioase. Soluția este tehnică, nu prohibitivă: legea poate prevedea că „petițiile anonime se iau în considerare și se cercetează doar dacă conțin indicii clare, indicii rezonabile, probe materiale, fotografii, documente sau coordonate verificabile”. Sistemele moderne de filtrare digitală pot lăsa deoparte textele insultătoare, reținând exclusiv sesizările cu substanță.
Activarea celei mai mari rețele de siguranță: cetățenii. Oferind protecția anonimatului absolut garantat prin lege, statul primește gratuit milioane de „ochi și urechi” în teritoriu. Cetățenii vor deveni parteneri activi ai legii, simțindu-se în siguranță să raporteze abuzul, știind că instituțiile statului îi vor proteja, nu îi vor expune.
Concluzie publicistică și apel deschis către Parlamentul României
„Nu există ceva mai bun pentru stat decât legi bine alcătuite.” (Euripide)
Actuala formă a Legii Petiționăriinu este altceva decât o umbrelă de protecție întinsă deasupra capetelor celor care încalcă legea. Prin obligarea cetățeanului de a-și semna curajul cu datele din buletin,statul român manifestă o lașitate instituțională care ucide din fașă orice formă de spirit civic. Oamenii nu sunt fricoși, ci doar realiști:refuză să devină victimele unui sistem care nu îi poate proteja de răzbunarea infractorilor. Lansăm pe această cale un apel ferm și urgent către membrii Parlamentului României: Domnilor legislatori, aveți obligația morală și constituțională de a modifica de urgență O.G. nr. 27/2002! Înlocuiți sintagma complice „nu se iau în considerare și se clasează” cu textul demn de o țară europeană modernă: „Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului se iau în considerare şi se cercetează, dacă conţin indicii sau probe verificabile.” Este timpul să decideți de partea cui vă aflați:de partea cetățeanului onest care vrea să își curețe comunitatea de criminalitate, sau de partea infractorului care prosperă la adăpostul anonimatului interzis? Într-o Românie care se vrea sigură și europeană, legea trebuie să fie un scut pentru cei drepți, nu o vestă antiglonț pentru cei certați cu legea! „Cine are minte, să ia aminte! Cine are urechi de auzit, să audă!” Amin! (Sfânta Evanghelie după Matei 11:15; Sfânta Evanghelie după Luca 14:35)
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.