Acasă Apărarea Drepturilor Cetățenilor (Omului) Libertatea fără securitate este fragilă, iar securitatea fără libertate este opresivă. Corespondență...

Libertatea fără securitate este fragilă, iar securitatea fără libertate este opresivă. Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Nota redacției. Florin Antonie este un pastor, psiholog, pilot și doctor în teologie român, cunoscut în special pentru conducerea Bisericii Genesis din Londra.

  • Lider spiritual. Este fondatorul „Proiectului Genesis”, demarat în 2014, care s-a transformat dintr-un grup de studiu biblic într-o comunitate bisericească activă în Marea Britanie.
  • Formare diversificată. Deține un doctorat în teologie și profesează ca psiholog, având totodată și calificarea de pilot.
  • Prezență publică. Realizează emisiuni și podcasturi precum „În Focus cu Florin Antonie”, unde abordează teme de actualitate, geopolitică și spiritualitate dintr-o perspectivă creștină.
  • Parcurs personal. Este cunoscut pentru mărturia sa personală de convertire („de la evreu la creștin”), subiect discutat adesea în interviuri televizate.

În umbra războiului de la granițele noastre, această frază, „Libertatea fără securitate este fragilă, iar securitatea fără libertate este opresivă” capătă greutatea unei realități trăite, nu doar reflectate teoretic. Conflictul din Ucraina ne-a arătat cât de subțire este linia dintre siguranță și abuz, dintre protecție și control, dintre nevoia legitimă de apărare și tentația de a sacrifica libertăți fundamentale în numele unei urgențe permanente. Crizele globale–fie ele pandemii sau războaie–nu suspendă drepturile omului. Ele le testează. În pandemie, am acceptat restricții severe pentru a proteja sănătatea publică. Carantine, limitări ale circulației, monitorizări extinse–toate justificate de nevoia de a salva vieți. Dar lecția esențială a fost aceasta: orice restrângere a libertăților trebuie să fie legală, proporțională, temporară și supusă controlului democratic. Altfel, excepția riscă să devină regulă.

În război, testul este și mai dur iar drepturile omului se află în linia întâi a ciocnirilor. Convențiile de la Geneva nu sunt simple documente istorice. Ele reprezintă un pact moral al umanității: chiar și în război există limite. Civilii nu sunt ținte. Prizonierii nu sunt obiecte de răzbunare. Infrastructura esențială–spitale, școli, adăposturi–nu trebuie transformată în instrument de presiune militară. Și totuși, realitatea conflictului din Ucraina a adus în fața Europei imagini pe care credeam că le-am lăsat în secolul trecut: orașe distruse, familii dezrădăcinate, copii traumatizați, milioane de refugiați. Grupurile vulnerabile–copiii, vârstnicii, persoanele cu dizabilități –sunt primele expuse și ultimele protejate. Războiul nu înseamnă doar pierderi teritoriale sau strategii militare. Înseamnă fracturi sociale adânci, generații marcate de frică și neîncredere, normalizarea violenței ca limbaj politic.

Democrația trăiește din echilibru. Cetățenii trebuie apărați, iar statele sunt responsabile pentru asta. Tăierea glasului celor care spun lucrurilor pe nume nu aduce siguranță adevărată. Libertatea strict limitată nu ajută. Nici privitul din fiecare umbră nu face lumea mai bună. Democrațiile mature înțeleg că:

  • securitatea este un mijloc, nu un scop în sine
  • libertatea nu este un lux al timpului de pace
  • drepturile omului nu sunt negociabile în funcție de context politic

În momentele de criză, tentația autoritară crește și frica este un combustibil foarte puternic. De aceea, vigilența civică și instituțională devine esențială. Presa independentă, societatea civilă, instanțele de judecată–toate sunt gardieni ai echilibrului. Reconstrucția unei societăți afectate de război nu începe cu betonul și infrastructura, ci cu adevărul și justiția. Fără responsabilizarea celor vinovați pentru crime și încălcări grave, pacea rămâne fragilă. Instituțiile internaționale și mecanismele de anchetă trebuie sprijinite ferm. Documentarea faptelor, protejarea martorilor, investigarea crimelor de război–toate acestea sunt investiții în viitor, nu simple reacții la trecut. Comunitatea internațională are obligația nu doar să condamne, ci să acționeze: prin sancțiuni proporționale, prin sprijin umanitar constant, prin susținerea refugiaților și prin implicarea în procesele de reconstrucție democratică. Războiul din Ucraina este o lecție a prezentului, o avertizare pentru întreaga regiune: pacea nu este garantată, iar drepturile omului nu sunt ireversibile. Ele trebuie apărate zilnic–în parlamente, în instanțe, în organizații, în comunități.

Libertatea fără securitate este fragilă–pentru că frica o poate spulbera. Securitatea fără libertate este opresivă–pentru că așa cum spune proverbiala zicală „puterea corupe; puterea absolută corupe absolut”. Între aceste două extreme se află responsabilitatea noastră colectivă: de a construi instituții solide, de a respinge radicalizarea, de a proteja demnitatea fiecărei persoane, chiar și–sau mai ales–atunci când contextul global ne împinge spre simplificări periculoase. Drepturile omului nu sunt un discurs idealist. Sunt arhitectura minimă a unei societăți care vrea să rămână umană.

Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin ScaleţchiPreşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

 

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist, Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights – United Nations (Press attached of the OADO/Organization for Human Rights Defense–United Nations at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP/Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra) Paris

Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului 

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

Codul socio‑genetic (CSG) – o repunere în dialog a umanului prin filtrul științei și filosofiei – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

„Elogiul matematicii – Elogiul vieții” prin intermediul sistemelor complexe (teoria haosului) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…