„Nimeni nu a fost vreodată înțelept din noroc.” –Lucius Annaeus Seneca (fost filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus)
Înțelepciunea este capacitatea superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor, implicând o cunoaștere adâncă a realității, folosirea corectă a cunoașterii, experiență și echilibru. Din păcate, înțelepciunea nu se cumpără și nu se poate împrumuta; ea este dăruită doar unora și accesul la ea este dăruit doar unora, și aceia o vor dobândi prin învățare. Între virtuțile sau darurile cele mai rar întâlnite la oameni este acela al înțelepciunii, adică al iscusinței, inteligenței, priceperii, măsurii și cunoașterii – toate la un loc. Despre Înțelepciune ne vorbește Biblia. Mântuitorul Însuși ne cere: „Fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii!” (Matei 10,16). Alăturarea acestor două noțiuni–înțelepciune și nevinovăție–scoate afară viclenia, perfidia, incorectitudinea, reaua-credință și reaua intenție.
Un om înțelept trebuie să mediteze asupra unui lucru, să-aibă cunoștință îndestulătoare despre el, să cântărească, și numai apoi să treacă la acțiune, cu pricepere. Îndemnul la înțelepciune se referă la iscusința cu care creștinul știe:
- să gândească
- 2. să măsoare (să cântărească, să aprecieze)
- 3. să procedeze în așa fel încât să se situeze în realitate, să o cumpănească bine și să intervină cu pricepere.
Înțelepciunea este produsul școlarizării vieții, fiindcă tinerețea e timpul când înveți a fi mai înțelept, dacă vrei, adică dacă ai interes pentru a deveni și mai înțelept mai târziu, la maturitate, la bătrânețe, și pentru a te putea folosi de ea până la sfârșitul vieții. Cine nu învață a fi înțelept la tinerețe, nu are cum să fie înțelept la bătrânețe. Dar pentru dobândirea acestei virtuți trebuie să ai voință, rațiune, simțire și entuziasm. Înțelepciunea ne va determina să judecăm și după simple aparențe, să luăm în seamă ceea ce se aude, să judecăm, să ordonăm tot ce se poate ordona, și numai apoi să putem acționa.
Înțelepciunea înseamnă să știi când să pornești, unde să te oprești, să știi ce este permis și ce este interzis, spunea Lev Tolstoi (Contele Lev Nicolaevici Tolstoi, 1828-1910) ajuns înțelept spre bătrânețe după o experiență de o viață și luând din ea tot ce a constituit bogăție spirituală. Căci înțelepciunea te duce la discerne între bine și rău, ca atare de a vedea sau simți binele, corectitudinea pe care trebuie s-o urmezi. Și pentru a urma calea cea dreaptă este nevoie de o personalitate morală fermă (caracter). Marcus Tullius Cicero (106 î. Hr.- 43 î. Hr.) spunea: „Caracterul fără inteligență face mult; inteligență fără caracter nu face nimic”.
Războiul din Afganistan a fost motivat de către Președinții SUA prin interesul „decapitării” (distrugerii) organizației teroriste Al Qaeda, la care au adăugat construirea unei națiuni democratice. Acum, Președintele în funcție spune cât se poate de clar că acest adaos a fost demagogic pentru că el făcea referire la ceva imposibil: „Era timpul, după 20 de ani, să ne retragem de acolo”. Da, a simțit-o oricare cetățean american, mai ales cei care au conștientizat eșecul, umilința pe care a avut-o URSS (Uniunea Sovietică) în 1988 în lupta din Afganistan. Retragerea ar fi putut avea loc chiar pe timpul lui Obama, după uciderea lui Bin Laden. Decizia Americii a fost logică, dar modul în care ea a fost făcută–haotic-, cred că a dus la umilința Americii. Actualul Președinte, despre care se spunea că are experiență de 40 de ani în politica externă (poate geografică prin plimbările și relațiile avute) a dovedit o strategie nerealistă, care s-a soldat cu moartea a sute de persoane, dintre care 13 soldați americani, și sute de răniți. Pe de altă parte, ne putem întreba ce se va întâmpla cu armele și echipamentele militare americane abandonate? Vor constitui darul făcut, cui? Totuși vorbim de fier și nu de piatră! Armele pot fi în amănunt studiate, refăcute sau imitate. Vom trăi și vom vedea!Data de evacuare este fixată la 31 august și este puțin probabil să poată fi evacuați toți, doar dacă se vor implica și alte țări în această acțiune, se va putea realiza. Dar până atunci ISIS amenință cu alte atacuri teroriste.
Ofensiva de la Raqqa (Statul Islamic – Daesh, Corespondenţă din Siria, Mondo Police)
Lecțiile istoriei nu au fost luate în seamă: Războiul din Vietnam (1 noiembrie 1961-30 aprilie 1975, căderea Saigonului, războiul purtat între Republica Democrată Vietnam/Vietnamul de Nord, sprijinită de China și Uniunea Sovietică, și Republica Vietnam/Vietnamul de Sud, sprijinită de Statele Unite) eroarea din Libia când au murit câțiva diplomați americani, și acum se pierd atâția oameni în Afganistan, țară aflată într-o poziție strategică la intersecția Asiei Centrale, a sub-continentului indian și a Orientului Mijlociu, o țară fascinantă și invadată de multe ori de-a lungul istoriei sale. Astăzi, Afganistanul este din nou devastat de violență. În numai câteva zile, ceea ce s-a petrecut la Kabul, capitala țării, a întrecut orice așteptări, iar lumea pare să asiste neputincioasă la drama și condamnarea la întuneric și teroare a unui întreg popor. Au fost 20 de ani de război, și numai 10 zile în care Afganistanul a căzut iar în mâinile talibanilor. Tragic!
De ce totuși o retragere a militarilor înainte de a-i extrage pe civili? Care a fost logica acestei hotărâri? Acest plan irațional nu cred că poate fi justificat. A existat speranța că armata afgană putea menține ordinea până ce toți civilii ce doreau extragerea lor din Afganistan se putea duce la capăt? Naivitate, lipsă totală de înțelepciune să pornești de la această încredere, fără să prevezi trădarea și ura. Această speranță trece acum drept marea eroare în evaluarea celor petrecute.
Iată că s-au putut vedea și consecințele unei ideologii bazată pe ură. Oamenii se omoară între ei, se face abstracție de sentimente ca cel al bunătății, al toleranței, înțelegerii. Acțiunile lor se bazează pe viclenie, minciună, corupție, violență, și totală lipsă de empatie. Deciziile luate, inclusiv cea de retragere a militarilor înaintea civililor, s-a dovedit o decizie proastă, lipsită de viziune, o politică externă greșit abordată. O hotărâre corectă nu este niciodată întâmplătoare, ci ea este funcție de înțelepciunea celui care abordează problema. Lipsa de înțelepciune, incompetența unui conducător se repercutează întotdeauna asupra poporului respectiv și uneori asupra mai multor popoare.
Cine a greșit se poate vedea. Nu poate fi negată proasta organizare a planului de retragere, lipsa de viziune, de curaj, de perspicacitate. Alta ar fi fost situația dacă era Președintele Trump–om puternic, curajos, sincer, moral și inteligent. Există convingerea că a fost un moment istoric al unei mari pierderi, dar America este o țară puternică și poporul american un popor puternic, onest și încercat, așa încât, o revenire poate fi luată în calcul, bruscă și cu consecințe mulțumitoare. Se speră! Speranța este visul oamenilor treziți din somn?!
- Amazon
- Vavila Popovici – Interviu cu George Stroia (În dialog cu inima)
- Articolele autoarei Vaviula Popovici ăn Jurnalul Bucureștiului
„De ce scriu?/Scriu pentru că sunt încă vie,/pentru că scrisul este al celor vii,/pentru că miracolul creației/sălășluiește încă în sufletul meu./Scriu pentru că iubesc viața/și-ți mărturisesc că uneori mi-e teamă/de bătaia de aripă a păsării în agonie… /În acele clipe m-arunc asupra unei coli de hârtie,/ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare/m-arunc …”
Bibliografie generală
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
