Dreptul la o locuință adecvată este consfințit în Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 25, dar pentru milioane de oameni din țări democratice, inclusiv din România, acest drept pare încă un vis greu de atins. Criza locuințelor, creșterea abruptă a prețurilor la materiale de construcții, scumpirea creditelor bancare și a chiriilor, precum și absența unor politici coerente de sprijin pentru persoanele vulnerabile, au transformat accesul la o locuință decentă dintr-un drept, într-un privilegiu.
Fenomenul nu este deloc unul izolat. Încă din 2019, ONU avertiza că peste 1,6 miliarde de oameni trăiesc în condiții de locuit inadecvate. Pandemia de Covid-19 a accentuat inegalitățile existente, iar criza economică generată de conflictele recente (inclusiv războiul din Ucraina) a pus o presiune suplimentară pe sistemele sociale. În marile orașe europene, inclusiv București, Cluj, Brașov, sau Timișoara, Iași, Craiova, prețurile locuințelor au devenit prohibitive pentru mulți tineri, familii cu venituri medii sau persoane aflate în pragul sărăciei. Din 2010 încoace, în Uniunea Europeană, prețurile apartamentelor și caselor au crescut, în medie, cu 48%.
În paralel, accesul la credite ipotecare a devenit din ce în ce mai dificil. Dobânzile ridicate, condițiile tot mai restrictive și lipsa stabilității financiare îi împing pe mulți români în imposibilitatea de a-și cumpăra o locuință. Mulți tineri sunt nevoiți să locuiască alături de părinți până târziu în viață sau să plătească chirii exagerate în orașele mari, unde o garsonieră poate ajunge să depășească jumătate din salariul mediu. În marile orașe, chiriile au crescut exagerat, iar reglementarea pieței lipsește aproape cu desăvârșire. În lipsa unor politici clare privind locuințele publice, statul nu reușește să ofere alternative decente celor care nu pot accesa proprietăți private. Locuințele publice ar putea fi o soluție reală pentru criza locuințelor, însă investițiile sunt minime.
Fie că vorbim despre tineri care nu pot accesa credite imobiliare fără sprijinul părinților, despre persoane vârstnice care trăiesc singure în locuințe insalubre, sau despre mame singure care nu reușesc să acopere chiria și cheltuielile lunare, realitatea este aceeași: sistemul actual nu oferă soluții suficiente. De ani de zile, autoritățile locale și centrale promit construirea de locuințe sociale, dar realizările sunt modeste, în timp ce cererile cresc an de an. Lipsa fondurilor, birocrația excesivă sau lipsa voinței politice sunt doar câteva dintre cauzele stagnării.
Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) atrage atenția că accesul la o locuință decentă nu este doar o chestiune socială sau economică, ci una de demnitate umană. O locuință decentă este esențială pentru accesul la educație, muncă, sănătate, pentru viața de familie și siguranța personală. Solicităm autorităților:
• Prioritizarea programelor de construcții de locuințe sociale și pentru tineri
• Facilități fiscale pentru proprietarii care oferă chirii accesibile
• Simplificarea accesului la locuințe ANL și extinderea acestor programe
• Protecția chiriașilor în fața evacuărilor abuzive sau a scumpirilor nejustificate
• Reglementarea platformelor de tip Airbnb care reduc drastic fondul locativ pentru rezidenți
Este nevoie de o colaborare reală între stat, societatea civilă și mediul privat pentru a crea politici durabile și echitabile. De asemenea, trebuie să înțelegem că lipsa unei locuințe decente poate duce la marginalizare, abandon școlar, afecțiuni de sănătate mentală sau chiar pierderea vieții. Accesul la locuințe trebuie să redevină o prioritate. Nu este normal ca un salariu mediu să nu acopere nici măcar chiria unui apartament modest. Nu este normal ca tinerii să amâne ani la rând formarea unei familii pentru că nu își permit un „acasă”. Și nu este normal ca un stat european să nu poată garanta un adăpost celor aflați în nevoie. Problema locuinței nu mai poate fi tratată ca o simplă provocare socială. Este o urgență care cere soluții rapide, coerente și curajoase. Iar dacă vrem o societate sănătoasă, echitabilă și demnă, trebuie să începem cu lucrul cel mai simplu și esențial: un acoperiș sigur deasupra capului pentru fiecare cetățean.
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Notă. Articolele Lord Sir prof. univ. dr. președinte-fondator OADO Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Articole asociate
Notă. Acordarea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite), calitatea de „Observator intern” la Alegerile prezidențiale din luna mai–2025 de către AEP (Autoritatea Electorală Permanentă)





Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).





- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…


- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…













1.jpg)

























Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului







