De peste un an, Piața Brassaï este un nume este din ce în ce mai rostit în Brașov, iar un loc asociat cu acest nume este tot mai căutat de către turiști și localnici, deopotrivă.

Piața Brassaï a apărut în urma unui proiect inițiat în 2018 de către o firmă din Brașov. Ideea de a crea un nou spațiu de tip „piață” a venit în încercarea de a face orașul nostru unul cu o mobilitate urbană mai bună. Astfel, s-a decis eliminarea parcării din zona interioară a cunoscutei porțiunii „După Ziduri”. După doi ani, acest loc a apărut, pentru unii ca un șoc, dar și ca o bucurie. Și pentru că trebuia să poarte un nume i s-a spus „piața Brassaï”.

Pe numele său adevărat Gyula Halász jr, Brassaï (1899-1984, pictor, sculptor, cineast și publicist francez de origine maghiară transilvăneană) a fost un fost artist fotograf francez născut la Brașov, care a eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930 și a fost supranumit de prietenul său, scriitorul Henry Miller, „ochii Parisului” (pentru fotografiile inconfundabile cu Parisul pe timp de noapte). El a crescut în mediul specific Belle Époque, catolic și cosmopolit. La vârsta de trei ani, Brassai a ajuns prima oară la Paris, unde tatăl său a predat la Sorbona.

Tatăl său, Gyula Halász senior (1871-1969, fost scriitor, ziarist și specialist în literatura franceză, iar mama sa, Matild Verzár, era descendenta unei cunoscute familii armene maghiarizate. În 1917, Brassaï termină liceul cu profil real din Brașov și pleacă la Budapesta pentru a studia la Academia Maghiară de Arte. A fost nevoit să-și întrerupă studiile din cauza Primului război mondial în toi și înrolat în cavaleria austro-ungară în care a servit până la sfârșitul conflagrației.

Pasionat de pictură și sculptură, după război, prin 1920, pleacă la Berlin (ca trimis special al unor ziare din Tranailvania și Ungaria) unde își continuă studiile (începute la Budapesta), de această dată la Charlottenburg, numele academiei de arte frumoase, unde îî cunoaște pe pictorii László Moholy-Nagy, pictorii Vasili Kandinski și Oskar Kokoschka. În 1924 s-a stabilit definitiv la Paris (în cartierul Montparnasse din sectorul 14, pe strada Saint-Gothard nr.16), de unde nu a mai plecat timp de 60 de ani. Și-a perfecționat franceza, prin scrierile lui Marcel Proust și Jacques Prévert, care, alături de marele Henry Miller, au devenit cei mai buni prieteni ai săi, cu care a frecventat cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din cartierul Montparnasse.

Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii Mareșalului Ney în ceață” din 1931). Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din anul 1931 numele de Brassaï, ceea ce în maghiară înseamnă „brașovean” (brassói, brassai).

În 1933 i-a apărut primul album, „Parisul, noaptea”, însoțit de un text de Paul Morand, care i-a adus un mare succes, mai ales în mediul artistic. O parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, de pildă unor celebrități intelectuale, de teatru și operă. A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, respectiv, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir.