Lorsque le vice-premier ministre représente une communauté (hongroise), qui alors représente la nation roumaine? (Când vicepremierul reprezintă o comunitate – cine mai reprezintă națiunea? – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la scriitorul brașovean Dr. ing. Claudiu Oțeleanu
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
Declarația lui Tánczos Barna nu trebuie nici demonizată, nici trecută sub tăcere. În conferința de presă în care a fost prezentată formula noului guvern, Tánczos Barnaa rostit una dintre cele mai sincere și, în același timp, incomode declarații politice ale momentului. Reprezentantul UDMRa explicat că prezența Uniunii în Parlament și în guverne s-a concentrat, în ultimele trei decenii și jumătate, asupra păstrării și apărării drepturilor comunității maghiare. Apoi a adăugat: „Și în acest Guvern vom susține în continuare aceste drepturi ale comunității pe care o reprezentăm.”Luate separat, cuvintele sunt perfect explicabile. UDMR este o formațiuneconstruită tocmai pentru reprezentarea politică a minorității maghiare. Ar fi absurd să-i cerem să-și abandoneze misiunea, după cum ar fi absurd să pretindem că identitatea etnică, limba, școala și cultura unei comunități nu trebuie apărate. Constituția României recunoaște dreptul minorităților naționalela păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor. Așadar, apărarea acestor drepturi nu reprezintă un atac împotriva statului român, ci face parte din ordinea sa constituțională. Problema nu este, prin urmare, că Tánczos Barna apără comunitatea maghiară. Problema începe în clipa în care reprezentantul unei comunități devine viceprim-ministru al României.
De la partidul comunității la Guvernul țării
Un lider UDMR poate spune fără ezitarecă prioritatea partidului său este comunitatea maghiară. Dar un membru al Guvernului nu mai vorbește exclusiv din interiorul partidului. El intră într-o instituție care administrează întreaga țară și răspunde în fața tuturor cetățenilor, indiferent de etnie. Aici se află tensiunea reală a declarației. Nu în cuvântul „maghiară”, ci în expresia „comunitatea pe care o reprezentăm”.Ca lider politic al UDMR, Tánczos Barna reprezintă comunitatea maghiară.Ca vicepremier și ministru, însă, el trebuie să-i reprezinte instituțional și pe românul din Botoșani, pe agricultorul din Teleorman, pe sasul din Sibiu, pe ucraineanul din Maramureș și pe maghiarul din Harghita. Guvernul nu este o masă la care fiecare partid își aduce propria comunitate și încearcă să obțină pentru ea o porție cât mai mare. Sau, cel puțin, nu ar trebui să fie. Guvernul trebuie să transforme interesele legitime ale diferitelor categorii într-un interes public comun. Constituția stabilește că deputații și senatorii sunt „în serviciul poporului”, iar mandatul imperativ este nul. Cu atât mai mult, un membru al Executivuluinu poate funcționa exclusiv ca delegat al unei comunități, al unei regiuni sau al unei organizații politice.
O declarație sinceră despre mecanismul puterii
Tánczos Barna nu a spus că va apăra interesele Ungariei. Nu a vorbit despre Budapesta și nici nu a contestat autoritatea statului român. Orice asemenea interpretare ar fi o exagerare și o deturnare a declarației sale. Dar el a spus ceva important despre felul în care UDMR își înțelege participarea la guvernare. Pentru Uniune, intrarea într-un cabinet nu reprezintă doar asumarea unui program național. Ea este și un instrument prin care poate proteja și negocia drepturile comunității maghiare. Este această strategie ilegitimă?Nu. Este ea politică? Evident. Este complet dezinteresată? Nici vorbă. De trei decenii și jumătate, UDMR practică una dintre cele mai eficiente forme de politică pragmatică din România. Nu are suficientă putere electorală pentru a conduce singură, dar are adesea suficientă putere parlamentară pentru a deveni indispensabilă unei majorități. Din această poziție, negociază ministere, instituții, politici publice și garanții pentru comunitatea pe care o reprezintă. UDMR nu și-a ascuns niciodată prea bine obiectivul. Poate că, de această dată, Tánczos Barna l-a formulat mai limpede decât permite limbajul diplomatic obișnuit.
Drepturi sau interese?
Aici trebuie făcută distincția pe care dezbaterea publică românească o ratează frecvent. Drepturile comunității maghiare nu sunt același lucru cu interesele statului ungar. Dreptul la folosirea limbii materne, la educație, cultură, identitate și reprezentare politică aparține cetățenilor români de etnie maghiară. Aceste drepturi trebuie respectate nu pentru că le-ar cere Budapesta, ci pentru că România este un stat democratic. În schimb, dacă participarea la guvernare ar deveni un mecanism de obținere a unor privilegii pe criterii etnice, de control politic asupra unor instituții sau de subordonare a unor decizii naționale față de agenda altui stat, am intra într-o cu totul altă discuție. Declarația lui Tánczos Barna nu dovedește o asemenea situație. Dar obligă la vigilență democratică. Nu pentru că vorbim despre maghiari, ci pentru că orice partid aflat la guvernare trebuie întrebat dacă folosește puterea în serviciul întregii societăți sau, cu prioritate, în beneficiul propriului bazin electoral. Aceeași întrebare trebuie adresată și partidelor românești. PSD, PNL, USR sau AUR nu devin automat apărătoare ale interesului naționalnumai pentru că se declară partide românești. Și ele își protejează clientele, primarii, grupurile economice și teritoriile electorale. Diferența este că UDMR își definește beneficiarul politic într-o manieră etnică și o face aproape fără ocolișuri.
Ceea ce presa a împins în plan secund
O parte a presei a ales să scoată în față declarațiile lui Tánczos Barna despre stabilitatea guvernamentală, nemajorarea taxelor și eventuala revenire a TVA la 19%. Sunt teme importante și perfect legitime. Dar propoziția despre rolul UDMR în„orice Guvern” merita mai mult decât o mențiune secundară. Nu pentru a declanșa un scandal naționalist. Nu pentru a transforma fiecare maghiar într-un suspect și fiecare revendicare identitară într-o amenințare. Ci pentru că un vicepremier desemnat a descris public dubla sa calitate:membru al unui guvern național și reprezentant prioritar al unei comunități etnice. Această dublă calitate poate funcționa într-o democrație. Dar numai dacă ordinea responsabilităților este limpede. Mai întâi, Constituția și interesul public. Apoi, interesele legitime ale partidului și ale comunității. Nu invers.
Întrebarea pe care trebuie să o primească fiecare ministru
Tánczos Barna a spus deschis pe cine consideră că reprezintă UDMR. Tocmai de aceea, întrebarea adresată lui nu trebuie să fie una isterică, ci una instituțională: Când drepturile sau revendicările comunității reprezentate de UDMR vor intra în contradicție cu o decizie considerată necesară pentru întreaga Românie, cum va vota vicepremierul Tánczos Barna? Ca lider al Uniunii? Ca reprezentant al comunității maghiare? Sau ca membru al Guvernului României?Răspunsul corect ar trebui să fie că aceste calități nu se exclud și că apărarea drepturilor unei minorități poate servi întregii democrații românești. Dar acest răspuns trebuie demonstrat prin fiecare decizie, nu doar rostit la conferințe de presă. România nu trebuie să-i ceară UDMR să renunțe la apărarea maghiarilor. Trebuie însă să-i ceară ca, odată intrată în Guvern, să nu uite că maghiarii pe care îi reprezintă sunt cetățeni ai României, iar România nu este o simplă coaliție de comunități care își negociază separat drepturile și avantajele. Este un stat care trebuie guvernat pentru toți. Iar un vicepremier poate veni din partea unei comunități,însă, din momentul depunerii jurământului, nu mai poate lucra numai pentru ea.Poate purta vocea comunității sale. Dar trebuie să poarte răspunderea întregii țări.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.