Acasă Sărbători religioase evreiești Hanuka – Lumina speranţei nu se stinge. Corespondență de la JHK (Julia–Henriette...

Hanuka – Lumina speranţei nu se stinge. Corespondență de la JHK (Julia–Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania–Frankfurt am Main)    

Vântul rece de noiembrie mă pătrunse în timp ce coboram alergând treptele spre centrul vechi al oraşului Heidelberg, un oraş în care–conform cântecului–îţi poţi pierde inima, în cazul meu, chiar şi basca roşie preferată, ridicată în aer de câte o rafală puternică. Mi-o trăsesem adânc peste urechile îngheţate ce ascultau încă sunetele clopotelor. Era ora 12. Mă grăbisem spre cinematograful mic, ascuns pe strada principală. Gloriette… un mic chioşc cu fotolii vişinii, pluşate, aflate la acelaşi nivel şi în care aşezându-mă lângă tine, dispărusem pe jumătate în spatele spectatorilor din faţa mea. Te luasem de mână aşteptând cu încordare începerea filmului anunţat în cadrul zilelor de cultură iudaică: William Wolff (1927- 2020, reputat jurnalist de naționalitate germano-britanică de origine evreiască)

Documentarul realizat de Britta Wauer, reia firul conversaţiei începute în pelicula Der Himmel unter der Erde (Paradisul de sub pământ) realizat cu rabinul cel mai ieşit din comun de pe întreg globul”. Născut în 1927 la Berlin, refugiat cu părinţii la Amsterdam la vârsta de 6 ani şi trăind din 1939 la Londra–unde a si decedat in iulie 2020 -, William Wolff a dovedit o energie şi o vitalitate molipsitoare prin zâmbetul dăruit celor din jur. Und wenn der Rabbi lacht, lachen alle Chassiden” (Când rabinul zâmbeşte, zâmbesc toţi enoriaşii) spune un cântec, iar rabinul Wolff, fost reporter politic de renume al parlamentului britanic, devenit abia la 50 de ani, rabin, învăţând şi perfecţionând la o vârstă înaintată limba rusă pentru a-şi putea conduce comunităţile din Rostock şi Schwerin care l-au angajat la vârsta de 75 de ani, ne zâmbeşte de pe pelicula ce rulează… La 89 de ani comunitatea l-a pensionat– invocând ca motiv absenţa unui telefon mobil, ceea ce îl făcea greu de găsit între Londra, Ierusalim şi Schwerin– întristându-l o secundă. A găsit imediat o nouă preocupare, scriind, reîntors în Anglia, o carte.

Ţii minte scena comemorării Nopţii de Cristal la Schwerin? În discursul său, rabinul a mulţumit Germaniei, oraşului Schwerin, pentru siguranţa pe care o au astăzi evreii aici. Crezi că a fost naiv? Nu… Subliniind binele, a întărit latura pozitivă din oameni. Ţi-a plăcut şi ţie răspunsul lui la întrebarea referitoare la întâlnirile eventuale cu antisemiţi la Rostock sau Schwerin? Zâmbetul lui, când  ridică în slăvi avantajele vârstei şi a auzului slăbit?

Ultima iarnă (Corespondenţă de la JHK – Julia-Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main)

Filmul a fost bine ales. Simbolul zilelor culturii iudaice a fost  în acel an o menoră-smiley, tematica axându-se asupra prezentului şi viitorului… se găseşte sub semnul luminii asemeni sărbătorii ce se apropie. Când  îmi soseşte prima felicitare de Hanuka de la un prieten drag, îmi pătrunde totodată prin ochii împăienjeniți ai timpului căldura amintirilor. Povestea ei mă poartă asemeni basmelor copilăriei, între vis şi realitate, între istorie şi prezent, între aspiraţiile şi realitatea vieţii. O relatare ce reuşeşte să îmbine vraja serilor luminate de flacăra lumânărilor, îmbibate de pacea ce coboară în braţe ocrotitoare, cu frumuseţea festivităţii.

Nota redacției. Chanukka (Hanuka) este Sărbătoarea luminilor-Hag ha Urim, o sărbătoare minoră, în timpul căreia în iudaism munca și alte activități nu sunt interzise, care durează 8 zile-începând cu 25 noiembrie în acest an, comemorând rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de frații Macabei asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să distrugă religia evreiască și să elenizeze popoarele de sub dominația sa. Numele „Hanuka” derivă din verbul ebraic „חנך”, care înseamnă „a dedica”, iar pe Hanuka, evreii au redobândit controlul asupra Ierusalimului și au rededicat Templul. În fiecare seară de Hanukah se aprinde Hanukia, menora specială destinată acestei sărbători care, de altfel, se mai numește din acest motiv și „Sărbătoarea luminilor”-Hag ha-Urim (în ebraică „ur” sau „or” semnifică lumină). Talmudul spune că obiceiul aprinderii menorei are drept scop să amintească public minunea. În timpul revoltei împotriva elenilor, Menora a fost aprinsă 8 zile-miracolul de Hanuka-iar această tradiție este perpetuată prin aprinderea a 8 lumănări pe Hanukiyá (omenoră cu nouă brațe, folosită în cele opt zile ale sărbătorii Hanuka. Al nouălea braț este folosit pentru lumânarea cu care se aprind celelalte opt lumânări, numită shamash. Numită inițial „menoră de Hanuka“, în secolul XIX a primit numele de „Hanukiyá“). De aceea, în antichitate, sfeșnicul era așezat în prag ori chiar pe stradă, în fața casei. Lampa se aprinde o dată cu lăsarea nopții, cu excepția zilei de Șabat când luminițele de Hanuka se aprind înaintea celor de Șabat, cu circa jumătate de ceas înainte de asfințit. Luminile trebuie să ardă cel puțin 30 de minute și să fie amplasate într-un loc foarte vizibil. Ele pot continua să ardă în noapte oricât de târziu.

Ploaie de noiembrie (Corespondenţă de la Julia-Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main)

Nu ştiu cum te simţi tu când îţi sosesc gândurile bune cu ocazia acestei sărbători minunate care ne dăruieşte miracolul renaşterii Speranţei şi a Luminii…Hag UrimLumina spiritului… Lumina din noi… Lumina ce ne înconjoarăEu însă mi-aş dori să mă pot ascunde în sfârleaza timpului. Mi-aş dori să mă rotesc pitită într-un titirez pe aceeaşi faţă de masă albă apretată, pe aceeaşi suprafaţă lustruită a mesei din lemn de nuc masiv pe care mă delectasem cu jocul fermecător, tradiţional de Hanuka. Uneori dorinţele se împlinesc. În această seară, şansa este mare. Revăd un vis trăit cândva…

Nota redacției. Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfășurat între 165-163 î.e.n., deși lupta armată a Macabeilor împotriva grecilor  a continuat încă mulți ani, până când evreii din Ereț Israel și-au dobândit de facto independența. Hanuka este așadar o sărbătoare postbiblică. Este o sărbătoare minoră, în timpul căreia în iudaism munca și alte activități nu sunt interzise. În comunitățile mixte cei care se alătură Festivalului Luminii trebuie să fie în spirit de odihnă în ajunul zilei de Sâmbătă (de erev Șabat) la 5 Candele și în ajunul lunii noi (de erev Roș Hodeș) la 7 Candele, ocazii când luminarea candelelor începe puțin înainte de asfințit.

Este iarnă. Luna lui Kislev (a 3-a lună după calendarul ebraic „civil” și a 9-a lună după calendarul „religios”, durata căreia oscilează, și anume, este o lună de toamnă de 30 de zile, cu excepția anilor de 353 sau 383 de zile când are 29 de zile, iar numele vine din limba akkadiană și înseamnă „dens” și se referă la norii de la începutul ploilor de iarnă). Afară ninge cu fulgi grei. Le simt mângâierea rece pe frunte, pe pleoape, pe buze… Mă rotesc tot mai încet ascunsă în această jucărie de lemnPrivesc faţa surâzătoare a bunicului meu. A adus boabele de fasole din bucătărie. Mâini dragi, cunoscute, le separă, le numără şi le împart. Mama aşteaptă râzând. Este o jucătoare pasionată. Tot ce face primeşte amprenta firii ei pătimaşe, vesele, iubitoare de muzică, flori, literatură… de viaţă…

Lasă-mă să fac acum aceste piruete ascunsă în interiorul unui Dreidel, devenit simbolul unei aniversări aparte. Fiecare dintre noi are nevoie de suflul renăscător al încrederii în viitor. În frigul istoriei ne încălzim sufletul la lumina suavă dar totodată puternică a lumânărilor de Hanuka. Viaţa este un Dreidel (un titirez cu 4 laturi, care se joaca în timpul sărbătorii evreiești Hanuka, o variantă evreiască de sfârlează, o jucărie ca si jocurile de noroc găsit în multe culturi europene, iar fiecare  a acestuia poartă o literă a alfabetului ebraic: Nun, Gimel, He și Shin, care împreună formează acronimul pentru „Nes Gadol Hayah Sham”-un mare miracol s-a întâmplat acolo). Dreidel ne cere mereu Totul. Nu se mulţumeşte cu Jumătate. Trebuie să înţelegi că cine nu riscă nimic, nu primeşte nimic… NimicAud vocile pline de focul jocului: Shtel! Shtel! Încă nu ai dat tot ce poţi. Acest îndemn îmi răsună în gând… pătrunde până la mine. Încet, încet mă trezesc. Rămân gânditoare în centrul rotativ…

Ce m-a învăţat acest joc? Ce m-a învăţat visul meu ? Să îndrăznesc să intru în vârtejul vieţii… să mă dăruiesc cu totul prezentului şi neuitând trecutul să sper mereu în viitor. Să cred cu putere în reluarea miracolului sub semnul Luminii…în fericirea de a ne şopti reciproc: Hag Hanukkah Sameach!

Julia-Henriette Kakucs (Poet, scriitor, eseist, membru al Uniunii Compozitorilor din România,  Germania – Frankfurt am Main)

Julia-Henriette Kakucs, membră a UCMR-ADA – Uniunea Compozitorilor, profesor de psihopedagogie, scriitoare, libretistă și textieră de succes. Muzicalurile „Pip, copilul stelelor” și „Noua poveste a Scufiței Roșii” figurează în repertoriul permanent al Operei din Brașov și al Teatrului Merlin din Timișoara. Cântecele compuse pe textele sale au primit distincții și premii naționale și internaționale. A debutat literar în revista Orizont din Timișoara (1982). Concomitent cu recitalurile de lirică și muzică susținute în Germania și Polonia, scriitoarea a colaborat, cu eseuri și poezie, la numeroase reviste literare, între care Jurnalul Bucureştiului, Observatorul (Toronto), Haifa literară, Isro-Press, Taifas literar, Nautilus, Alchemia și Temeschburger Heimatblatt. Din opera literară a scriitoarei amintim, selectiv, volumele: „Träumerei” (carte bibliofilă de lirică, în limba germană, 2009), „Jurnalul unei emigrații” (2010), „Ploaia din mine” (poezii și eseuri, 2013) și „Cu tine. Solitudini” (însemnări, eseuri, amintiri, 2016). (George ROCA, Rexlibris Media Group. Sydney, Australia, 4 iulie 2019)
Nota redacției

         

.