„Mă mai ții minte?”, „Oameni…”, „Când erai, dar nu erai…” (Proză scurtă) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

Mă mai ții minte?

Uneori, te mai strig! Cuvintele îmi pleacă năuce de pe buze, parcă alcool din aer și-a croit drum spre sângele lor, și acum bete, denaturate, aleargă prin văzduh, spre tine. Te strigă! Uneori, gândurile mele te mai caută. Le leg în lanțuri, le pun piatră de moară pe picioare, să stea cuminte în mintea mea, și nu m-ascultă, pornesc sălbatice, ca glonț pornit din armă, aruncă bolovani din cale, urcă munți, colindă ape, undeva trebuie să fii. Și nu ești. Le smulg din mine ca pe buruieni otrăvitoare, le dau foc, vâlvătăi uriașe urcă spre cer, acolo unde mă ridicai odată. Mai simt și acum mirosul tău, mirosul cerului spre care mă înălțai, mai simt și acum căldura brațelor tale. Ești aici? ești acolo? ești? Amintirile se răscolesc în mine, își fac loc spre lumină, se cred muguri crescuți de primăvara timpurie, născuți pe copacii încă goi, se cred flori sălbatice crescute pe albia râurilor, la picioare de stejari falnici, sortiți să le apere. Dar parcă cineva a tăiat copacii din jur și amintirile cresc pustiite, zăpăcite, neștiind soarele spre care să se îndrepte. Simt rana adânc, alerg, fug de amintiri, un cuțit se frământă în mine, tăișul intră până la rana de ieri, sângele de azi se amestecă cu cel vechi, tăișul intră până la rana de săptămâna trecută, sângele de azi și de ieri se amestecă cu sângele și mai vechi, formează fluviu ce curge din mine ca dintr-o pădure neagră, în jurul fluviului, oamenii vorbesc limbi străine, cuvintele nu le cunosc, se miră, îi simt, a izvorât un nou fluviu, spre ce mare va porni? Ce cărări va străbate? Ce pământuri va inunda?

Uneori îmi este dor! Atât de dor, de parcă dorul lumii și-a făcut cuib în mine, aici îi e matca și de aici pleacă spre inimi cunoscute și străine, aducând fericire, dezamăgire, naștere, renaștere. Eu sunt casa dorului, încă sunt. M-am îmbrăcat în negru, mi-am pus panglică neagră la piept să știe lumea că a murit cineva în mine, mi-am luat strigătul în brațe, și gândurile, și amintirile, și dorul, le-am înfășurat în straie albe, semn că au murit curate, neprihănite, le-am condus cu bocet, le-am plâns, le-am jelit, am făcut o groapă în adâncul pădurii, nimeni să nu le găsească, nimeni să nu le dezgroape vreodată, le-am pus ușor, le-am așezat flori la capăt, am aruncat pământ peste ele. Doamne, am strigat cu strigătul ce mi-a mai rămas viu, Doamne, te-am strigat cu gândurile ce nu apucaseră să moară, Doamne, te-am plâns cu lacrimile ce nu se uscaseră încă, Doamne, ia-mă și du-mă unde nu e dor, unde nu e amintire, unde nu e bocet. Du-mă spre ieri, când nu știam să caut, du-mă spre mâine când voi uita, du-mă spre nicăieri și du-mă peste tot, să afle lumea că dorul doare, că amintirile dor, că gândurile sfâșie. Pe mormântul cald, dorul meu, strigătul, amintirile mele, au înflorit. Au răscolit pământul, s-au zbătut, s-au eliberat din lanțuri, au spart crusta de gheață de deasupra și au ieșit curate, albe, căutându-te încă! Unde este cerul spre care mă ridicai? Iubitul meu, mă mai ții minte?

Oameni…

Nu voi mai publica fragmente de roman. Dar mi-e greu să nu mai scriu, să nu mă cert cu lumea străină, cu cerul pe care nu-l mai cunosc, să nu-mi pun întrebări, să nu-mi strig îndoielile. Oamenii nu sunt interesați de romane fără acțiune, de scrisori de dragoste, de gânduri, de căderi, de ridicări. Oamenii vor fapte, vor dialog, vor certuri și împăcări. Da, recunosc, o strig în gura mare, îmi recunosc mie, cu capul plecat și cu regret, cartea mea nu a avut succes. Criticii literari au primit-o bine, mi-au scris cronici frumoase, am fost extaziată, dar la oameni nu am avut succes. Dezamăgită? Da! Până la lacrimi, atât de dezamăgită încât caut de câtva timp locuri unde să mă ascund, să nu mă vadă nimeni, să nu fiu nevoită să zâmbesc. Caut cortine căzute unde să pot fi singură. Mi s-a spus să-mi fac reclamă! Nu pot! Nu știu! Mi-e rușine! Probabil nu sunt o luptătoare. Câteodată îmi trece un tremur prin degete, se transformă în frison ce-mi străbate trupul, parcă o frenezie mă cuprinde, mă așez și scriu, scriu, scrisori nesfârșite de dragoste, dialoguri imaginare, scene ce-mi străbat lumile. Apoi mă opresc, pentru cine? Pentru oameni? Oamenii nu mă cunosc, nici eu nu cunosc oamenii, fug uneori, de ei, ca acum, de ce le-aș scrie, de ce le-aș mărturisi eșecurile mele? Pentru mine? Da, poate pentru mine, pentru ca aceste gânduri să rămână, să nu le pierd, să nu le consum, poate că așa știu eu să rămân eu.

Poate că așa știu eu să accept oamenii pe care nu-i cunosc, poate că așa știu să mă adaptez în lumea din jur, să pot continua, să pot rezista, cu scris, fără scris, cu cuvinte, fără cuvinte. Uneori fumez. Nu am banca mea, nu am un Macondo al meu, ca Taina, dar poate că nu știu să primesc adevărurile crude fără fum în jurul meu, am senzaţia că mi-este mai uşor, deşi nu mi-este. Mi-e greu să-i simt pe cei de la serviciu aproape, parcă trăiesc o derivă între ei, un naufragiu, parcă am fost aruncată de vânt, de ape pe o insulă pustie, strig, nu mă aude nimeni, sau mă aude câte cineva, dar trece mai departe. Și rămân plutind printre ani, printre pământuri, cad stelele pe mine noaptea, mă confund cu cerul ziua, soarele îmi e prieten, razele îmi usucă părul după ploaie. Singură! În derivă! Departe de oameni! Departe de cei care mi-au cerut cartea, am pus-o frumos la poștă, încrezătoare, zâmbind, crezând că o să placă. Multe cărți au venit înapoi, nimeni nu s-a dus să le ridice, oameni care nu dau două parale pe sufletul meu. Poate că nimeni nu i-a înștiințat, dar și poșta e făcută tot din oameni care nu dau două parale pe sufletul meu. Asta este povestea cu oamenii. Atunci, prefer să rămân pe insula pustie. Să scriu. Cu cuvinte. Sau fără cuvinte!

Când erai, nu erai… 

Treceam prin aceleași stări de zeci de ori, aproape că învățasem ordinea în care se derulau, anticipam starea următoare, uite, acum va fi iar mai ușor, apoi vine iar greul, mă va copleși, voi vorbi singură, voi plânge. Învățasem ordinea, învățasem stările, sentimentele pe care trebuia să le trăiesc la fiecare etapă, deveneam regizorul propriei mele vieți, îmi urmăream filmul, mai retușam, mai schimbam o scenă, mai adăugam un plâns, mai ștergeam un râs. Cel mai tare mă durea faptul că orice trăisem cu tine, trăisem doar o dată. Nimic nu se repetase. Un singur sărut! O singură chemare! O singură dată când îmi șoptisei ceva, în derivă, năvalnic. Chiar dacă la cer mă ridicasei de mai multe ori, fiecare ridicare era altfel, fiecare atingere era altfel, fiecare privire la fel, era altfel. Nimic nu se repetase, deși atât îmi dorisem asta la vremea aceea! Atunci, era nedrept ca stările astea să se repete! Seara era cel mai greu. Imaginea ta se reflecta în mine ca într-o oglindă, rămânea desenată acolo, așa cum rămânea desenat chipul tău pe geamul din față, după ce ieșeai din laborator. Atingeam fereastra, mă făceam că mă uit afară, mângâiam chipul, cicatricea, buzele, mă făceam că sunt atentă, foarte atentă și în treacăt, puneam buzele mele peste buzele tale. Așa și noaptea, imaginea ta în mine, apărea ba pe mâini, ba pe coapse, ba pe șolduri, ca un tatuaj imens, atingeam locul și dispărea, intram în sevraj, durerea devenea difuză, se împrăștia peste tot, nu mai știam ce mă doare, nu mai știam dacă mă doare corpul, carnea, inima, plămânii, sângele sau dacă mă durea ceva în interior.

Ca și cum, când se lăsa seara, deschideam o ușă și lăsam durerea să intre, să se instaleze pe unde găsea loc. Și găsea. Găsea fără să facă eforturi, și parcă seara nici eu nu puteam să mai fac eforturi s-o gonesc. Într-o noapte, m-am ridicat din pat, am tăiat plasturi, fășii, fășii, mi-am pus peste tot, pe piele, pe unde simțeam că sunt uși care lasă dorul să intre. M-am îmbrăcat în plasture, m-am înfășat, am dat cu spirt, eram singură, mă simțeam singură, dar era ceva obișnuit, și când eram cu tine, de cele mai multe ori mă simțeam singură. Când treceai nepăsător peste trupul meu, când eram, dar nu eram, când erai, dar nu erai. Singurătatea era și ea o stare repetată, o cunoșteam, dar îmbrăcată în plasture, parcă mă izolam, singurătatea devenea carceră, în loc să mă curăț, mă îmbibam în dor, doar dor, nu mai exista respirație, nici puls, nici Pământul nu se mai rotea. Totul încremenea. În altă noapte, încercam leacuri băbești, beam ceaiuri, tincturi, spre dimineață, epuizată, mă legănam, aș fi vrut să pot să mă iau singură în brațe, eram doar un copil ce avea nevoie de căldură. Nu scăpam de tine, erai ca un deochi și luminată dintr-o dată, mi-aduceam aminte de leacurile bunicii, închideam ochii și cântam: „fugi deochi dintre ochi, fugi din carne, fugi din piele, și mă lasă luminat, ca argintul strecurat, ca roua de câmp, ca ziua de m-am născut!” Într-o seară, nu ți-am mai căutat mâna lângă mine, într-o dimineață, nu ți-am mai dat senină „bună dimineața”, gândul n-a mai zburat spre tine, a rămas în cuib toată ziua. Am știut atunci, nu eu te pierdusem, tu mă pierdusei.

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Notă. Alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Interviul „cult” al poetei și jurnalistei francofile Lect. Dr. Doina Guriță (membră USR și UZPR) cu Thomas Csinta (profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare, jurnalist de investigații criminale, director și redactor șef al publicației cultural–educaționale și științifice franco–române (cu caracter academic) Jurnalului Bucureștiului

Frumusețea matematică a fizicii teoretice. Modelizarea matematică a mecanismului de zbor al păsării Colibri cu aplicații în Mecatronică și Nanomecanică. Subiect propus la Concursul de Admitere în celebrele și prestigioasele școli superioare franceze de înalte studii științifice Normale Sup’ (ENS, Școala Normală Superioară) și inginerești X (Polytechnique – Școala Politehnică), unice și fără echivalent academic în lume – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Asasinarea funcționarilor de poliție Jean-Baptiste Salvaing și Jessica Schneider la Magnanville (departamentul Yvelines, regiunea administrativă pariziană). Procesul & verdictul

In memoriam–dispariția a lui Maddie McCann. Un cold–case „resuscitat”, dar fără succes. În căutarea și restabilirea unui adevăr istoric care nu există!

Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

Reforma Justiției franceze. „Corecționalizarea” infracțiunilor criminale și „criminalizarea” infracțiunilor corecționale prin intermediul Tribunalului Criminal – un generator de erori judiciare (oficiale și oficioase)

Subiect de teză de doctorat. Teoria „abstractă” a pedicidului. Dosarul de pedicid Stéphane Moitoiret (asasinarea lui Valentin Crémault în 2008), succesor al dosarelor de pedicid Grégory Villemin (1884), Estelle Mouzin (2003) și Maddie McCann (2007), după ce în alte dosare de pedicid Christian Ranucci (nevinovat) este condamnat la moarte și executat (pentru asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla în 1974), Dany Leprince (nevinovat) este condamnat la închisoare pe viață pentru un cvadruplu familicid în 1994 (cu un dublu pedicid – Audrey și Sandra Leprince) iar Sebastian – Florian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală într-un alt dosar de triplu familicid în 2014 (cu un dublu pedicid – Antoine și Raphaël Bălan)

„Februarie apollonist” – Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași – Ediția XXXV (27 februarie – 1 martie 2025) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)

Serviciul Internațional de Investigații Criminale (ICIS) al Jurnalul Bucureștiului în partenariat cu OPDP (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” Ediția XXXV (2005). Sprijinul UZPR – Iași acordat proiectelor socio – judiciare în care Jurnalului Bucureștiului este implicat (direct sau indirect) prin anchetele sale private (Raportul pe anul 2024)

Etica utilizării inteligenței artificiale în educație (Profesorul Dumitru Popa, Decan al Facultății de Stiinte ale Comunicarii si Relatii Publice – Universitatea Apollonia Iași). Lucrare prezentată la Congresul Internațional al Universității Apollonia (27 februarie – 1 martie 2025) cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Forma canonică (normală) Jordan (suport de curs și probleme cu soluții detaliate) pentru elevii „preparatoriști” (CUFR) și studenții în Licență (Universități) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent profesorul Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România)

Le grand concours des Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) pentru doctori în științe (matematice) – 2024

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) – 2024

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului