Acasă social Maleabilitate, Duplicitate, Fermitate (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA...

Maleabilitate, Duplicitate, Fermitate (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

„Există în lume trei lucruri care nu merită nici o milă: ipocrizia, frauda și tirania.” Frederick William Robertson 

Și dacă divinul englez Frederick William Robertson făcea această afirmație în secolul al XIX-lea, în secolul care a urmat și secolul care a început acum, aceste metehne în loc să fie remediate, au cunoscut o și mai mare creștere. Sunt printre noi din ce în ce mai mulți ipocriți, necinstiți, și indivizi cu comportament tiranic.

Despre ipocrizie am mai scris și am amintit spusele unui jurnalist, analist politic român într-o lucrare a sa, anume că Mao Zedong, liderul comunist chinez, fost Președinte al Chinei, în timpul unei discuții în interiorul conducerii partidului, intuind ipocrizia unor membri, falsitatea celor spuse de către ei, ar fi exclamat: „prefer să discut cu oameni de dreapta, că măcar ăștia spun ce gândesc, nu ca oamenii de stânga, care una spun și alta gândesc”. Din păcate, nici aceștia nu mai spun ce gândesc, sinceritatea în fața minciunii riscând să pară o naivitate. În zilele noastre, conducătorii de state practică din plin stilul declarativ ipocrit.

Lipsa de respect (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Dar să vorbesc acum despre maleabilitate, o calitate care s-ar cere cultivată la om. Dicționarul o definește drept flexibilitate, docilitate, adaptabilitate, opusă rigidității, severității excesive, durității, austerității, formalismului. Și este dat exemplul materiei, a unor metale care au proprietatea de a se reduce în foi subțiri prin laminare. Aurul, de exemplu, este un metal extrem de maleabil, stabil față de agenții corozivi și ușor de prelucrat în bijuterii. Omul asemuit aurului! Minunat! Să ne gândim și la firul de trestie în bătaia vântului, la faptul că firul maleabil nu se rupe, la fel ca omul, despre care Blaise Pascal (1623-1662, fost matematician, fizician și filozof francez, cu contribuții în numeroase domenii ale științei, precum construcția unor calculatoare mecanice, considerații asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune și vid) spunea că nu este decât o trestie, dar care gândește, o trestie cugetătoare, cugetul fiind supremul suport al omului, și ar fi păcat să nu profităm de acest plus dăruit de Divinitate. Omul cu gândire, omul cu conștiință! Omul prețios în univers. Dar nu trebuie ca întreg universul să se înarmeze, mai spunea tot Pascal, spre a-l strivi; totuși, un abur, o picătură de apă, acești, iată, corona-viruși invizibili cu ochiul liber, sunt suficienți pentru a-l ucide. În prezent, cercetătorii au ajuns la concluzia că noi cei din lumea macroscopică trebuie să ne ferim de cei din lumea microscopică populată de viruși și bacterii periculoase pentru sănătatea noastră. Trebuie să fim conștienți de pericolul care ne pândește și să luăm toate măsurile pe care rațiunea noastră le dictează. Pe lângă cugetare (raționament), maleabilitatea include și respectul și grija de a nu-l lovi pe celălalt de lângă noi.

Maleabilitatea nu este totuna cu instabilitatea care înseamnă nestatornicie, inconsecvență. Omul instabil reacționează dintr-o dată în alt mod, echilibrul său fiind afectat. De aceea oamenii maleabili care sunt respectuoși, atenți, gentili, sinceri și fermi în principii, sunt plăcuți de cei din jurul lor, iar oamenii rigizi sau instabili sunt văzuți ca niște oameni cu care nu poți discuta, nu poți analiza o situație, pentru că de la ei poți să te aștepți la orice reacție, în orice moment. Adoptă un comportament de neînțeles, care poate fi urmare a caracterului cu care vin pe această lume, dar și a lipsei de educație pentru dobândirea calmului, judecății drepte, armonizate cu cei din jurul său. Față de acești oameni trebuie să fim precauți. Ei sunt oamenii care nu știu sau nu pot, din lipsă de voință, să se conducă în viață după o convingere, un crez.

Viclenia (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Și fiindcă am folosit acest cuvânt „crez”, să ne amintim că el poate semnifica principiile sau convingerile unei persoane, concepția sa despre viață. Dar, crezul mai este folosit în cadrul bisericilor creștine, ca Simbol de credință, o scurtă mărturisire de credință comună față de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, la creștini, sau ca formulă de botez. El trebuie cunoscut și rostit de toți cei ce doresc să devină creștini, deci la Botez, sau de cei care, într-o formă sau alta, doresc sau trebuie să manifeste noua lor credință. Am adăugat aceste rânduri pentru a ne da seama de valoarea unui crez.

Trăim într-o lume care se debarasează pe zi ce trece de crezul avut, de conduita morală existentă până acum. Sunt printre noi indivizi care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri pe care le găsesc ei potrivite momentului. Devin duplicitari,  motivați de interese egoiste. Și această atitudine este preluată și amplificată în politică.

Mulți oameni trăiesc nehotărât, lipsiți de fermitate, conform proverbelor românești: „Și cu cuțitul uns, și cu slănina întreagă”, „Cu fundul în două luntri” – proverbe care definesc, în argou, pe cei care nu știu ce vor, sau care ar vrea – și așa, și așa. Acestora le lipsește un crez bine definit în viață. Ei se apleacă în direcția vântului care bate, nu sunt în stare, dacă este nevoie, să lupte, să se opună, să-și urmeze convingerea. Patriotismul, de exemplu, nu poate admite lipsa de fermitate. Slăbirea fermității, în acest caz, poate să meargă până la trădare. Îți trădezi conștiința, îți trădezi prietenul sau colaboratorul, superiorul, îți trădezi țara. Mai simplu și mai exact, nu poți avea două lucruri incompatibile simultan. Dacă alegi un lucru, trebuie să-ți asumi faptul că nu îl vei avea pe celălalt. Ori una, ori alta. Clar este că având primul principiu, nu-l poți avea pe cel de al doilea în același timp. Mai mult, odată cu alegerea uneia dintre opțiuni, trebuie să-ți asumi că aceasta are un număr de avantaje, dar și dezavantaje. Ca atare, este nevoie, a priori, de înțelegere, cântărire, cinste și viziune. Dacă ești ferm îți respecți crezul, conștiința nu va permite să devii ipocrit, să minți sau să furi. Ea va fi ca un scut.

De exemplu, în momentul în care ai decis să nu te duci la vot, renunți la dreptul de a te plânge de ceea ce se va întâmpla după votare. Iar dacă te-a învățat cineva să te duci cu intenția de a măslui votul, nu o vei face. Sau, dacă consumi băuturi alcoolice zilnic, nu vei putea să te plângi de pierderea memoriei; dacă nu crezi în sfaturile unui medic care îți recomandă un regim, nu vei avea dreptul mai târziu să te plângi că te-ai îmbolnăvit neprotejându-ți organul respectiv. Dacă ai spus ceea ce nu trebuia despre țara ta, sau dacă destăinuiești un secret sau imaginezi situații care se pot întâmpla, să nu te aștepți să nu se afle sau să nu aibă repercusiuni spusele tale. Și să știi că totul va fi de dușman profitat. Sunt reguli de bun simț pe care trebuie să le cunoaștem și să le respectăm.

Orice alegere, opțiune, precum și orice deviere de la ea, are un preț. Viața ne prezintă nota de plată. Și nota de plată este efectul unei cauze, și cauza suntem – noi. E important deci, să facem o alegere bună pentru trupul dar și pentru sufletul nostru și să o respectăm, fiindcă vom trăi consecințele propriilor  alegeri și ale faptelor săvârșite. Nu juca pe două planuri, nu fi indecis; nu da dovadă de duplicitate! O, ce bun sfat!

Lângă răutate, stă țanțoșă prostia…(Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, Craiova)

Boris Leonidovici Pasternak (1890-1960) în cartea sa „Doctor Jivago” spune: „Cei mai mulţi dintre noi suntem obligaţi să ducem o viaţă de duplicitate constantă, sistematică. Sănătatea este bineînţeles afectată dacă zi de zi spunem una şi simţim alta, dacă ne umilim în faţa a ceea ce ne repugnă şi ne bucurăm de ceea ce nu ne aduce nimic decât nefericire”. Așa era în comunism, în anii terorii staliniste și tot ce vedea și auzea poetul, scriitorul Pasternak, în jurul său, îl afecta profund.

Scriitorul, jurnalistul, politicianul român Octavian Paler (1926-2007), după plecarea comunismului dar rămânerea duhorii lui în urmă, dezgustat de clasa politică, spunea: „Aşa sunt vremurile, nu poţi să fii moral, fără să fii în acelaşi timp imoral. Și nu poți să-ți satisfaci vanitățile, fără să te umilești din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate. Căci totul e atins de duplicitate azi. N-a mai rămas nimic curat…”. O adiere de nihilism, desigur, în momente de disperare pe care le poate avea orice om.

Lupta pentru dreptate și adevăr (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Întrebarea este: Oare ne vom împăca cu asemenea situație de duplicitate? Nu vom ști a lupta pentru cinste și adevăr? Nu vom putea fi fermi în acțiunile noastre? Nu putem fi conștienți de interesele țării și de faptul că ele se repercutează precum undele sonore sau luminoase asupra fiecăruia dintre noi? Fermitate nu înseamnă a adopta o atitudine dură, agresivă sau nepoliticoasă, ci înseamnă a fi rânduit crezului tău, acela pe care l-a acceptat conștiința ta dintru început și care, cu trecerea timpului ți-a dovedit că se potrivește cu gândirea, simțirea și trăirile tale.

Vavila Popovici

„De ce scriu?/Scriu pentru că sunt încă vie,/pentru că scrisul este al celor vii,/pentru că miracolul creației/sălășluiește încă în sufletul meu./Scriu pentru că iubesc viața/și-ți mărturisesc că uneori mi-e teamă/ de bătaia de aripă a păsării în agonie… /În acele clipe m-arunc asupra unei coli de hârtie,/ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare/m-arunc …”

Nota redacției

Articolul precedentPași prin istorie, călător prin timp–Discul din Phaistos (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)
Articolul următorLecție de bunătate din partea lui Mihai Căldăraru. „Fiecare dintre noi poate face ca lumea să devină un loc mai bun”.
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.